Editorial de Ilie Catrinoiu
Protestele din noiembrie 2015 au adus totuşi ceva unic în lume: huiduirea în masă a Bisericii. Asta cu atât mai mult cu cât evenimentul a avut loc într-o ţară care se laudă în sondaje, şi doar în sondaje, că este creştină în proporţie de peste 90%. Dar mai ales faptul că românii au stat aproape 50 de ani în comunism, fenomenul arată de la sine că respectivele proteste ale tinerilor nu au fost spontane. Cum spontan nu a fost niciun protest din 1990 încoace, începând cu "revoluţia" din decembrie 1989, deşi românii se înghesuie nesătui să voteze cu cine le spune televizorul şi intelectualul dilematic. Românii nu au spiritul civic şi exerciţiul libertăţii ca să pornească proteste spontane; dacă l-ar fi avut, azi România ar fi fost putere globală.
Vă puteţi imagina la Roma proteste împotriva Vaticanului? Eu nu. Dar ceea ce este important e faptul că protestele din noiembrie împotriva Bisericii arată două lucruri esenţiale: 1. tineretul ţării este complet spălat pe creier, cel mai needucat din lume, şi în consecinţă este masa de manevră a intereselor financiare globale anti-româneşti, şi 2. Biserica Ortodoxă Română nu a făcut absolut nimic în ultimii doăzeci şi şase de ani pentru a-i solidariza pe români şi pentru a creşte nivelul de trai al poporului prin practica creştinismului social.
Tineretul, masă de manevră
Nivelul de educaţie al tineretului român este printre cele mai scăzute din lume. Conform indicelui PISA, 40% din elevii români au dificultăţi în citirea şi înţelegerea unui text, România aflându-se pe locul 50 din 65 de state la acest capitol. Cu un astfel de nivel al educaţiei nu poţi să ai dezvoltare economică. Interesant este că exact acelaşi procent, 40%, îl găsim şi în nivelul sărăciei şi excluderii sociale, conform Eurostat. Clasa politică şi cea intelectuală, vedetele GDS ale liberalismului, au avut grijă ca tineretul român să fie bine îndobitocit şi cretinizat. Numai aşa ei îşi pot păstra scaunele de conducere: cu un popor imbecil care din 4 în 4 ani votează docil până va fi complet decimat etnic, iar din când în când mai face câte o revoluţie colorată ca să pară că sistemul se schimbă. Istoria a fost pur şi simplu scoasă din şcoli la porunca lui Lucian Boia, nu doar falsificată. Deci suntem în grafic: Ortodoxia e vinovată pentru dezastrul ţării.
Liberalismul, ideologia resemnării şi a morţii
De cealaltă parte, Biserica Ortodoxă Română, la nivelul Sinodului, doarme pe ea la douăzeci şi şase de ani de la câştigarea libertăţii. Poetul Ioan Alexandru a ţinut un discurs în 1990 în care a spus clar că BOR să se trezească din morţi. Constatăm azi că nu s-a trezit. Conform INS, în România se fac 236 de avorturi zilnic. România are cea mai mare rată a avorturilor din Europa (de peste două ori mai mare decât rata media a UE), dar şi cea mai mare rată a mortalităţii infantile şi materne din Europa. Din 1990 până azi România creştină în sondaje a avortat peste 18 milioane de copii, adică încă un popor român am omorât. Dacă se continuă aşa, în 2056 România va mai avea între 6 şi 9 milioane de români.
Mai poate cineva să spună, privind aceste date, că România este o ţară creştină? Să fim serioşi! Liberalismul neutralizează Biserica şi creează o societate cu baza în resemnare; societăţile resemnate sunt societăţile păgâne pre-creştine lipsite de libertate şi prosperitate, societăţile sclavagiste. Individul singularizat, lipsit de angrenajul solidarităţii în muncă, nu poate fi decât resemnat, lipsit de forţa interioară de a supune timpul ireversibil sau ciclic în favoarea timpului nou eshatologic, lipsit de forţa de a supune moda şi de a face istorie. Creştinismul a biruit lumea tocmai pentru că a înlăturat societatea resemnată a lumii pre-creştine şi a creat o nouă societate cu baza în solidaritate: societatea eshatologică a aştepării Domnului în care nimic din bunătăţile pământului nu lipseşte omului.
