Până nu demult trăiam vremuri relativ bune. La ora șapte dimineața mă întâlneam cu partenerul meu de tenis la cort. Schimbam câteva fraze protocolare și începeam partida. Gândurile ne erau doar la jocul de tenis. Timp de două ore, uitam de toate problemele de serviciu, personale, dar, mai ales, de cele care țin de realitățile politice din țara noastră.
Ne simțeam cu adevărat fericiți având mintea liberă de toate acestea. Iar după încheierea partidei, de parcă ne-am fi înțeles, nu atingeam nici una dintre temele actuale ale realității de la noi.
Cu părere de rău, din cauza traumatismelor, am fost nevoit să abandonez acest sport. Am schimbat cortul de tenis pe sala de forță și piscina de la un centru de fitness din Capitală. Și m-am convins că proverbul „Mens sana in corpore sano" nu corespunde întotdeauna momentului în care dorești să te dedici exercițiului fizic până la capăt, precum unei femei iubite. O, nu! Ți-ai găsit!
Iar prietenul s-a strecurat pe nesimțite
… Am intrat. În sală este liniște și răcoare. Aparatele și pistele de alergat te ademenesc. Alerg, merg la pas. Fiecare pas devorează cu poftă caloriile. O minune! Deja am dat jos 150 de calorii când aud pe cineva alături: „Salut! Cum îți merg treburile? Ce se mai întrezărește pe la orizontul politic?".
Pe pista alăturată a apărut, se vede, același soi de „ciocârlie" ca și mine, care se pregătește să plece în concediu. Nu pot să nu-i răspund, deoarece, la vremea lui, îmi spusese multe lucruri interesante despre o platformă de opoziție. Despre faptul cum era membru activ al acesteia și cum apoi a părăsit-o trântind ușa în urma sa. Din vorbele lui am înțeles ce prezentau liderii acelei platforme.
Și, în general, această „ciocârlie" este o persoană care nu se teme să-și spună părerea și gândește în glas fără să-i pese de cei din jur. Ambii am căzut de acord că Moldovei îi vine greu să se strecoare printre Sicila şi Caribda. Discuția se cam întinde, fapt ce, bineînțeles, se răsfrânge asupra ritmului de alergare pe pistă…
În general, interesantă lume se adună la centrul de fitness. S-ar părea că scopul principal al celor care frecventează această instituție este să-și caute de sănătatea fizică. Însă nu se știe de ce, dar este complicat să beneficiezi de un mediu tihnit pentru ca să-și realizezi acest scop. Și te convingi de vechiul adevăr: la început a fost cuvântul. În cazul dat: cuvântul despre realitățile politice din țară. Și de ce suntem cu toții atât de politizați?!
Locul întâlnirii este greu de schimbat
Mă refer la bazinul cu hidromasaj unde m-am cufundat după ce am înotat în piscină mii de metri. Aici mă așteaptă o altă „ciocârlie" pe care, la fel, o cunosc. Subiectul discuțiilor noastre permanente este Transnistria. De data aceasta, tema fostului lider al regiunii Șevciuk, care și-a găsit refugiul la Chișinău, trece pe planul doi, cedând locul deschiderii punctului de trecere comun moldo-ucrainean Kuciurgan — Pervomaisk. Interlocutorul meu are o viziune surprinzătoare asupra acestui eveniment: cum va influența asupra activității atotputernicei în Transnistria firme „Șerif"? Curios! Eu însă nu sunt gata să susțin această discuție. În primul rând, nu sunt la curent cu afacerile „Șerifului", iar în al doilea rând, este timpul să merg la garderobă, apoi acasă și la serviciu.
Însă mâine, poimâine iarăși mă voi întâlni cu noii-vechii mei colegi în ale modului activ de viață și iarăși voi reuși doar o parte din timp să mă aflu unu la unu cu trenajoarele, după care…
Este bine, este rău? Sincer să vă spun — nu știu! Uneori mă bucur de discuțiile noastre matinale de la sală referitor la evenimentele din țară. Însă uneori îmi amintesc cu tristețe de acele ore matinale de la cortul de tenis, când tot universul era concentrat în acea minge de tenis.
Dumneavoastră, cum credeți?
