Eroul povestei noastre este austriacul Tobias Steiner, inginer și antreprenor. Acesta a dezvăluit de ce străinii sosesc în Moldova pentru a se stabili cu traiul, care este opinia sa despre denumirea limbii de stat și din ce cauză mărfurile noastre nu rezistă concurenței pe piețele din UE.
Ne-am întâlnit cu Tobias Steiner „în fugă", lângă o gheretă ambulantă de cafea. „Mă scuzați, am foarte multe treburi, însă pentru Dvs. am găsit o jumătate de oră, deoarece cunosc site-ul Sputnik", s-a scuzat zâmbind Tobias. A trecut demult de 40 de ani și nu-l prea interesează aspectul său fizic. Văzându-l pe străzile Chișinăului, practic, nu-l deosebești de un chișinăuian obișnuit. Poartă un chipiu obișnuit, uzat și ochelari cu rama groasă, fumează mult „Winston" (ieftin) aprinzând o țigară de la alta. Vorbește excelent limba rusă, deși cu un accent pronunțat.
„Câți ani locuiesc aici? Demult. Foarte demult. Eu cunosc Republica Moldova de pe timpurile când era președinte Mircea Snegur și am cutreierat peste tot, de la Briceni până la Giurgiulești.”
Niciodată nu s-ar fi gândit să s-ar putea pomeni într-o bună zi atât de departe de locurile natale. S-a născut și a locuit la Viena, unde a absolvit facultatea devenind inginer. Părea că viitorul său va fi la fel ca cel al majorității tinerilor de 20 de ani din capitala austriacă. Dar, brusc, viața sa a luat o altă întorsătură.
Cum ajung străinii în Moldova
„Am ajuns în Moldova din același motiv ca și ceilalți 90% de străini. Este vorba de domnișoare. Fetele din Chișinău sunt atât de… enigmatice".
Tânărul Tobias s-a îndrăgostit atât de tare, încât de dragul fetei a părăsit Viena și s-a mutat la Chișinău. Era pe la începutul anilor `90. Apropo, el nu este unicul străin care consideră că fetele din Moldova sunt mai „complicate" decât suratele lor europene. Ce-i drept, deocamdată nimeni nu a reușit să explice în ce constă acest caracter „complicat".
„Însă acea fată pe care o întâlnisem eu nu dorea să se întoarcă acasă, ea dorea să rămână peste hotare. Și astfel ea se află și acum în străinătate, iar eu aici", spune Steiner.
La întrebarea ce i s-a apărut la acea vreme neobișnuit și straniu în Chișinău, Tobias a răspuns:
„Cunosc multe țări membre ale Pactului de la Varșovia, am fost de multe ori în Ungaria, Polonia, Cehia. Credeam că deja știu totul. Însă la Chișinău, pur și simplu, m-au frapat coridoarele lungi din instituțiile oficiale: semiîntunecoase, lungi, înguste. Foarte neconfortabile pentru vizitatori. Îmi părea ceva foarte exotic, aceste construcții epice de pe timpurile sovietice. Apropo, mai peste tot, ele așa au și rămas."
De ce unii rămân în Moldova, iar alții fug din ea
Astfel am aflat cum a ajuns Tobias în Moldova. Dar de ce a decis să rămână la noi pentru un timp atât de îndelungat? Doar există în lume atâtea locuri mai prospere și mai atrăgătoare.
„În realitate, în Moldova sunt foarte multe lucruri interesante, foarte multe posibilități, însă oamenii nu-și deschid ochii ca să vadă toate acestea. Lucram odată
cu o firmă agricolă locală și i-am propus să cultive o cultură care avea perspective. Iar oamenii îmi spuneu: „Așa ceva nimeni nu cultivă în Moldova". Le-am zis să încerce, le-am arătat planul de afaceri. Ei însă căutau să se eschiveze: ba clima nu este prielnică, ba că-i una, ba că-i alta. Oamenii pierd atâta vreme pentru a născoci motive pentru nereușită, încât în acest răstimp ar putea încerca deja de zece ori", spune Tobias.
Deși se află în Moldova de mai mulți ani, Steiner așa și nu s-a obișnuit cu unele particularități ale businessului național și, în general, cu modul nostru tradițional de a face afaceri:
„Nu este vorba de conservatism. Nu știu din ce cauză pe oameni nu-i trage inima să-și amelioreze situația. Consideră că toți ceilalți sunt vinovați, afară de propria-i persoană. Aceasta este o mentalitate, o psihologie a lor. Deseori toate acestea, pur și simplu, mă dau gata. În opinia mea, dacă eu doresc să fac ceva, trec la treabă. S-ar putea să nu-mi iasă nimic, însă, dacă nu voi încerca, nu voi cunoaște niciodată rezultatul".
