CHIȘINĂU, 4 iul — Sputnik, Cezar Salagor. Astăzi este marcată ziua în care în anul 1776 a fost adoptată Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii. Documentul a fost ratificat de către Congresul Continental, prima entitate conducătoare a noului stat creat.
Am decis să facem o incursiune în istorie pentru a vedea cum de au reușit Statele Unite să devină cea mai mare putere industrială a lumii. Pentru asta am decis să apelăm la scrierile economistului cu renume mondial Ha-Joon Chang.
În cartea sa ”23 de lucruri care nu ți se spun despre capitalism” el scrie că toate țările bogate de astăzi, inclusiv Marea Britanie și SUA — unde se presupune că s-au născut comerțul liber și piața liberă, s-au îmbogățit printr-o combinație de protecționism, subvenții și alte politici pe care astăzi nu le recomandă țărilor aflate în curs de dezvoltare.
SUA în primul secol după Independență
Economistul sud-coreean Ha-Joon Cheang descrie portretul Statelor Unite, așa cum erau pe la anul 1880. El afirmă că politica acestei țări în domeniul comercial a fost literalmente cea mai protecționistă din lume, cu o rată a tarifării produselor industriale de 40 până la 55 la sută. Totodată, majoritatea populației nu aveau dreptul la vot, iar cumpărarea voturilor și frauda electorală erau practici destul de răspândite, iar corupția era mai mult decât înfloritoare. Partidele politice vindeau funcții guvernamentale susținătorilor lor financiari. Nici un funcționar public nu era recrutat printr-o competiție deschisă. Finanțele publice erau precare, iar deficitele împrumuturilor guvernamentale trezeau îngrijorarea investitorilor străini.
În ciuda acestui lucru — scrie Chang — investitorii străini erau discriminați politic, mai ales în sectorul bancar. Investitorilor li se interzicea să devină directori, iar acționarii străini nu-și puteau exercita dreptul de vot decât dacă erau rezidenți ai SUA. Nu exista nici o lege a concurenței, ceea ce permitea dezvoltarea nesupravegheată a cartelurilor și a altor forme de monopol. Drepturile de proprietate intelectuală erau protejate prin legi șchioape, cărora li se reproșa în special refuzul de a proteja copyrightul străinilor.
Cu toate acestea, SUA se aflau printre țările cu cea mai rapidă dezvoltare și cea mai rapidă îmbogățire din lume. Pentru a afla cum a fost posibil una ca asta trebuie să ne întoarcem în timp.
Lecția oferită de ”președinții morți”
”Președinții morți” este un argou folosit de americani atunci când se referă la bancnotele lor. Însă, Ha-Joon Chang ne atrage atenția asupra faptului că nu toți politicienii care sunt reprezentați pe bancnotele americane sunt și foști președinți ai Statelor Unite.
Benjamin Franklin, care figurează pe bancnota de 100 de dolari, nu a fost președinte. El era cel mai în vârstă dintre Părinții Fondatori, însă statura politică a lui George Washington era prea impozantă ca să lupte cu acesta pentru primul mandat de președinte din istoria SUA, în 1789.
”Adevărata surpiză din panteonul președinților de pe bancnote este Alexander Hamilton, care figurează pe bancnota de 10 dolari. Nici Hamilton nu a fost vreodată președinte al SUA. Dar spre deosebire de Franklin, a cărui viață devenise o legendă a Americii, el nu se putea lăuda cu nimic. Hamilton a fost doar șef al Trezoreriei, chiar dacă primul. Ce caută el printre președinți?”, se întreabă retoric Chang.
Tot economistul ne oferă și răspunsul — ”Hamilton apare acolo pentru că, deși americanii de azi nu mai știu asta, este arhitectul sistemului economic modern al țării”.
În anul 1789, când avea vârsta de 33 de ani, el devine șef al Trezoreriei. El a prezentat Congresului american Raportul asupra problemei manufacturilor, unde a trasat strategia de dezvoltare economică a țării sale. În raport el susține că ”industriile tinere”, precum cele americane, trebuie protejate și stimulate de către guvern până când ajung pe picioarele lor. Raportul lui Hamilton nu vorbea doar despre protecționismul comercial, menționa și investiții publice în infrastructură, dezvoltarea sistemului bancar, promovarea unei piețe a titlurilor de stat — însă protecționismul era în centrul strategiei sale.
