Interviu realizat de Alexandru Mîță, președinte al Asociaţiei de Cooperare Strategică, Diplomatică, Economică, Culturală şi Educaţională cu Rusia şi Spaţiul Slav din România.
Ene Andrei Ionovici — un erou al vremurilor noastre ori de la Galaţi la Norilsk, o călătorie iniţiatică la capătul lumii.
Pentru majoritatea dintre noi, "capătul" este acel punctuleţ abia vizibil de pe harta mentală a lumii despre care nu se poate spune decât atât: „acolo nu sunt şanse să ajung vreodată". În rest — paradis imaginar tropical, peisaje toride, parfum sărat de ocean şi culori vii, cel mai probabil.
Ene Andrei Ionovici, eroul nostru, n-ar fi fost Ene Andrei Ionovici, dacă nu şi-ar fi stabilit „capătul lumii" sale personale într-un orizont diametral opus, într-un aer incredibil de rarefiat, în cel mai misterios, cel mai nordic şi mai rece oraş al lumii — la Norilsk.
Şi, pentru că Ene este omul faptei, el a transformat „capătul lumii" într-un loc de transpunere a viselor în realitate, în spaţiu de dobândire a unei filosofii personale de existenţă, din experienţele căreia ne invită acum şi pe noi să luăm aminte, fie şi pentru a nu mai crede vreodată că imposibilul e ceva ce nu poate fi abordat sau că viaţa noastră nu se poate schimba dintr-o dată. Credem că e timpul să-l cunoaşteţi, să-i faceţi loc în existenţa voastră şi să vă contaminaţi de entuziasmul, energia sa pozitivă şi spiritul deschis cu care vă dezvăluie esenţialul existenţei sale.
”Pentru mine, Rusia este de nedescris, atât ca percepţie personală, cât şi ca deziderat. Este înălţătoare! Apreciez enorm cultura şi arta din aceasta ţară! Iubesc Rusia precum îmi iubesc și patria mea, România! O iubesc pentru că este o ţară care se respectă şi nu se vinde pe nimic, pentru că există multă disciplină în sport. Ador, în mod cu totul particular, evlavia pe care o au creștinii ortodocși din Rusia. Aici oamenii merg la biserică şi se închină cu adevărat, iar când te uiţi la ei, simți deja că, spiritual, au intrat în altă dimensiune. Mi-aş dori ca şi România să aibă acelaşi spirit puternic, precum cel al Rusiei.
De la Galaţi la Norilsk, în căutarea desăvârşirii carierei şi a vieţii de familie
Reporter: Cum ai ajuns la Norilsk?
Ene Ionovici: Da, bună întrebare… Am ajuns în Norilsk datorită soției mele, Elena. Ea trăieşte în acest oraș de 14 ani. Ne-am cunoscut în sudul Italiei, la malul mării, exact ca într-o poveste de dragoste. În ziua în care am făcut cunoștință era aniversarea mea — mi-am luat inima-n dinţi şi mi-am zis să le fac o invitație la o înghețată… ei și verișoarei sale, care o însoțea. Totul a fost extraordinar de frumos și de plăcut, astfel am ales să ne mai întâlnim și a doua zi.. până în a patra zi, când am cerut-o de soție. Uite așa, de la îngheţată, am ajuns la… marele îngheţ!
Hop-țac-pac și un pas maaare de tot, până chiar la Polul Nord! Pentru dragoste bărbații sunt gata pentru orice.
Reporter: Ce îţi place aici, la Norilsk?
Ene Ionovici: În primul rând, faptul că mi-am găsit un colectiv de dans format din colegi şi elevi care pot spune că mă iubesc. Până și directorul instituției unde activez mă apreciază foarte mult, ceea ce eu nu mi-am imaginat vreodată că ar fi posibil. Iarna, orașul este extraordinar de frumos, iar vara, tundra e cu totul altă lume — vie, colorată, plină de arome sălbatice şi necunoscute, e practic ceva ce nu poți vedea nicăieri altundeva.
Reporter: Cum sunt oamenii din Rusia? Care sunt asemănările cu cei de acasă şi prin ce se deosebesc?
Ene Ionovici: Pot spune că în fiecare țară oamenii sunt diferiți dar totuși, în același context, sunt de cele mai multe ori, la fel. Oamenii din Rusia sunt diferiți, cu un lucru în plus față de multe alte țări, în acești oameni există ceva foarte important pentru pacea acestei lumi, omenia. Nu contează că te cerți cu un rus, nu contează ce fel de om ești pe stradă… pentru ei, ești un Om, cu majusculă, cu suflet și inimă. Asemănări sunt multe…de multe ori, rusul şi românul mi se par a fi, în multe privinţe, suflete gemene, par fraţi, sunt acelaşi fel de oameni!
