Imaginea de mai jos, surprinsă de theguardian.com, reprezintă promenada și plaja de la Nisa și e făcută duminică dimineața, adică la două zile după carnajul de joi seara. Pe asfaltul de pe Promenade des Anglais se mai puteau vedea urmele de sânge lăsate de victimele strivite de camionul condus de tunisianul dement, iar la câțiva metri lumea deja se bronzează în bikini, relaxată, veselă și cochetă.
Și lucrul acesta se întâmplă în Franța, în condițiile în care societatea franceză este considerată a fi cea mai solidară din Europa.
Îmi veți spune că oamenii au venit la mare de departe, au dat mulți bani și acum nu pot, pur și simplu, să plece acasă, în condițiile în care au achitat costurile pentru hotel, pentru drum. De cealaltă parte, cei care prestează respectivele servicii hoteliere și turistice, tot nu pot să nu-și respecte angajamentele contractuale, să nu le ofere clienților serviciile pentru care deja au luat bani. Evident că așa e. Dar la fel de evident este că nu există niciun fel de solidaritate europeană, nu există o comunitate europeană, o familie europeană, despre care s-a vorbit atât de mult, pentru că într-o familie, când cineva este ucis barbar, strivit sub roțile camionului, rudele sale, a doua zi, nu-și iau șlapii și costumul de baie ca să meargă la plajă și să-și ungă corpul cu loțiuni.
Poza îmi amintește de o experinţă personală de prin anii ’80, care a avut loc pe o plajă din Odesa. Am uitat ce plajă şi în care an, mi s-a întipărit doar trăirea mea de atunci. O plajă aglomerată din Odesa. Valurile au adus pe mal un cadavru. Un bărbat de vreo 30-35 de ani. În jur, nicio emoţie. Toţi aveau grijă de ten, să le pice raza pe epidermă, să iasă bine bronzul. Căci la ce au mai dat un pumn de bani pentru a veni la mare, dacă se întorc acasă albi ca varul? Nici nu se uitua la cel mort, nu-i deranja, de parcă şi acesta era unul dintre cei care au venit să prindă soare. Toţi aşpteptau să vină serviciile să-şi facă treaba, dacă o fi sunat cineva. Puţin probabil să fi sunat, nu erau telefoane mobile. Trebuia să mergi câteva sute de demtri pe plajă ca să dai de un telefon public. La ce bun, oricum seară vor da de mort cei care curăţă plaja. Mortul stătea pe plaja de parcă era şi el viu sau, mai curând, viii stăteau impasabili lângă mort de parcă erau și ei morți.