Austriacul consideră că aceasta este caracteristic și pentru țările vecine cu Moldova.
La întrebarea de ce a ales să trăiască în Moldova, și nu România sau Ucraina, Tobias a răspuns că acolo nu are ce face, că acolo există și mai multe probleme, iar „drumul este și mai îngust" decât la noi.
Cum să eviți gropile și de ce nu ai cui să de plângi?
„Mă irită la culme starea de delăsare a Chișinăului: mergi noaptea pe trotuar și, dintr-o dată, îți apare în fața o groapă pe care nu ai observat-o în întuneric și în care poți cădea în momentul următor, riscând să-ți fracturezi un picior… Sau când mașina ajunge într-o groapă și după asta trebuie să o repari. Și nici nu ai cui te plânge. Dacă așa ceva s-ar întâmpla în Austria, îndată compania de asigurări ți-ar achita paguba sau l-ar da în judecată pe cel responsabil de teritoriul respectiv. De ce aici nimeni nu se ocupă de acest lucru, pentru mine este o enigmă!"
Moldova este o țară mică, însă nu aceasta este problema
„Într-o țară mică este mai simplu să întreprinzi ceva nou, interesant. Consider că Moldova are un potențial enorm în mai multe domenii. Însă toată lumea stă și visează la investitorii străini care vor sosi și vor transforma țara în rai, deoarece aici forța de muncă este ieftină. Am vorbit cu mai mute persoane care activează în diferire sfere de afaceri și toate afirmă unul și același lucru: în Moldova nu există niciun fel de resurse naturale, niciun fel de industrie auxiliară".
Deseori, vorbind de Moldova, austriacul spune „la noi".
„Muncesc aici, petrec aici marea majoritate a timpului. Aceasta înseamnă că Moldova îmi este o a doua casă."
Tobias este sincer îngrijorat și de soarta economiei moldovenești și consideră că o salvare pot fi noile tehnologii și spiritul de inițiativă. Nu trebuie să ne dăm peste cap să-i „ajungem din urmă pe europeni", ci să ne gândim cum „să ne depășim pe noi înșine".
De exemplu, sursele alternative de energie. Instalațiile solare, de exemplu, se răscumpără în Moldova în 7 — 8 ani, chiar și fără subvenții și cu credite de 6 — 7%.
Cine are nevoie în Europa de juriști tineri?
Însă una dintre cele mai mari probleme în Moldova, opinează Steiner, este reforma interminabilă și sterilă a justiției.
O altă problemă este catastrofa din sistemul de educație. Austriacul cunoaște doar o singură firmă în Moldova unde angajații pot să execute orice piesă pe care o solicită. Acolo majoritatea oamenilor (90%) sunt cu studii sovietice. Nu există printre ei nici un tânăr. Vârsta medie este de 60 de ani.
Steiner nu înțelege de ce majoritatea tinerilor tind să fie juriști sau economiști, visând să plece apoi în Europa sau America. Ar trebui mai întâi să-și pună întrebarea dacă acolo este nevoie de aceste profesii.
Despre faptul cum o farfurie de macaroane depinde de denumirea limbii
Ce crede un cetățean străin despre discuția pe tema denumirii limbii de stat?
„Problema constă în faptul că tema limbii este utilizată ca temă politică. Aceasta nu este o temă neutră, ea înclinând mereu de partea cuiva. Pentru economia țării este absolut indiferent cum se numește limba. Fie că vorbești moldoveneasca, româna sau rusa, macaroanele din farfuria ta oricum rămân aceleași macaroane", spune râzând Tobias.
În Moldova există alte sfere mai importante decât discuțiile despre denumirea limbii. De exemplu, lupta cu birocrația. În cei peste 20 de ani situația nu s-a îmbunătățit. O instituție răspunde de documente, alta de depozitarea mărfii, a treia de foaia de parcurs a mașinii. Trebuie de trei ori să mergi să semnezi documentele și să ți se aplice ștampila pe ele. Este un… idiotism! Pierzi mai mult timp cu chestiunile administrative decât cu lucrul ca atare.
Aceasta nu a fost o greșeală
Ce va urma? Tobias consideră că totul este în mâinile noastre. Avem mulți oameni care parcă așteaptă anumite indicații, indiferent de unde: de la Bruxelles sau Moscova. "Să încerce ei una ca asta în Germania, Italia sau Spania!", spune austriacul.
Tobias Steiner și-a petrecut în Moldova practic cea mai mare parte din viață. Și este sigur că nu a fost o greșeală. Nici o dată nu s-a gândit: ce-ar fi să o iau de la capăt? Îți pui o astfel de întrebare atunci când greșești. „Însă eu când greșesc, merg pur și simplu mai departe, fac lucrurile altfel. Acum eu trăiesc și muncesc în Moldova și… totul îmi merge bine".