E nevoie de solidaritate socială
Nu societatea comunistă, nu societatea consumistă, nu societatea spectacolului, nu societatea capitalistă, nu societatea sclavagistă. Ci societatea libertăţii şi demnităţii umane în care nu mai există sclav şi oligarh. Dacă astăzi ne văităm că păgânismul, mizeria, homosexualitatea cu toate devierile sexuale, decadenţa şi sărăcia sunt în floare, e pentru că Biserica nu mai predică solidaritatea socială, nu mai practică creştinismul social, crede fără să facă nimic; o credinţă moartă. Scolastică. Teorie. Palavre.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a îmbrăţişat după 1989 liberalismul fără să ştie, se pare, că proletariatul a instaurat bolşevismul. Iar proletariatul ştim că este salariatul corporatist. Atunci de ce se plânge Sinodul BOR că tineretul proletar l-a huiduit în noiembrie 2015? Ce a făcut Sinodul BOR în cei 26 de ani de post-comunism pentru ca tineretul român să nu devină alienat, sărăcit şi fără viitor în ghearele corporatismului? A stat la palavre cu teologi de duzină precum Baconsky, cu mistici de carton precum Pleşu, cu filosofi de 3 lei precum Patapievici, cu popi obscuri precum Marchiş Iustin şi cu ONG-urile "societăţii deschise" spre neant. Într-un cuvânt: Sinodul BOR zace sub vremuri şi la un sfert de secol de la dispariţia comunismului.
Episcopul Vartolomeu Stănescu şi creştinismul social
Se vorbeşte prea mult despre morală şi valori. Ajunge atâta pălăvrăgeală! Ar trebui să se vorbească despre politică şi creştinism social. La nivelul Sinodului, Biserica Ortodoxă Română nu are încă un ierarh care să continue opera socială a lui Vartolomeu Stănescu, episcop al Râmnicului Noului Severin între 1921 şi 1938. Credinţa fără fapte este moartă, iar fapta supremă a Bisericii este politica. Vartolomeu Stănescu, un ierarh cu studii în litere, drept şi sociologie la Sorbona, a fost primul ierarh care a observat că predicarea moralei creştine cu privire numai la individ şi rămânerea lui aproape exclusiv pe tărâm dogmatic împiedică creştinismul să pătrundă în lume. Şi atunci ierarhul Vartolomeu s-a apucat să facă cooperative de producţie, bănci distributiste cu credit fără dobândă; a ridicat poporul din resemnare, obedienţă şi mizerie. A democratizat societatea.
Resemnarea şi obedienţa pavează drumul spre iad
Nu e însă târziu nici acum să se trezească din morţi şi să acţioneze. Măcar în ceasul al XIII-lea. Vin vremuri catastrofale, extincţia speciei umane de către roboţi ne urmareşte pe toţi, iar românii au nevoie să îi vadă pe ierarhi aproape de ei. Ierarhii să scoată poporul din obedienţă şi din resemnare; obedienţa şi resemnarea nu ne mântuie, ci ne condamnă la iad. Vremea pistolului pus în ceafă a trecut. Dictatura tehnologică post-umană a viitorului, în care deja am intrat, a evoluat faţă de formele sale primitive comuniste şi fasciste; nu se foloseşte de violenţă pentru a se instaura, ci de resemnarea şi obedienţa noastră. A venit vremea acţiunii. Ortodocşii să înveţe să iasă în stradă, să protesteze şi să dea jos guvernele corporatiste, să instaureze dreptatea pentru o societate umană şi prosperă, să menţină religia în şcoli şi icoanele pe pereţi, iar familia să rămână familie. Societatea mileniului III se face în stradă şi vor câştiga cei care cred cu adevărat în ce vor: creştinii sau clonele androide trans- şi homosexuale.
Aşa au făcut primii creştini, au schimbat lumea dezumanizată în stradă, în agora, prin democraţie. Aşa să facem şi noi. Hristos nu s-a întrupat în istorie pentru ca noi să pierdem vremea în peşteri şi catacombe, ci ca să schimbăm lumea şi istoria. Altfel omul va pieri şi clona androidă îi va lua locul, iar mântuirea nu ne va paşte.
Ilie Catrinoiu este critic social şi membru fondator al Ligii Distributiste Române Ion Mihalache; el scrie despre politică, economie şi cultură dintr-o perspectivă creştină.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik Moldova.
