Specific pentru acești oameni este faptul că bunele maniere, respectul pentru aproapele, comportamentul decent în societate constituie acte de auto-înjosire. Ei, din cauza diverselor circumstanțe, au fost lipsiți de posibilitatea de a primi o educație prin care să le fie inoculată cumsecădenia în atitudine și comportament. „Aristocratismul” lor se limitează la mașina/mașinile de lux ce atrag privirile participanților la trafic și la confortul uneori exagerat de la domiciliu.
Aceștia pot fi recunoscuți foarte ușor în special în trafic. Ei le taie celorlalți calea, nu semnalizează manevrele, încalcă în mod ostentativ regulile de circulație rutieră și bravează cu mitocănia lor extravagantă. Ei nu pot să procedeze altfel. Le este jenă să fie oameni cu oamenii.
De unde vine acest comportament? Din modelele culturii de masă ce influențează foarte prost mentalitatea celor care nu au avut parte de educație morală sănătoasă și eficientă. Dacă anterior modelele la care se raportau înaintașii noștri erau Iisus Hristos, oamenii care au avut o viață sfântă, precum și figurile eroice mărețe din istoria noastră, astăzi cultura de masă forțează noile generații să privească la tot felul de eroi falși și excentrici, egocentrici, care împărtășesc valori totalmente opuse celor pe care le-am moştenit de la înaintași. Propagarea răzvrătirii formează răzvrătiți. Iar dacă la toate acestea se mai adaugă un pachet întreg de frustrări și de neîmpliniri copilărești și adolescentine, produsul finit îl constituie un veritabil „porc” la volanul unui super car.
Acest tip de oameni nu au lipsit nici în societățile tradiționale onorabile. Însă atitudinea față de acest fenomen era una extrem de negativă: una de reprimare. În zilele noastre, însă, mitocanii cu bani mulți se bucură de un anume respect. E adevărat că e vorba despre un respect destul de specific, bazat, probabil, mai mult pe teamă, dar și pe o dorință înăbușită „de a ajunge ca ei”. Însă, accentele dominante ale mentalului colectiv nu condamnă în mod efectiv și absolut categoric grosolănia.
Ceva îi lipsește societății noastre (și nu numai) ca să poată face acest lucru. Îi lipsește sentimentul de răspundere față de moștenirea strămoșilor și onoarea de a reprima infamia. Iar asta ni se întâmplă din cauza că suntem o societate care crede că va progresa dacă va imita modele străine. Suntem obligaţi să credem în ”religia toleranței”. Prelații acesteia ne inoculează în mod grosolan toleranța pentru ceea ce nu ne este specific și pentrui ceea ce nu e firesc și ne cultivă aversiunea față de ceea ce ne-au lăat strămoșii. Iar procesul respectiv are prea multe efecte adverse dezastruoase.
