Editorial semnat de Nicu Goncear
Un corespondent al agenției Sputnik a discutat cu directorul Institutului de Studii Diplomatice, Politice şi de Securitate, fostul viceministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova, Valeriu Ostalep, despre relațiile dintre România şi Rusia. Ostalep a afirmat atunci că, spre deosebire de Orban, premierul României, Dacian Cioloş, lasă impresia că procedează doar așa cum i se permite de la Washington. Asta în timp ce premierul Ungariei, Victor Orban, discută despre interesele ungurilor la Bruxelles, Moscova şi Washington, chiar dacă unii parteneri ai Budapestei sunt deranjați de o asemenea anvergură diplomatică.
Ostalep a atras atenția la faptul că în ultimii ani nu a avut loc nicio întâlnire bilaterală la nivel înalt între oficialii de la București și cei de la Moscova. El a subliniat că autoritățile de la București alimentează continuu impresia că ”diplomația românească este liberă să acționeze numai în limitele permise de Washington”, mai cu seamă după ce, potrivit unor analiști, ”România a fost transformată într-o țară cu statut de reședință pentru bazele militare ale SUA”.
Astăzi, când vicepremierul rus Dmitri Rogozin se află într-o vizită oficială în Moldova, nu putem să nu ne întrebăm: de ce o asemenea vizită nu are loc și la București? Oare România nu are despre ce discuta cu Rusia, chiar dacă relațiile bilaterale aproape inexistente la moment au fost pe vremuri dificile? Oare nu există un interes obiectiv al României pentru un dialog deschis și sincer cu Rusia, chiar dacă nu toate subiectele dintr-o eventuală agendă bilaterală ar fi comode pentru părți? Sau poate că liderii de la București chiar au interdicție de la Washington de a discuta cu Moscova?
România se află în zona de interese a Federațiai Ruse și la fel Rusia face parte din sfera intereselor obiective ale României, chiar dacă la aceasta mulți închid ochii de frică, din ignoranță sau din dorința de a mai dormita în confortul de care se bucură cel pentru care alții iau decizii. Numai că acest confort costă. Cine oferă garanții că deciziile luate de alții în locul românilor sunt chiar în interesul românilor? Și de ce, totuși, conducătorii Ungariei își permit să dialogheze liber cu SUA, cu țările europene și cu Rusia, chiar dacă asta provoacă adesea tensiuni, iar conducătorii României nu au această libertate?
Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției.
