BUCUREŞTI, 10 iulie — Sputnik. Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Illinois, studiu publicat în The Journal of Family Theory & Review, arată că petrecerea timpului în natură împreună cu familia conduce la restabilirea comunicării nonverbale, are un efect relaxant, reducând stresul și oboseala specifice societății de astăzi suprasaturate de tehnologie și determină îmbunătățirea relațiilor dintre membrii familiei, relatează Thetreehugger.com.
Cercetătoarea Dina Izenstark, care a participat la studiu, vorbește despre constatările la care au ajuns cercetătorii. S-a observat că atunci când atenţia este restabilită, devenim mai receptivi la comunicarea nonverbală, ne simțim mai puțin iritați și avem mai multă stăpânire de sine. Atunci atenția noastră se poate concentra „asupra relațiilor de familie, ceea ce ne ajută să construim legături mai bune cu membrii familiei”, explică Dina Izenstark.
În societatea actuală în care tehnologia este folosită excesiv, creierul uman ajunge să fie epuizat din cauză că este supus unei avalanșe de stimuli – TV, ecrane de calculator, dispozitive portabile sau alți factori care stimulează excesiv atenția precum evenimentele sportive sau parcurile de distracții. Deși aceste activități par distractive, în realitate, toți acești stimuli obosesc creierul.
Ceea ce trebuie să facem este să oferim creierului șansa de a se relaxa și de a-și reface funcțiile acordându-i o pauză de la acești stimuli și alegând să trăim bucuriile simple de care avem parte în natură. Un alt cercetător care a contribuit la studiu, Adam Ebata, descrie sentimentul de destindere mentală pe care îl simte un părinte care își duce copiii în parc și stă pe o bancă privindu-i cum se joacă. Această stare de recreere nu poate fi trăită în casă.
Mai mult, cercetatorii au descoperit că practicarea unor activități familiale în natură unește și mai mult membrii familiei. Simple activități precum mergerea în parc la fiecare sfârșit de săptămână sau plimbarea câinelui în fiecare seară poate restaura funcția atenției și poate crea membrilor familiei un sentiment de apartenență și un simț al identității.
După cum explică Izenstark, aceste activități de familie făcute regulat și în mod repetat devin un „ritual de familie”, o experiență comună plăcută care îi ajută pe membrii familiei să conștientizeze cine sunt ca familie, creându-le un simț al comuniunii care poate fi transmis generațiilor viitoare.
„Chiar dacă atunci când faceți aceste ieșiri nu se nimerește să aveți parte de o zi bună, să zicem că plouă și ajungeți cu toții uzi leoarcă, efectele benefice pe termen lung ale acestui «ritual» devin pentru familie mai importante decât cele create de activitățile individuale, separate de ceilalți, care ne fac plăcere doar nouă, pentru un scurt timp. Întregul este mai important decât suma părților lui”, arată Izenstark.
