-Parlamentul de la Chișinău a adoptat, vineri, 21 iulie, cu votul a 61 de deputați, Declarația cu privire la Retragerea Forțelor Militare Ruse de pe Teritoriul Republicii Moldova. Cum apreciați acest gest?
— Eu salut interesul pentru problema transnistreană. Acest subiect nu poate fi discutat pe bucăți. Deoarece demonstrezi fie neprofesionalism, fie o intenție nu prea bună. Când vorbim de trupele rusești staționate în regiunea transnistreană, trebuie să menționăm că sunt două contingente: trupele de menținere a păcii, care se află aici la invitația noastră, conform acordului din 1992. Nimeni nu poate explica când și cum acești militari care mențin pacea vor pleca de aici. Scrie clar în mai multe înțelegeri pe care Republica Moldova le are cu Federația Rusă că vor pleca la soluționarea politică a conflictului transnistrean. Dacă cineva iese din acest format de menținere a păcii și în regiunea transnistreană are loc un conflict, acesta este motiv de război, și cel care a ieșit primul va fi inițiatorul.
Al doilea contingent este unul militar redus, care are niște sarcini specifice, printre care, ei păzesc un depozit militar la Colbasna, fostul depozit al Armatei a XIV, de pe timpul Uniunii Sovietice. Ca să înțelegeți care era potențialul acestei armate, pot să vă spun că, printre sarcinile militare ale acesteia era și ocuparea României și a Iugoslaviei în timp de 24 de ore. Cât armament este acolo, nimeni nu știe. El este de pe timpul Uniunii Sovietice. Nu este nici un fel de contabilizare acum. Oricum armament era mult acolo. Dacă admitem că într-o zi ei pleacă, ce facem mai departe? Dacă solicităm să plece cu tot cu armament. Pe unde vor putea să o facă, prin Ucraina? Nu cred. În realitate, această declarație poartă un caracter politic, pentru a atrage atenția. Problema poate fi rezolvată realist numai dacă noi aici vom decide care este formatul soluționării problemei, dar până nu va fi acceptul Moscovei și a regiunii transnistrene, aici nimic nu se va schimba. Astfel de declarații au mai fost făcute.
- Anterior acestei declarații, Ministerul de Externe din Republica Moldova a interzis avioanelor militare ruse cu care vicepremierul rus Dmitri Rogozin urma să ajungă la Tiraspol pentru a marca 25 de ani de la desfășurarea trupelor de pace la Nistru să intre în spațiul aerian al țării, însă Rogozin a răspuns că oricum vine la Chișinău, deoarece a fost invitat de președintele Igor Dodon. Dar, ne amintim că pe 13 februarie 2016, un avion militar american a adus în Republica Moldova 17 generali și amirali americani, care efectuează o vizită în țara noastră pentru a studia securitatea națională și politica externă. Cum explicați preferințele autorităților, cum se face selecția, cui îi permitem și cui nu?
— Nu este un secret că această guvernare se poziționează pro occidentală, este un moto oficial. Și în aceste condiții este clar că poziția pro occidentală a lor se manifestă print-o reticență față de Federația Rusă. Domnul Rogozin oricum va veni la Chișinău, probabil cu o cursă obișnuită.
-Actualmente există la nivel planetar peste 200 de state. Sunt mari, mici, bogate sau săraci. Între ele, Republica Moldova este un stat și mic, și sărac. An de an ne poziționăm pe primele locuri în topul celor mai sărace state din lume. De ce se întâmplă așa după 26 de ani de independență?
— În primii ani de independență, noi am avut un comportament infantil, oameni incompetenți la guvernare, ceea ce ne-a adus la sfârșitul anilor 90 într-un colaps economic. Mai apoi, după venirea Partidului Comuniștilor la guvernare, în 2001-2008, structurile statului au început să funcționeze în interesul statului. Am avut și o oarecare stabilitate economică, chiar dacă au existat și unele greșeli. Problema principală a țării noastre după 26 de ani de independență este lipsa de conștientizare a factorului uman. Capacitatea intelectuală și capacitățile profesioniste trebuie să fie elementul de bază în procesul de alegere a deputaților, a conducerii țării, la noi asta nu există.
- Independența unei țări rezidă și în capacitatea statului de a lua decizii cu impact economic pozitiv pentru țară. Nu pot să mă pronunț asupra deciziilor luate cu mulți ani în urmă, însă în ultimii 5 ani, despre credite, împrumuturi rambursabile sau nerambursabile se vorbește cu multă bucurie, că va mai fi soluționată o problemă. Fie un drum va fi reparat, salariile vor fi plătite. Știu că într-o familie, luarea unui credit este o decizie complicată și ea implică stres, cheltuieli suplimentare pentru a plăti dobânzile. La fel este și în țară. De ce ne bucurăm atât de mult când FMI ne dă un împrumut, BEI sau alta instituție financiară internațională?
