de Igor Iuşkov, expert principal al Fondului Naţional de Securitate Energetică al Federaţiei Ruse
Convențional, putem distinge două valuri de restructurare a pieței. Primul a început în primăvara anului 2022. În martie trecut, SUA au impus o interdicție la importul de petrol, produse petroliere, cărbune și gaze rusești, începând cu 1 aprilie 2022. În același timp, companiile europene se temeau să cumpere noi loturi de petrol rusesc de pe piața spot, deși continuau să primească materii prime conform contractelor pe termen lung încheiate anterior. De exemplu, ”Shell” a cumpărat un lot de petrol rusesc și a emis scuze oficiale, numind aceasta o „decizie dificilă”. Acest lucru a dus la redirecționarea fluxurilor de petrol din Rusia către piețele asiatice. Însă a fost nevoie de câteva săptămâni pentru a semna contractele cu transportatorii și noii cumpărători, timp în care exporturile din Rusia au scăzut. Drept urmare, prețurile la bursă au ajuns la 120 de dolari pe baril. Dar reducerea de preț oferită la petrolul rusesc a crescut în prima jumătate a anului 2022, deoarece Moscova trebuia să-i elimine pe furnizorii tradiționali de pe piețele asiatice și să acopere riscurile provocate de sancțiuni. Reducerea a scăzut însă treptat.
„Anul petrolier” în curs a început pe 5 decembrie 2022, când împotriva Rusiei au intrat în vigoare două tipuri de sancțiuni: 1) interzicerea importului de petrol rusesc transportat pe mare în Uniunea Europeană, 2) „plafonul de preț” ( interzicerea transportării petrolului cu tancurile și asigurării transportului dacă prețul depășește 60 de dolari pe baril). Din 5 februarie 2023, restricții similare (și embargo și „plafonul de preț”) au început să fie aplicate și în privința produselor petroliere rusești.
Restricțiile introduse au dus la concentrarea piețelor de vânzare pentru petrolul și combustibilul rusesc. Dacă analizăm țări aparte, vedem că China este deja de mulți ani cel mai mari cumpărător de petrol din Rusia. Însă țările UE luate împreună o întreceau în ceea ce privește volumele de achiziții. Adică, în general, exporturile rusești erau destul de diversificate.
Livrările cu tancurile petroliere sunt în creștere
Către luna decembrie 2023, aproximativ 70,5% din vânzările de petrol rusesc transportat pe cale maritimă reveneau pe seama a două țări: China și India. Dacă ținem cont și de livrările către Turcia, care se află pe al treilea loc, avem aproximativ 84% din livrările de petrol cu tancurile. Iar dacă luăm în calcul și livrările prin conducte, cifrele vor fi și mai mari.
Pe de o parte, o astfel de concentrare este riscantă, deoarece Rusia este dependentă de câteva țări ca piață de desfacere pentru principalul său produs de export. Pe de altă parte, China și India sunt consumatori de petrol mari și în permanentă creștere. Acestea, spre deosebire de țările occidentale, nu vorbesc despre renunțarea la sursele de energie fosilă. Așadar, de ce să renunți la prezența pe piețe atât de atractive?
Exportul prin conducte și rafinării în Germania
Schimbări importante au avut loc în 2023 pe segmentul exporturilor rusești de petrol prin conducte.Livrările prin conducte în Europa nu sunt interzise de sancțiunile UE. Dar încă în 2022 Polonia a făcut tot posibilul să convingă Germania să introducă sincronizat un embargo la nivel național în privința petrolului rusesc livrat prin conducta de petrol ”Drujba”. În cele din urmă, Berlinul a făcut acest lucru din ianuarie 2023, dar însăși Polonia - nu. Probabil, Varșovia s-a temut de acționările în judecată din partea companiilor rusești pentru nerespectarea condițiilor contractelor și au vrut să aștepte până la expirarea lor. Drept urmare, Rusia însăși a oprit în februarie 2023 pomparea materiei prime prin conducta ”Drujba” către rafinăriile polonez
În lipsa livrărilor de petrol rusesc prin conducte, Germania a încercat să pună în aplicare cea mai simplă soluție - să convină în privința importului de petrol din Kazahstan prin aceeași conductă de petrol ”Drujba”, în tranzit prin Rusia. Părțile s-au înțeles în privința a1,2 milioane de tone de petrol pe an. Însă în 11 luni ale anului au fost pompate doar 843 de mii de tone, iar în decembrie este planificată livrarea a încă aproximativ 150 de mii de tone. În total – ceva mai puțin de 1 milion de tone. Aceasta, evident, este insuficient pentru înlocuirea livrărilor rusești, care în 2021 au constituit 17 milioane de tone, iar în 2022 – 15,1 milioane de tone.
