BUCUREȘTI, 15 oct- Sputnik, D.D. La începutul acestui week-end, marele artist Tudor Gheorghe a fost invitatul emisiunii "România 9" de la TVR, realizată de Ionuț Cristache. Emisiunea a precedat transmisia de astăzi, duminică 15 octombrie, a spectacolului „Toamna Simfonică", parte a seriei de spectacole numită „Anotimpurile poeziei românești".
Interviul a fost o adevărată lecție de conștiință a artistului, un plan care nu poate fi asociat sau comparat cu consțiința unui om obișnuit, care nu are de-a face cu actul de creație.
Printre multele pasaje ideatice superbe, Tudor Gheoghe a explicat și una dintre marile sale dezamăgiri, care de altfel l-a făcut să se și retragă — „Am avut o perioadă de tăcere de vreo nouă ani, ca Rubliov".
"Am crezut că ne vom reveni, că lucrurile se vor așeza, că vor ieși la suprafață lucrurile de valoare, iar kitsch-urile, mârlăniile, vulgaritățile vor dispărea din viața publică", a mărturisit artistul. "Dar, când am văzut că după 89, nemaifiind nici un fel de cenzură — că asta era a comuniștilor — deși în toată lumea există un fel de cenzură, au ieșit niște spectacole de o vulgaritate și tot ce era mai urât: școala de șuți, parașutele…. Atunci mi-am zis să iau o pauză și să nu mă mai amestec cu tot ce era".
După 89 (…) ne-am pierdut reperele, ni s-au arătat alte modele, care trebuie urmate, consideră Tudor Gheorghe. Iar cel mai mare rău este introducerea aspectului comercial — cota de audiență — ca prim criteriu pentru mass media.
"Presa a făcut și face în continuare un mare rău societății din goana după audiență", spune maestrul, "se promovează aberații, indivizi agramați de care apoi se râde". Iar în privința TVR, "nu ar trebui să aibă clauze de audiență", consideră Tudor Gheorghe — care a fost o perioadă membru al CNA.
Este o inflație de subcultură de prost gust care mă enervează, declară fără ocolișuri Tudor Gheorghe, care găsește "refugiul" în arta care, "de 400 de ani se dezvoltă" — poezia (română).
„Nu am nicio legătură cu show-biz-ul, deși am toată stima pentru realizatorii de emisiuni. Eu am rămas în spațiul culturii și al educației. De atâția ani de zile eu rezist acestor valuri de subcultură care se înmulțesc și năpădesc această nație și tinerimea acestei țări. Găsesc refugiul în această poezie română, (…) eu nu sunt vedetă, sunt un truditor pe ogorul culturii".
Dar grav este că una dintre sursele principale ale poeziei — și ale culturii române, în general, este în pericol — folclorul. "Pe mine mă obsedează cântecul popular și am urmărit decăderea lui. A dispărut folclorul. Ce se aude sunt făcături".
Despre el însuși, vorbește cu un fel de ironie amară — "abia după ce o să mor eu vor fi indivizi care își vor da doctoratul în ce am făcut eu — acum mă înjură unii", fapt ce se poate constata pe diferite forumuri, atunci când vine vorba de mari artiști. Lui Tudor Gheorghe îi rămâne însă "publicul său".
„Publicul meu este un public educat. Cel mai frumos compliment care mi s-a făcut, legat de publicul meu, e cel al unei femei de serviciu, de la Sala Palatului, care mi-a spus: „Să faceți mai des spectacole la Sala Palatului! De ce?, am întrebat-o. Pentru că după spectacolele Dvs nu trebuie să facem curat!". Publicul care vine la mine nu mănâncă semințe și își închide telefoanele. Publicul care vine la mine e frumos".
Iar publicul acesta al său îl face să mărturisească, în ciuda multor probleme descrise în interviu, "de pe scenă, România e foarte frumoasă". Un interviu-lecție, care merită urmărit integral.
