CHIȘINĂU, 22 iunie — Sputnik. Creștinii ortodocși din țara noastră o pomenesc astăzi pe Fericita Agafia, care a fost canonizată de Biserica Ortodoxă din Moldova la 24 septembrie 2016.
Moaştele Fericitei Agafia (Maranciuc), trecută la cele veşnice în anul 1873, se află la Mănăstirea Cuşelăuca.
În cadrul ședinței Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 15.07.2016, în urma prezentării raportului președintelui Comisiei Sinodale pentru Canonizarea Sfinților, PS Pancratie, Episcop de Troițk, la cererea Mitropolitului Vladimir și a Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, a fost luată decizia privind canonizarea ascultătoarei Agafia Maranciuc de la mănăstirea Cușelăuca. Pomenirea ascultătoarei Agafia a fost stabilită ziua trecerii sale la cele veșnice — 9/(22) iunie, informează portalul național de spiritualitate ortodox.md.
Fericita Agafia, cum îi spun surorile de la Cuşelăuca, s-a născut în anul 1819, în satul Păsățel, în Moldova dintre Bug și Nistru, în familia creştinilor Ioan şi Eudochia Maranciuc. Soţii Maranciuc duceau o viaţă creştinească deosebită şi mergeau des la locurile sfinte, având o evlavie aparte pentru sfinţii din Lavra Peşterilor din Kiev. Micuţa Agafia îşi ruga părinţii cu lacrimi în ochi să o ia cu ei la locurile sfinte din Kiev, dar părinţii, cunoscând greutăţile drumurilor, lăsau copila acasă în grija celor apropiaţi. Trebuie să ţinem cont că, pe acele timpuri cea mai mare parte a pelerinajului se făcea pe jos şi un copil mic era o povara suplimentară pentru drumeţi.
Odată soţii Maranciuc au pornit spre Lavra Peşterilor lăsând-o pe micuţa Agafia în supravegherea rudelor. Nu puteau şti de ce fapte minunate în ochii lui Dumnezeu este în stare un copil inima căruia s-a aprins de dorul de a se apropia de moaştelor sfinţilor de la Kiev. La câteva zile după plecarea părinţilor, micuţa Agafia se porneşte în pelerinaj spre Kiev, gândind că poate ajunge şi singură acolo. Însă Domnul i-a pregătit altă cale. Fiind în drum spre Lavră, în întunericul nopţii copila cade într-o fântână pustie şi adâncă, traumatizându-şi grav ambele picioare. Acest accident i-a pecetluit viaţa de mai departe pentru că chiar după ce a fost găsită a fost nevoită să stea tot timpul la pat. În această fântână copila a petrecut trei ani fiind mângâiată şi întărită de Dumnezeu şi de îngeri, care au hrănit-o cu mană cerească, potrivit unor mărturii.
La întoarcerea lor din Kiev, părinţii au suferit mult pierderea fiicei dragi şi au plâns-o ca pe o decedată. Iar milostivul Dumnezeu căutând la suferinţele micuţei Agafia şi la neliniştea părinţilor ei s-a indurat de ei şi le-a pregătit o mare bucurie şi binecuvântare.
În locurile acelea pământul era foarte roditor, iar păşunile erau acoperite cu o iarbă mustoasă. Nu departe de fântâna părăsită în care petrecea în chip minunat micuţa Agafia îşi păştea turmele un baci pe nume Dimitriu, care se deosebea de alţii prin bunătatea sufletească. Odată, pe cînd îşi ducea turma în câmpie şi a început a cânta psalmi, a auzit o melodie îngerească care venea din fântână. Astfel a fost descoperită Agafia. Baciul a scos-o din fântână şi a dat de veste părinţilor. Suferinda Agafia mărturisea mai târziu că în tot acest timp cât a stat în fântână veneau la ea doi porumbei care o hrăneau şi o încălzeau. Părinţii văzând că ea nu poate să meargă au pus-o într-un cărucior şi au dus-o acasă.
Binecuvântarea Sfântului Munte
Aşa a ajuns Agafia în casa părintească unde s-a bucurat de purtarea de grijă şi dragostea apropiaţilor săi. Însă în viaţa fetiţei au survenit shimbări: copila vorbăreaţă şi prietenoasă de odinioară s-a scufundat într-o tăcere profundă, petrecând tot timpul în rugăciuni. În această tăcere neînţeleasă a petrecut Agafia câţiva ani suferind dureri şi boli. Dar prin această tăcere, suferinţă şi răbdare a învrednicit-o Dumnezeu de darul facerii de minuni. La patul ei de boală se adunau mulţi nenorociţi şi sărmani, iar Agafia cu sfatul şi rugăciunile sale curate le uşura tuturor suferinţele. La patul ei din casa părintească a fost vizitată şi de către doi călugări atoniţi. După mai multe discuţii călugării i-au dăruit Agafiei ca semn de binecuvântare a Muntelui Sfânt o Evanghelie, de care ea nu s-a despărţit niciodată.
Agafia a trăit în mănăstire 42 de ani, timp în care nu s-a ridicat nicodată din pat din cauza bolii, n-a schimbat legea călugărească şi a servit drept exemplu tuturor maicilor din mănăstire. Ea a suferit şi boli şi amarul vieţii, şi alte greutăţi, pentru care a fost înzestrată de Dumnezeu cu darul înaintevederii. Ea a prevăzut înflorirea şi apoi decăderea vieţii mănăstirii, ceea ce s-a şi întâmplat în anii prigoanei comuniste, când miliţia sovietică a închis bisericile, a naţionalizat pământurile mănăstireşti, iar pe măicuţe le-au pus să lucreze în colhoz.
În ultimele luni din viaţa sa Fericita Agafia discuta mult cu egumena şi cu surorile mănăstirii, îndemnându-i pe toţi să-şi ducă crucea vieţii cu linişte şi pocăinţă. Pe unii creştii îi certa rău, apoi îi liniştea şi le promitea rugăciunile ei.
În data de 9 iunie 1873, Agafia s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi şi-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului. Martorii istorisesc că după ce a primit Sfînta Împărtăşanie faţa Agafiei lumina cu o lumină neobişnuită.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
