În societate, la fel ca în poveștile citite în copilărie, despre mama vitregă se crede că ar fi o femeie rea, care nu are grijă de copiii cărora nu le-a dat viață, dar pe care trebuie să-i crească. Deseori, în povești, mama vitregă este un personaj negativ, din păcate. Jurnalistul Roman Botnari a decis să povestească pentru Sputnik Moldova propria sa istorie de viață despre cum este să fii crescut de o mamă vitregă, o mamă care te iubește enorm, dar care este numită de toți ”mama de-a doua” și este blamată de societate doar pentru simplul fapt că ea nu are copii, dar îi crește pe cei născuți de o altă femeie. O poveste de viață cutremurătoare care ne învață să prețuim mai mult mamele care ne cresc, deși nu sunt și cele care ne-au dat viață.
Roman Botnari, pentru Sputnik Moldova
Unii copii rămân fără mamă la o vârstă foarte fragedă, așa cum s-a întâmplat cu mine și fratele meu când eu aveam doar doi ani, iar el trei. Femeia care mi-a devenit mamă atunci când eu aveam doar doi ani nu s-a căsătorit cu tatăl meu pentru bani, el nu era bogat. Bogăția lui atunci eram noi, copii lui, iar ea a fost conștientă de acest lucru. Și-a asumat responsabilitatea să ne crească, să ne iubească și să nu ne lipsească nimic. Ea avea grijă ca noi să fim sătui, îmbrăcați, curați și fericiți, mai puțin se gândea la faptul că paltonul ei din dulap are deja cinci ani vechime…
În toți acești ani am simțit dragostea ei nemărginită, iar felul de a ne educa a fost unul special, ea a vrut să dezvolte în noi cele mai nobile calități, să ne facă, în primul rând, oameni. Deseori uitam că mama mea naturală a decedat, nu îi simțeam lipsa deoarece femeia care mi-a devenit mamă la vârsta de doi ani a fost întotdeauna lângă mine.
M-am convins că, mamă este și cea care te crește, nu doar cea care îți dă viață
Este incredibil că încă mai sunt oameni cărora le place să o jignească pe mama, să-i amintească că ea este ”mamă de-a doua” și că ar trebui să-și cunoască locul, asta după două decenii în care ea s-a jertfit pentru noi. Nu-i pot înțelege cum gândesc. Oare după ce mama ne-a crescut, ar trebui să uităm de ea? Trebuie să-i dezamăgesc pe cârcotași și să le spun deschis că sunt niște oameni slabi și egoiști, mi-e milă de ei. Acești oameni niciodată nu vor fi atât de puternici ca mama. Să poți să crești copii străini este o dovadă în plus că mama este o femeie puternică și cu prea multă bunătate, lucru rar întâlnit în societatea noastră. Dragostea unei mame vitrege, ”de-a doua”, poate fi uneori mai mare decât a unei mame biologice. Ea iubește copii născuți de o altă femeie, la fel cum i-ar iubi pe ai săi. Mă întreb adesea de ce o femeie căreia Dumnezeu i-a dat copii și zile să-i crească își permite să blameze o ”mamă de-a doua”, deși nu are nici cea mai vagă idee despre cum e să ai atâta putere să crești și iubești doi copii pe care nu i-ai născut, dar lupți pentru ei ca pentru o parte din trupul tău. Oare de ce… Nu e corect să-i judecăm pe alții pentru că nu am trăit viața lor.