Economistul coreean se arată convins că ”dacă Hamilton ar fi astăzi ministru al Finanțelor al unei țări aflat în curs de dezvoltare, el ar fi aspru criticat pentru ereziile sale de către Departamentul Trezoreriei SUA, iar FMI și Banca Mondială i-ar refuza orice împrumut. Și ceilalți ”președinți morți” ar fi fost la fel dezaprobați de către Trezoreria SUA, FMI și Banca Mondială și alți apărători ai religiei pieței libere de astăzi”.
George Washington de pe bancnota de 1 dolar
Autorul cărții menționează că, la ceremonia de învestire, el a ținut să poarte haine americane — țesute în Connecticut special pentru această ocazie, și nu haine britanice, de calitate mai bună. Chang consideră că un astfel de gest în zilele noastre ”ar fi o violare a regulii propuse de către Organizația Mondială a Comerțului cu privire la transparența în achizițiile guvernamentale”.
Este important să menținăm că Washington este cel care l-a numit pe Hamilton șef al Trezoreriei, știind foarte bine care este viziunea sa asupra politicii economice.
Abraham Lincoln de pe bancnota de 5 dolari
Președintele Abraham Lincoln este un binecunoscut protecționist care, în timpul Războiului Civil, a crescut tarifele până la cel mai înalt nivel atins vreodată.
Ulysses Grant de pe bancnota de 50 de dolari
Grant a fost eroul din Războiul Civil devenit președinte. El a sfidat presiunile britanicilor de a adopta comerțul liber în America. Acesta afirma că ”peste 200 de ani, când America va obține din protecționism tot ceea ce va putea obține, va adopta și ea comerțul liber”.
Tomas Jefferson de pe bancnota de 2 dolari și Andrew Jackson de pe cea de 20 de dolari
Tomas Jefferson ar fi poate împotriva protecționismului lui Hamilton, care era un adept al sistemelor de brevetare. Jefferson credea că ideile sunt ”asemenea aerului” și că nu trebuie să fie proprietatea nimănui.
Ha-Joon Chang consideră că acesta ar fi fost compromis pe vecie, având în vedere importanța acordată de către majoritatea economiștilor pieței libere de astăzi protecției prin brevet și celorlalte drepturi de proprietate intelectuală.
Autorul continuă cu portretizarea lui Andrew Kackson despre care spune că era un ”protector al ”omului obișnuit” și conservator fiscal (el a plătit toată datoria federală pentru prima dată în istoria Americii). Președintele era cunoscut ca fiind împotriva străinilor”.
El a anulat în 1836 licența celei de-a doua Bănci a Americii, din care 20% era deținută de către guvernul federal. Motivul invocat a fost că investitorii străini (în special britanici) dețineau o proporție prea mare (30%). Chang precizează că astăzi, dacă un președinte al unei țări în curs de dezvoltare ar îndrăzni să închidă o bancă doar ”pentru că ar fi deținută de americani în proporție de 30%, ar provoca o criză Trezoreriei SUA”.
În loc de concluzii
În fiecare zi, cetățenii americani își plătesc taxiul sau își cumpără un sandviș cu un Hamilton sau un Lincoln și își primesc restul în Washingtoni, fără să știe că ”acești politicieni respectați sunt niște ticăloși de protecționiști din aceia pe care cea mai mare parte a presei din SUA, liberali, dar și conservatori, îi critică mereu”, scrie Chang. Bancherii din New York și profesorii din Chicago scriu articole disprețuitoare în reviste precum The Wall Street Journal, în care adesea erau criticate glumele xenofobe pe care le făcea fostul președinte al Venezuele Hugo Chavez, iar revista era ulterior cumpărată cu un Andrew Jackson, fără a conștientiza că acesta a fost mult mai xenofob decât Chavez.
Președinții morți nu vorbesc — spune Ha-Joon Chang în cartea sa, însă ne atenționează că ”dacă ar vorbi, le-ar spune americanilor și restului lumii că politicile promovate de succesorii lor sunt opusul a ceea ce au făcut ei pentru a transforma o economie agrară de mâna a doua, dependentă de munca sclavilor, în cea mai mare putere industrială a lumii”.
Citiţi, priviţi, ascultaţi Sputnik Moldova în limba maternă — accesaţi aplicaţiile mobile pe Smartphone-uri şi tablete.
Accesaţi aplicaţiile pentru iPhone >>
Accesaţi aplicaţiile pentru Android >>
Urmărește-ne pe rețelele de socializare:
|Sputnik Moldova pe Facebook |@sputnikmoldova pe Twitter |Sputnik Moldova pe VK| |Sputnik Moldova pe OK |Sputnik Moldova pe GPlus+|
