Reporter: Cine sunt Slavici şi Iulia, pentru publicul românesc care doar vă cunoaşte din melodiile pe care le-aţi lansat la noi, mai ales în ultima vreme?
Slavici: Eu m-am lansat mai demult, dar pe Yulia publicul românesc a văzut-o pentru prima dată în emisiunea ”Ne vedem la TVR”, în noiembrie 2011, la care ne-a chemat scumpa şi mult iubita noastră Marina Voica. Am adus atunci de la Moscova varianta rusă a hitului ”Şi afară plouă, plouă”. Am filmat videoclipul la Moscova, în 2013, în două variante – şi în rusă, şi în română, care a ajuns la câteva televiziuni din Rusia (Shanson TV, CTC), în România (Favorit TV) şi Moldova (RTR, Euro TV, Moldova-1). Aşa că, pentru publicul larg din România, noi suntem interpeţii unui cântec celebru. Şi doar numai fanii noştri mai activi de pe internet cunosc şi alte realizări ale noastre, cum ar fi melodiile ”Iubirea ne-a învins”, ”Hai, iubirea s-o cântăm” şi altele.
Reporter: Care e povestea lui Slavici, legătura lui cu muzica din copilărie şi persoanele care i-au marcat cariera până în prezent?
Slavici: Să vă spun sincer, am crescut pe o ambianţă de muzică variată – în casa noastră, permanent ceva răsuna, dar datorita mamei mele răsuna muzica bună — valsuri lui Johann Strauss, Piotr Ceaikovski… dar şi muzica populară românească (discuri din vinil aduse de bunica mea din Constanța cu imprimările lui Ion Dolonescu, Irina Loghin, Mioara Velicu, Sofia Vicoveanca (cu Sofia Vicoveanca am participat într-o emisiune la Moldova-1, în 2001 – vai, ce Femeie şi Artistă cu literă mare)… Printre aceste plăci muzicale, erau şi discuri cu obiceiuri şi melodii tradiţionale, intonate la nunţile româneşti); mai târziu, au apărut în viaţa mea John Lennon, formaţia ABBA şi, desigur, muzica sovietică – Alla Pugaciova, Iurii Antonov, Sofia Rotaru… A fost o perioadă din copilărie, pe când aveam vreo 10 ani, când am fost un fan nebun al fotbalului românesc. Trăiam lângă granița cu România şi aveam posibilitatea să urmăresc TVR. Ţin minte chiar şi acum numele excelenţilor jucători din perioada respectivă: Silviu Lung, Ilie Balaci, Ladislau Boloni, Rodion Cămătaru şi atâţia alţii… Am fost un copil pasionat şi trăiam zgomotos succesele si eşecurile fotbaliştilor… aceşti oameni demni şi talentaţi, ce au făcut atunci pe teren un spectacol fantastic de frumos, un teatru de mare artă. Acum nu mai urmăresc meciurile, pentru că fotbalul a devenit o modalitate de a câştiga averi, şi nu mai are scopul de a procura spectatorilor o plăcere…. Mai târziu, am cunoscut-o şi pe doamna Marina Voica (tot datorită postului TVR), pe care o consideram, într-un chip romantic, ca fiind descendentă a familiei unui ofiţer ţarist rus, plecat din Rusia după revoluţie. Şi mult mai târziu, am aflat că Marina s-a născut în Uniunea Sovietică, iar ceea ce a adus-o în România a fost dragostea unui cetăţean român…
Reporter: Care e povestea Iuliei, legătura sa cu muzica din copilărie şi persoanele care i-au marcat cariera până în prezent
Yulia: M-am născut la Moscova, sunt fiică de muzicieni. Ambii părinţi sunt dirijori ai Corului Academic. Desigur că în casa noastră a fost mereu o atmosferă de creaţie, răsuna muzica clasică. Am absolvit cu diplomă roşie colegiul de muzică din Moscova ”Gnesin” (имени Гнесиных) şi apoi Universitate de Cultură şi Artă din Moscova (МГУКИ). Am fost eleva artistei poporului a Uniunii Sovietice Nani Bregvadze şi a artistului poporului al Federaţiei Ruse Mihail Demcenco. Mai mult decât atât, m-au influenţat Edith Piaf, Ella Fitzgerald, Alla Pugaciova. Cânt cu mare pasiune piese din repertoriul acestor mari artişti, dar îmi compun şi singură cântecele.
Reporter: De unde vine iubirea față de Rusia? Ce reprezintă pentru tine, Slavici, această ţară, oamenii săi?
