CHIŞINĂU, 7 apr — Sputnik. În opina lor, aceasta ar fi adevărata schimbare de care are nevoie ţara. De ce a ajuns această operă literară pe lista neagră? Autorii petiţiei sunt de părerea că „Miorița generează confuzie la o vârstă fragedă de formare a individului, denaturându-i acestuia percepția corectă a unei atitudini responsabile și reperele unui caracter bazat pe verticalitate".
Tinerii, supăraţi rău pe „Mioriţa", sunt siguri că toate metehnele poporului român, toată neorânduiala din societate s-ar trage anume de la această baladă incorectă politic, care ne-a inoculat de-a lungul timpului cele mai josnice şi reprobabile sentimente. Astfel, în opinia lor, „poporului român i s-a inoculat conceptul de acceptare a Invidiei, Resemnării, Lașității și Sacrificiului. Acest fapt ne aduce un real prejudiciu de mentalitate, evoluție și moralitate".
Pentru a îndrepta lucrurile, tinerii revoltaţi cer scoaterea grabnică a nevrednicei lucrări din programa şcolară şi înlocuirea ei cu adevăratele legende ale românilor, care să cultive „adevărate valori reformatoare precum Responsabilitate Civică, Curaj, Asumare, Unitate, Respect și Empatie".
Pentru a fi mai convingători, autorii petiţiei se prevalează de numele unor mari personalităţi din cultura română, între care Constantin Noica, Nichita Stănescu, Nicolae Steinhardt, Mircea Eliade etc., găsind în lucrările acestora „argumente" în favoarea „anihilării" „Mioriţei".
Fiind în opinia lor şi de o valoare literară discutabilă, balada sădeşte „la vârste fragede" principii imorale „prin puterea unui exemplu nociv". „Tinerii frumoşi", adepţi ai „democraţiei de forţă" (ciudată alăturare de termeni) consideră chiar că atitudinea „de acceptare, de supunere" şi de resemnare cultivată de lucrări literare gen Mioriţa generează, nici mai mult nici mai puţin, corupție şi individualism, ducând în cele din urmă la „descompunerea societăţii".
Discuţiile despre „spiritul mioritic la români", despre fatalismul, resemnarea şi supuşenia soră cu laşitatea pe care le-a băgat Mioriţa în capetele noastre de-a lungul timpului, nu sunt deloc noi. Acum câţiva ani, istoricul Mircea Platon ne îndemna să mai citim o dată „Mioriţa", cu atenţie, „fără a lăsa clişeele să o ia înaintea lecturii".
"Oricine cheamă la eutanasierea Mioriţei în favoarea slăvirii unui erou tranzacţional e un om josnic, un Irod. Oricine cheamă la eutanasierea Mioriţei pentru a putea pune în loc mitul „şerifului" e un analfabet cultural, un nerod care nu înţelege nici ce citeşte, nici ce trăieşte", scrie Mircea Platon în articolul întitulat "Miorița, Irozii și Nerozii".
Acesta menţionează că nu este nimic fatal în faptul că ciobănaşul îi spune mioriţei ce trebuie să facă în cazul morţii sale şi nu este nicidecum o atitudine de resemnare în faţa morţii.
„Nu văd nimic resemnat în cele de mai sus. Văd doar un om al rânduielii care, înaintea unei confruntări decisive cu (in)amici superiori numeric şi degradaţi moral, vrea să lase lucrurile în bună ordine. Ciobanul moldovean are grijă de ce ar putea lăsa în urmă. E ceea ce făcea orice om din societăţile patriarhale, ţărăneşti-aristocratice, fie el cavaler, răzeş sau samurai. Ceasul morţii e parte a unei vieţi trăite cum-se-cade. Omul care trăieşte după rânduială nu vrea să moară în ne-orânduială", comentează Platon.
Nimic nou în încercările de răfuială cu nişte opere literare. De-a lungul istoriei au fost suficiente exemple în acest sens. Şi argumentarea a fost aproximativ aceeaşi: educarea omului nou, cultivarea noilor valori.