— Noi trăim parcă în două lumi paralele, avem o clasă a funcționarilor publici și a demnitarilor, care au lumea lor, și restul populației, care este cu totul altă lume. Chiar dacă trăim în aceeași țară. Spre exemplu, poliția împarte amenzi în stânga și în dreapta fără a se interesa care a fost motivul. Pe polițiștii noștri niciodată nu-i interesează motivația, pentru ei este important să pună amenda. La fiecare pas, etapă, noi așteptăm reforme de sus, fără a înțelege că noi, la locul nostru de muncă, suntem responsabili de schimbare.
- Statul funcționează la fel ca un agent economic, trebuie să facă așa ca veniturile să fie mai mari decât cheltuielile. Nu le reușește acest lucru tuturor statelor. Republica Moldova nu este o excepție. Sunteți expert în probleme de securitate. De aceea vreau să vorbim un pic despre securitatea economică a Republicii Moldova. An de an, statul semnează acorduri de liber schimb. De ce semnarea oricărui acord trebuie să ne pună în gardă, nu doar să ne bucure?
— Decizia de a semna astfel de acorduri este una exclusiv politică, și este luată de cei de sus, fără a lua în considerație opinia majorității sau expertiza oferită de anumite structuri, care deseori este una haotică (Ministerul Economiei, Ministerul de Externe, Ministerul Apărării sau Serviciul de Informații și Securitate). Capacitatea de a analiza toate aceste viziuni presupune un cu totul alt nivel de cunoștințe pe care noi nu le avem aceste acorduri sunt semnate din considerente politice, cu ochii închiși. Evident, deseori, chiar și conștientizând, ei, politicienii cântăresc beneficiile individuale, au interesul să rămână cât mai mult la putere. Înainte de semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană s-a discutat clar și s-a spus care vor fi consecințele. Cei care își doreau să semneze aveau un singur argument: "nu contează nimic, important este să-l semnăm". Acesta era argumentul oamenilor care se prezentau ca experți. Eu aș calcula câți bani trebuie Republicii Moldova pentru a face drumurile din țară sau pentru a construi 45 de spitale, de exemplu, și apoi aș lua un credit. Nu trebuie să schițăm planuri până în 2025, dar planuri concrete pentru un an, doi. La noi se schimbă legile de la an la an, ne dau planurile de afaceri peste cap. La noi nu este elementul de previzibilitate, nu avem siguranță. Dar, toate aceste lucruri depind de oameni, noi nu avem astfel de persoane. În cadrul ministerelor totul se face pe linii de partid, dar asta nu e eficient pentru că oamenii nu sunt profesioniști.
- Republica Moldova de la un an la altul are datorii externe tot mai mari. Credeți că țara noastră ar putea intra în incapacitatea de plată dacă într-o zi ne-ar fi sistată finanțarea externă?
— Noi nu avem în spațiul public discuții permanente despre modalitățile noi de dezvoltare economică, unde se află Moldova în circuitul european al forței de muncă, ce se întâmplă la noi cu demografia, unde trebuie puse accentele în educație. Noi continuăm să livrăm forță de muncă peste hotare. Noi plătim aici ca ei să învețe și apoi îi trimitem peste hotare să muncească ca specialiști de rangul doi sau trei. La noi nimeni nu vorbește despre asta. Noi trebuie să ne concentrăm să identificăm domeniile cu perspectivă, unde vom avea nevoie de specialiști, ce experți invităm de peste hotare ca să ne ajute. Asupra acestor lucruri trebuie să se expună experții în economie, dar unde-s ei? Numai investițiile în resursele umane ar putea, în perspectivă, să aducă Moldova la o stare economică bună. Niciun credit nu ne va ajuta. Instituțiile internaționale care ne oferă asistență financiară știu cum stau lucrurile în țara noastră încă de atunci, din 1992, de când ne sfătuiesc ce și cum să facem. De exemplu, nouă ni se oferă asistență, din acești bani vreo 25% se duc pentru salariile experților străini, apoi bani pentru sediu, secretară și ce mai rămâne pentru noi? Sigur, există bani care se duc direct în buget, dar în rest, eu sunt foarte sceptic la cifrele enorme pe care donatorii externi le dau pentru că o mare parte din acești bani rămân tot la ei, iar noi trebuie ulterior să întoarcem datoriile.