În multe aspecte avem acelaşi stil de viață, deși putem învăța câte ceva de la ruși noi, românii… cum ar fi, de exemplu, obiceiul să mâncăm mai sănătos, să nu mai punem accent pe tot felul de alimente industriale, cumpărate de la supermarket.
Reporter: Care sunt principalele satisfacţii ale tale în viaţa profesională, obţinute de când te-ai stabilit în Rusia?
Ene Ionovici: Deși mă aflu de puțin timp aici, pot spune că am reușit să fiu apreciat de lumea dansului sportiv din acest oraș, ceea ce pentru mine este extrem de important. Perechile antrenate de mine au obținut rezultate foarte bune în diverse competiții, de asemenea și grupa mare are foarte mult succes în spectacole, iar aceasta nu numai datorită muncii mele, ci şi echipei căreia trebuie să-i mulţumesc în special pentru Olga Nikolaevna și Mihail Sergheievici.
Reporter: Cum a fost adaptarea la noua ţară, la climă, la obiceiuri, la detaliile administrative?
Ene Ionovici: Mă adaptez destul de repede. La început, a fost dificil să învăț limba rusă, nici acum nu o știu la perfecţie însă, cu răbdare și perseverență se poate reuşi absolut orice. Deşi aici clima este dominată de un frig pe care nu vi-l puteţi imagina, pot spune că m-am obișnuit foarte repede. E de ajuns să accepţi acest mod de viaţă și faptul că acolo îţi construieşti viitorul, și imediat corpul și mintea se pot schimba. Când am ajuns în acest oraș, afară erau minus 50° Celsius. Aproape un apogeu al frigului de pe glob, de îngheaţă nu doar ouăle în corb, dar până și servo-direcția mașinii! Plecasem într-un orășel, Talnah, de pe lângă Norilsk și la ei era —55°, pentru a ajuta pe cineva să-și ia o mașină de acolo. Ies eu din mașină, cu geaca groasă, cumpărată din România, cu vreo două perechi de pantaloni și cu impresii de român… am încercat și eu să-i conving pe prietenii mei ruși, cum că fac faţă climei. Însă într-un minut eram deja în mașină, deoarece îmi înghețaseră toate impresiile! După aceea, mi-a luat soţia o geacă zdravănă de piele, cu blăniţă. Acum, îmi permit să merg în tricou și geacă, la —35°C.
Într-un final, m-am adaptat rapid.
Dansul, artă şi modalitate de schimbare a mentalităţilor
Reporter: Care e relaţia ta cu limba rusă? Cum ai caracteriza-o?
Ene Ionovici: Încă nu mă descurc perfect, însă pot să citesc, să scriu, chiar dacă nu foarte corect. Limba rusă nu e chiar grea cum se spune prin alte părţi. Eu înțeleg când spui cuvântul „greu" atunci când de fapt îți este lene să înveți sau vrei să invoci un motiv anume, care să sune convingător. Într-adevăr, poate fi dificil să o înveţi, însă este perfect posibil să o faci, eu pot fi un bun exemplu.
Reporter: Ai mulţi prieteni ruşi? Cum e prietenia cu un rus, cum ai caracteriza-o? Ce apreciezi cel mai tare la ei?
Ene Ionovici: Încă nu am avut timp să îmi fac multi prieteni, dar pot spune că am vreo doi-trei prieteni. Sașa, Mișa și Vanea. Sașa e din Sankt Petersburg, iar Mișa și Vanea sunt din Norilsk.
Prietenia cu un rus este la fel de specială cum e prietenia mea cu prietenii din România, am răspuns în modul acesta pentru că nu vreau să îi fac geloși pe cei din România. Cel mai mult apreciez la ei sinceritatea.
Reporter: Cum se vede România de la Norilsk?
Ene Ionovici: Păi, norilcenii știu de România precum că este o țară din Europa, știu de Carpați, de Transilvania mai exact de Vlad Țepeș (vampirul, doar), mulţi știu de Nicolae Ceauşescu, de Marea Neagră, de diferite produse româneşti.
Multă lume de aici au trecut prin România datorita excursiilor, iar din câte am înțeles prin zâmbetul şi satisfacţia pe care au exprimat-o, le-a plăcut tuturor. Normal că le-am spus să mai meargă și că le fac personal invitație, numai să vină în România, să mai viziteze și alte locuri, doar avem destule frumuseţi. Este păcat o țară frumoasă precum România să nu fie vizitată de oamenii nordului.
