Микрофон в студии радио Sputnik  - Sputnik Moldova
Radio
Comentariile experților, puncte de vedere în probleme de actualitate, opinii controversate – în podcasturile și emisiunile Sputnik Moldova

Anastasia Hatmanu, despre copii care "nu erau planificați de la minister"

Urmăriți-ne pe
Yandex newsTelegram
Anastasia Hatmanu vorbește în studioul Sputnik Moldova despre cei 43 de ani din viață dedicați pedagogiei.

Anastasia Hatmanu vine din satul Pogănești, raionul Hâncești. După absolvirea Scolii Pedagogice din Cahul a lucrat 16 ani educatoare la grădinița de copii din satul Pogănești, a fost șefă a Casei de Cultura, după care opt ani a fost șefă de grădiniță. Au urmat și două mandate de primar în satul Pogănești. Patru ani a fost pedagog la Școala Internat pentru Copii cu Dizabilități Locomotorii din Hâncești.

Am plătit tribut statului pentru faptul că m-a învățat

"În prezent sunt bunicuță. Consider că deja mi-am plătit tributul statului pentru că m-a pregătit, m-a învățat. Cred că 43 de ani dedicați pedagogiei sunt suficienți. Nu cred că este un sacrificiu deoarece eu am făcut această muncă cu drag, îmi plăcea să-i ajut pe alții, să-i consolez. Nu mă uitam la remunerare care, de multe ori, a fost sub necesități. Și acum când trec pe lângă lucrurile făcute de mine sunt mândră. Însă mai mândră sunt de faptul că deși am fost primar timp de opt ani, două mandate consecutive, oameni încă îmi spun "doamna învățătoare".
Despre copii de la școala-internat, "doamna învățătoarea", așa cum o numesc foștii elevi, spune: "Sunt niște copii deosebiți, Dumnezeu le-a luat niște calități, dar le-a dat altele. Erau niște copii calzi. De multe ori, în vacanțe eu îmi aduceam acasă câte un copil de la Internat. Acasă mai aveam patru băieți, pe care-i consider o mare bogăție. Eu nu am alte bogății, eu nu am castele, nu am business. Și copii mei ii îndrăgeau pe cei de la școala internat încât le spuneau frați".

Mama lui Igor mi-a zis că dacă vreau, pot să-l iau, că ea nu are nevoie de copil

Printre foștii elevi Anastasia Hatmanu a avut și câțiva copii care au fost vitregiți de soartă și în anumite împrejurări ei ajungeau în familia sa, unde mai creșteau patru băieți.

"Primul a fost un băiat pe nume Igor, un copil care provenea dintr-o familie în care mama era alcoolică, iar tatăl a murit în urma unui accident cu tractorul. Era un copil bun la suflet și receptiv. Dar mama lui îl trimitea mereu să-i aducă de băut, de multe ori pe datorie. Într-o zi el nu a vrut să mai facă ce-i cerea mama sa. Atunci ea l-a alungat de acasă. Era în februarie, băieții mei erau la săniuș. Am observat că aceștia au luat o bucată de pâine cu magiun și au dus-o afară, eu am crezut că au găsit iar vreun cățeluș. Ei însă mi-au zis că l-au găsit pe Igor. L-am adus în casă, l-am spălat, i-am dat haine noi, pe ale lui le-am dat pe foc că avea păduchi și a doua zi l-am luat l-a școală. A stat la mine câteva zile, maică-sa nu l-a căutat. M-am dus eu la ea și am întrebat-o de ce nu-și caută copilul. Ea mi-a zis că, dacă vreau, să-l țin la mine. Igor mai avea doi frățiori mai mici. La sfârșitul anului școlar am decis să-i dăm la o școală internat pe toți trei, ca să fie împreună. Când au venit responsabilii să-l ia pe Igor, copii mei l-au ascuns ca să nu-l găsească. Totuși l-au luat. Băieții mei de două ori l-au furat pe Igor de la școala internat. Igor a absolvit școala internat, s-a căsători, are un băiețel care a zis că vrea să fie președinte de țară. Îmi amintesc că Igor era un băiat tare cuminte. Când venea în vacanțe, îl trimiteam la magazin, el îmi aducea restul, chiar dacă erau doar câțiva bănuți. Nu era șmecher."