-Statele mici tind să solicite protecție statelor mari, astfel intră în diferite alianțe, organizații internaționale. Multe discuții se duc la Chișinău pe marginea subiectului de aderare a țării noastre la NATO. Peste tot scrie că scopul esențial al NATO este acela de a asigura libertatea și securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice și militare. Are nevoie Moldova de protecția acestei organizații?
— Dacă un politician face astfel de declarații este dreptul lui. Dar NATO are și unele criterii de aderare. De exemplu, o țară nu poate adera la NATO dacă are un conflict nesoluționat pe teritoriul țării, apoi există necesitatea de a oferi pentru armata națională 2-3% din PIB. De unde vom lua noi acești bani, dacă trăim doar din credite? Noi mai întâi trebuie să soluționăm conflictul transnistrean, să avem acești bani pentru armată și apoi să mai vorbim despre aderare la NATO. Chiar dacă soluționăm conflictul transnistrean, eu cred că oamenii din stânga Nistrului nu se vor pronunța pentru această aderare. Și mai există și relația noastră cu Federația Rusă, care are viziunile proprii asupra asigurării securității, ceea ce nu a înțeles nici Georgia și nici Ucraina cândva. Eu sunt pentru discuții în spațiul public pe marginea acestui subiect. Securitatea noastră nu depinde de altcineva. Noi trebuie să ne învățăm să ne protejăm singuri pe noi, economia, instituțiile statului. Toți își imaginează că noi putem face ceea ce vrem, dar va veni NATO și ne va apăra. Eu cred că toate aceste declarații legate de NATO, tancuri rusești, unirea cu România sunt utilizate ca lozinci politice. E păcat că pe parcursul multor ani, politicienii nu-și dau seama că viața trece, că după 26 de ani de independență noi nu avem cu ce să ne mândrim.
- Sistemul colectiv de apărare este și va rămâne principalul obiectiv al NATO. România a aderat la NATO în 2004, după o tentativă nereușită de aderare 1997. În 2016 NATO a inaugurat scutul antirachetă de la Deveselu, până azi românii au păreri împărțite, unii se simt mai protejați, alții — din contra — se simt în zonă de risc. Acum România se pregătește să-și întărească apărarea. Departamentul de Stat american și-a dat acordul de principiu ca Bucureștii să cumpere rachetele "Patriot" și a notificat Congresul de la Washington despre posibila tranzacție. Ministerul Apărării de la București și-a exprimat interesul să cumpere șapte astfel de sisteme de apărare. Este vorba de un contract de 3,9 miliarde de euro. NATO impune Romania să cumpere aceste rachete sau doar îi sugerează?
— Clar că toți cetățenii României sau pensionarii își spun că unica noastră necesitate azi este să dea vreo 3 miliarde pentru niște rachete (spune Valeriu Ostalep pe un ton ironic). Nouă doar ne trebuie rachete, pentru ce?
- Să ne apărăm?
— Cu rachetele poți doar să ataci, nu să te aperi. Racheta este armament de atac. Rachetele pot fi lansate către care ținte: Moldova, Ucraina, Ungaria sau SUA? Nu prea cred. Atunci, contra cui? Dacă măcar o rachetă este lansată din Romania în direcția Rusiei, până ajunge ea măcar la zona ei de zbor, din România nu rămâne nimic. Acesta este un lucru clar pentru fiecare om care are vreo legătură cu securitatea. Rusia nu a ascuns niciodată, după instalarea sistemelor PRO, că România a fost inclusă în lista sarcinilor militare de distrugere imediată. Adică ea dispare imediat ce din Romania va fi lansată vreo rachetă.
- Moldova este la câțiva km de baza de la Deveselu, este vreo normă legală internațională că România trebuia să se consulte cu noi?
— Noi nu avem o politică externă proactivă încât Romania sau alți vecini să ne ia pe noi în considerație. Este o artă întreagă, avem nevoie de zeci, chiar sute de oameni care să reprezinte cu adevărat interesele noastre. Nu e de mirare că statele vecine nu se consultă cu noi.
-Chiar dacă suntem mici, trebuie să demonstrăm că avem caracter?
— Cu atât mai mult trebuie să demonstrăm. Azi, Israel este unul dintre cele mai sigure locuri din lume pentru că ei muncesc zi de zi. Atunci când plecați din Israel veți trece un test cu o fetiță de 18 ani care vă va întreba unde plecați, de unde veniți și cu cine. Ei de la 18 ani sunt implicați în asigurarea securității propriului stat. De la 18 ani ei conștientizează că dacă ei nu-și asigură securitatea, nimeni nu o va face. Si ca să muncești calitativ tu trebuie să înveți, acesta este secretul succesului securității unui stat.
-Vă mulțumesc!