Reporter: Cum îţi prefigurezi viitorul profesional în Rusia?
Ene Ionovici: Viitorul meu profesional va fi absolut măreţ, pot spune asta cu mâna pe inimă. Eu doresc să ridic dansul sportiv în acest oraș la același nivel precum în celelalte oraşe mari din Rusia sau din restul Europei. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sigur voi reuşi acest lucru. Norilskul este un oraş foarte mare, cel mai mare din nord, un oraş care se dezvoltă şi, desigur, are mulţi copii, cărora doresc să le arăt ce e dansul și pe care vreau să îi învăţ arta dansului sportiv, împreună cu disciplina acestui sport. Iată destinul meu, împletit cu cel al Norilskului.
Reporter: Ce atitudine crezi că ar trebui să adopte românii şi România în relaţie cu Federaţia Rusă?
Ene Ionovici: Acum am să răspund din toată inima și sufletul meu de cetățean român. Nu vreau să fiu înțeles greșit… aș dori să se înțeleagă, odată pentru totdeauna, că Federaţia Rusă nu este inamicul României şi chiar am observat, în ultima vreme că mulți au început să observe că lucrurile stau cu totul diferit şi-şi îndreaptă atenţia acum către cea mai mare ţară a lumii. Eu trăiesc în Rusia, este clar că eu știu cel mai bine ce se afla aici, ba chiar mai bine decât cel pe care îl vezi la televizor și începe să arunce niște gogoși înveninate şi inventate, precum că Rusia face numai rău. Nu-i pot înțelege pe acei oameni care nici măcar nu au ajuns până la granița Rusiei, dar își permit să o vorbească de rău și uite că multă lume cade în minciunile şi manipulările unei părţi însemnate a presei. Imaginați-vă că sunteți într-o fabrică unde nu faceţi altceva decât să munciți pentru un patron veros, iar directorul vă spune mereu:
— Să nu care cumva să ieșiți afară și, mai ales, să nu mergeți către acel zid murdar, pentru că îndărătul lui există animale urâte şi sălbatice, care vă vor face numai rău! Rămâneți doar aici și munciți pentru mine, iar eu vă voi da mâncare și un pat. Dar, iată că tocmai după acel zid, există… adevărul, există Federația Rusă! Deci… nu mai ascultaţi exclusiv mass-media occidentale, mergeţi singuri şi vă convingeţi, escaladaţi zidul, treceţi „dincolo" și vedeți cu ochii voștri cum stau lucrurile. E o explicaţie, cred, aşa, mai simplistă, dar… am vrut să fiu cât mai clar și înțeles!
Mesajul lui Ene Ionovici
Reporter: Ce ai de transmis publicului din România? Dar celui din Federaţia Rusă?
Ene Ionovici: Le urez să iubească mai mult, să viziteze mai mult natura și nu în ultimul rând sărbători fericite alături de familie și prieteni! Vă aștept în Norilsk la o lecție de dans și un ceai cald! Îi invit în Rusia și în special la mine, în orașul Norilsk, în număr cât mai mare.
I-aş ruga pe toţi să înţeleagă că România e o ţară frumoasă şi să nu o considere o ţară de marginali, ci una formată din oameni noi, curioşi, deschişi, ospitalieri. Să renunţăm la şabloane şi la imagini negative, realizate şi cultivate din interese meschine, pecuniare şi să mergem cu inima deschisă către semenii noştri! De cele mai multe ori, vom avea surprize extraordinare, care ne vor îndrepta destinul!
Alexandru Mîţă este profesor-formator de limba franceză, scriitor şi publicist, cu multiple specializări în universităţi şi institute lingvistice europene. A fondat, în anul 2013, Asociaţia de Cooperare Strategică, Diplomatică, Economică, Culturală şi Educaţională cu Rusia şi Spaţiul Slav din România (ACS-RSS) şi este iniţiatorul Clubului de limba rusă, care îşi propune să readucă în atenţia publicului importanţa învăţării limbii ruse. Este redactor-şef al publicației ”Glasul / Голос” şi al revistei de benzi desenate didactice „Scaramouche".
A coordonat mai multe proiecte europene de succes, avînd în principal preocuparea de a inova predarea limbilor moderne prin noi tehnologii şi produse culturale (benzi desenate, filme artistice şi de animaţie, arhitectura, muzica).
Citiţi, priviţi, ascultaţi Sputnik Moldova în limba maternă — accesaţi aplicaţiile mobile pe Smartphone-uri şi tablete.
Accesaţi aplicaţiile pentru iPhone >>