Slavici: M-am născut într-o familie mixtă: tatăl — rus, mama – româncă. Dar eu am devenit artist, care cu multa pasiune cântă şi în română, şi în rusă! Înainte de somn, mama îmi citea poeziile lui Serghei Esenin şi Mihai Eminescu. Şi nu numai că le citea, dar şi compunea vreo melodie pe versurile poeţilor preferaţi, si in fiecare seara era o alta melodie. Am citit multă literatură rusă extraordinară: Lermontov, Dostoievski, Turgheniev, Cehov, Şolohov… Mai întâi, am cunoscut Rusia din cărţi, iar în anul 1995, m-am stabilit la Petersburg. Pentru mine, e un lucru firesc să recunosc faptul că ruşii sunt primitori, foarte sufletişti şi darnici (la un prieten rus, poţi să vii chiar şi-n puterea nopţii cu problemele tale, şi el tot te va asculta cu inima, te va pune la masă, te va ajuta cu bani sau cu alt ajutor concret), dar nu suportă ca, în prezenţa lor, străinii să le critice ţara! Ruşii sunt toleranţi față de alte etnii şi religii. Pentru un rus, pe primul loc este mândria pentru ţara lui! Şi în zadar presa liberală, finanţată de un grup mondial antirusesc, din anii '90 şi până în prezent, creau şi încă creează imaginea falsă şi urâtă a unei Rusii prăpădite, cu un popor lipsit de istorie, cultură şi viitor. Din păcate, chiar şi până astăzi, la televiziuni şi posturi de radio, în showbizul din Rusia, lucrează multe persoane care promovează lipsa de respect pentru ţara lor, alcoolismul, prostituţia şi tâlhărie ca normă de existenţă. Dar, cu toate acestea, pentru ruşi în marea lor majoritate, cea mai mare importanţă este acordată tot familiei şi dragostei adevărate! Ruşii cred că au o cale proprie, o misiune spirituală în această lume. Acum societatea face un efort mare ca să scape de influenţa americană şi să-şi restabilească propria economie, să scape de corupţie, să readucă la nivelul cuvenit cultura rusă. Numai o ţară puternică şi unită poate să fie cu adevărat independentă!
Reporter: Povestiţi-ne o poveste de viaţă pe care aţi trăit-o şi pe care o puteţi relata publicului cititor, ca o povaţă sau ca o luare-aminte.
Slavici: Încă din 2006, cu trei ani înaintea întâlnirii mele cu Yulia, am compus, împreună cu doamna Lidia Moldoveanu, la Galaţi, un cântec intitulat «Noaptea de argint». De fapt, aceasta este povestea de dragoste a mea şi a Yuliei.
De 7 ani trăim împreună, cântăm pe o scenă, compunem cântece, creăm o poveste de dragoste. Am trecut prin multe momente dificile. Viaţa unui artist nu e atât de uşoară cum poate părea la prima vedere, iar viaţa a doi artişti, care trăiesc împreună, e mult, mult mai complicată…
Reporter: De unde vă găsiţi sursele de inspiraţie?
Yulia: Din dragostea noastră.
Reporter: Unde concertaţi în mod obişnuit şi unde organizaţi turnee? Ce poveşti de culise cu admiratori din public aveţi?
Slavici: Concertăm mai puţin decât ne-am dori, dar am reuşit să organizăm câte ceva la Moscova, în Samara, la Ijevsc şi în alte oraşe din Rusia. Am cântat şi în Moldova. Am dori mult să concertăm şi în România. Recent, am apărut cu piesa ”Şi afară plouă” pe CD-ul doamnei Marina Voica, la Bucureşti. Poate faptul acesta va deschide ochii impresarilor din Romania, făcându-i conştienţi că există aşa un duet?! Pe FB, melomanii din România scriu că rusoaica Yulia este ”o a doua Marina Voica, care cântă identic cu varianta originală”!. Dar vreau să subliniez un lucru – Marina Voica este inimitabilă, iar noi ne mândrim că avem posibilitatea să cântăm această piesă şi să comunicăm cu Marina şi în viaţa de zi cu zi şi pe diferite programe de mesagerie ori pe reţelele de socializare.
Reporter: Din creaţia voastră, care vă sunt cântecele cele mai dragi?
Slavici şi Yulia: «Drumul spre tine»(«Дорога к тебе»), «Iubirea ne-a învins», «Hai, iubirea s-o cântăm» («Сто дорог»)
Reporter: Care e povestea cântecului şi a clipului „Moscova toamna”?
Slavici: Am compus o melodie despre Moscova in stil retro – fără mare zgomot de maşini, cu mult soare pe străzi, cu zâmbete şi pace; textul a fost compus de un poet din Germania, fost cetăţean rus, academicianul Alexandr Ioffe. În videoclip, am dorit să exprimăm mai multe, dar fără sponsori, e greu să faci un film mare, ce poate sa pretindă premiul Oscar (zâmbeşte).