Tolea își dorea doar s-o vadă pe mama lui. Nu i-ar fi reproșat că l-a lăsat în orfelinat

"Mama lui Tolea (Anatolie) era văduvă și a mers la muncă peste hotare, pe Tolea l-a dat la orfelinat. Deseori în vacanțe venea la noi în familie. El nu era supărat pe mama lui. Spunea că nu vrea nimic de la mama sa, doar s-o vadă, și nu i-ar fi reproșat nimic. Acum Tolea are o familie frumoasă, s-a căsătorit cu o ucraineancă inimoasă și s-a stabilit cu traiul în Sankt Petersburg, Rusia."

Școala Internat pentru Copii cu Dizabilități Locomotorii din Hâncești — casa unor copii excepționali

"Pentru copiii de la Școala Internat din Hâncești, noi, angajații, eram și mamă, și tată. Nu era batjocură, nu erau porecle. De multe ori, în vacanță, atunci când nimeni nu-i luau acasă pe acești copii, noi îi luam în familiile noastre. Unii nici nu voiau să meargă în familiile lor", își amintește Anastasia Hatmanu.

"Odată o fetiță a lipsit de la ore și eu fiind dirigintă m-am dus acasă la ea. Când am mers la familia ei naturală, am găsit-o pe Efimia, fetiță care avea probleme locomotorii, cu un alt copil în brațe, iar mama ei alături consuma alcool cu alți prieteni de pahar. Era o mizerie de nedescris", povestește Anastasia Hatmanu.

"A fost un caz în care în Școala Internat din Hâncești a fost adusă o fetiță în scaun rulant, dar a ieșit, după absolvirea clasei a IX-a, pe picioarele ei. Toate acestea grație asistenței personalului medical calificat", își amintește Anastasia Hatmanu.

"După închiderea Școlii Internat pentru Copii cu Dizabilități Locomotorii din Hâncești, 54 de copii au fost repartizați în familiile lor naturale. Multe dintre ele sunt familii defavorizate social, care nu le vor putea asigura servicii medicale de calitate acestor copii. Eu aș fi de acord ca acești copii să ajungă în familiile lor, dar doar dacă în localități ar exista aceste centre de reabilitate pentru copii cu deficiențe locomotorii", precizează Anastasia Hatmanu.

Petru, băiatul care "nu era planificat de la minister"

"Îmi amintesc că în perioada închiderii Școlii Internat din Hâncești a rămas un băiat pe nume Petru, pe care familia nu l-a luat acasă și s-a dezis de el. Directoarea școlii m-a rugat pe mine să-l duc la familia lui. L-am îmbrăcat frumos, în costum. M-am dus în raionul Ceadâr-Lunga s-o caut pe mama lui. N-am găsit-o acasă, dar într-un lan cu porumb. Ea însă mi-a zis în rusă "on mne ne nujen" (nu am nevoie de el). Petru nu cunoștea limba rusă, dar a înțeles că mama lui nu-l dorea și m-a rugat să-l duc înapoi la școala internat. Dar directoarea mi-a explicat că nu poate să-l mai țină în școală deoarece nu erau bani pentru întreținerea lui, "el nu era planificat de la minister". Eu eram deja primar în satul Pogănești unde am deschis o cantină socială, acolo Petru a stat patru ani. Apoi s-a găsit o familie din satul Molești, raionul Nisporeni, care a decis să-l ia", povestește Anastasia Hatmanu.

Sunt mulți copii ca Tolea, care provin din familii sărace, care se află la limita sărăciei, de aceea și și-au dat copii la școala internat. Nu că ar fi leneși, sunt oameni excepționali, doar că au avut mai puțin noroc.

Autor: Cristina Bumbu-Dănuță

Citiţi, priviţi, ascultaţi Sputnik Moldova în limba maternă — accesaţi aplicaţiile mobile pe Smartphone-uri şi tablete.

Accesaţi aplicaţiile pentru iPhone >>

Accesaţi aplicaţiile pentru Android >>

Fluxul de știri
0