Reporter: Care e relaţia voastră cu îndrăgita Marina Voica? Aveţi în proiect şi preluarea altor melodii din repertoriul marii noastre cântăreţe?
Slavici: Am mai cântat şi o altă piesă din repertoriul Marinei, ”La malul mării”, ba chiar am şi investit ceva bani în orchestraţie şi am compus un text frumos şi în rusă, dar nu cântăm piesa asta în concerte… E despre despărţire. Noi nu vrem să ne despărţim!… Ne place mult cântecul ”Bucureştiul e micul Paris”. Orice piesa scrisă de Marina Voica este o capodoperă!
Reporter: Care e personalitatea muzicală care v-a marcat cariera? Prin ce anume?
Slavici: Desigur – Marina Voica. În 2006, am venit la Breaza cu chitara în spate, am cântat două ore tot ce am compus şi ştiam să cânt pe vremea aceea — şi am convins-o că am talent. De atunci, este prezentă în viaţa mea muzicală şi spirituală ca un înger păzitor! Marina nu are nici o picătură de snobism sau falsitate în caracter. E sinceră, sufletistă, înţeleaptă, o persoană de înaltă cultură! Un om adevărat!
Reporter: Aveţi vreun mare regret, ceva ce nu aţi reuşit încă să împliniţi?
Slavici: Regret că am revenit târziu în muzică, că am fost nevoit, ca mulţi compatrioţi de-ai mei din Republica Moldova, să muncesc în alte domenii, ca să întreţin familia.
Reporter: Slavici, eşti pasionat şi de realizarea filmelor? Povesteşte-ne!
Slavici: Da, îmi place tot ce are legătură cu creaţia. Toate videoclipurile noastre sunt regizate şi montate de mine. Multe din imagini chiar le-am şi filmat singur. Of, dacă mai aveam o viaţă de trăit, mă duceam să fac studii superioare de regie. Cea mai mare influenţă asupra omului o are imaginea, o au filmele. Nu degeaba americanii investesc miliarde în Hollywood. Din păcate, filmele lor de după anii promovează aproape exclusiv lozinca – ”Banii – sunt zeul nostru!”.
Reporter: În legătură cu imaginea care se propagă despre Rusia, care e mesajul vostru adresat publicului, pornind din experienţa personală?
Slavici: După părerea mea, în spatele campaniei antiruseşti în Europa de est stau bancherii occidentali, care vor privatizarea rapidă a bunurilor din statele respective. Două-trei familii de miliardari occidentali vor deveni mâine-poimâine stăpâni în România, Bulgaria şi în alte ţări foste socialiste.. Desigur că ei nu vor nici România, nici Rusia puternice! Ei vor ţări cu economia proprie distrusă, dar cu drumuri bune şi cu multa lume, care să muncească pe nimic. Ca să-şi acopere propriile fraude, au şi născocit această istorie (”страшилка”) despre pericolul rusesc. Permanent bagă frica în populaţie, ca să manipuleze opinia publică… Rusia este un partener bun pentru România şi Moldova din punct de vedere economic şi cultural. E o piaţă mare de desfacere… Mă bucur când mai găsesc prin magazine producţie românească sau moldovenească. Mă bucur când întâlnesc, pe străzile Moscovei, turişti din România. Şi mă bucur mult că am posibilitate să cânt în română aici, în inima Rusiei nu numai de Mărţisor, dar şi în alte concerte. Şi sunt fericit că nevasta mea, Yulia, rusoaică din Moscova, cântă cu atâta pasiune în limba română!
Reporter: Care sunt planurile de viitor, de familie şi de carieră?
Slavici şi Yulia: Avem planuri mari: să mai trăim în dragoste încă vreo sută de ani, să facem mai des naveta Rusia-Romania-Moldova cu concerte reuşite!
Reporter: Un cuvânt de înţelepciune pentru publicul moldo-ruso-român.
Slavici şi Yulia: Dragii noştri, vă dorim pace şi sănătate! Iubiţi viața – cel mai frumos dar de la Dumnezeu!
A coordonat mai multe proiecte europene de succes, avînd în principal preocuparea de a inova predarea limbilor moderne prin noi tehnologii şi produse culturale (benzi desenate, filme artistice şi de animaţie, arhitectura, muzica).
Citiţi, priviţi, ascultaţi Sputnik Moldova în limba maternă — accesaţi aplicaţiile mobile pe Smartphone-uri şi tablete.
Accesaţi aplicaţiile pentru iPhone >>