Rafinăriile germane nu activează la capacitate deplină după renunțarea la importul de petrol rusesc prin ”Drujba”. Toarnă gaz pe foc Polonia, care încearcă să împiedice intrarea petrolului în Germania prin conductă din est - indiferent de originea lui. Varșovia vrea ca rafinăriile germane să fie umplute cu petrolul descărcat din tancuri în Gdanskul polonez, deoarece în acest caz va primi bani pentru transbordare, transportarea prin conductă din port spre sud, până la intersectarea cu ”Drujba” și mai departe în Germania. Totul va fi plătit de companiile germane. Dar obiectivul strategic este achiziționarea rafinăriilor germane de către compania poloneză PKN Orlen. În prima etapă, aceasta intenționează să achiziționeze acțiuni în rafinăriile germane care au aparținut anterior ”Rosneft” și care au fost de facto naționalizate. Iar mai departe Varșovia va încerca să consolideze pachetele de control.
Intriga OPEC+
Din punct de vedere financiar, 2023 a fost marcat de o creștere a veniturilor Rusiei din exporturile de petrol. În primul rând, reducerea de preț la petrolul rusesc a scăzut pe măsura edificării logisticii și punerii la punct a tranzacțiilor financiare (de la 35 la 10,3 dolari pe baril).
În al doilea rând, prețurile petrolului pe piața mondială au crescut în general din iulie până în octombrie, ceea ce i-a permis Rusiei să-și sporească veniturile. Acest lucru s-a datorat deciziilor statelor membre OPEC+. În februarie, viceprim-ministrul Aleksandr Novak a declarat că Rusia va reduce producția cu 500 de mii de barili pe zi, apoi un șir de participanți la acord au redus producția cu 1,2 milioane de barili pe zi. Iar din iulie, Arabia Saudită și-a redus producția cu încă 1 milion de barili pe zi. Acest lucru a permis creșterea prețului petrolului (în noiembrie – 72,8 dolari pe baril).
Însă anume de OPEC+ este legată principala intriga a industriei petroliere în 2024. În timp ce participanții la acord reduc producția, menținând prețurile, țările din afara organizației, profitând de eforturile altora, cresc producția. Evident că un astfel de proces nu poate dura prea mult și, la un moment dat reducerea în continuare a producției nu va mai fi rentabilă, deoarece prețul în creștere nu va mai acoperi pierderea cauzată de scăderea volumelor vânzărilor. Această problemă a fost discutată, probabil, în timpul vizitei lui Vladimir Putin în Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, precum și a vizitei președintelui Iranului la Moscova, la sfârșitul anului 2023.
Țările OPEC+ trebuie să reacționeze rapid la cererea în creștere de petrol în lume pentru a-și spori producția și a o satisface, nepermițând ca producătorii din țări terțe să facă acest lucru. Cu atât mai mult cu cât în Rusia este preconizată lansarea de noi proiecte în 2024. De exemplu, ”Rosneft” a anunțat că în anul viitor va începe producția în cadrul proiectului ”Vostok Oil”, care către 2027 ar trebui să livreze până la 50 de milioane de tone, iar către 2030 - până la 100 de milioane de tone. Astfel de volume ale unui singur proiect vor influența nivelul de producţie al întregii ţări. De aceea este extrem de important să fie soluționată chestiunea creșterii cotelor de producție cu OPEC+.
Deja la sfârșitul anului 2023, aici au fost semnalate unele riscuri. Astfel, pe 21 decembrie, ministrul resurselor minerale, petrolului și gazelor din Angola, Diamantino Azevedo, a anunțat că țara sa se retrage din OPEC. După aceasta ar putea urma o reacție în lanț și prăbușirea totală a acordului OPEC+, pentru că alți participanți ar putea crește de asemenea producția. Problema este că dacă acordul se va prăbuși, atunci toți vor produce la capacitate maximă și prețurile vor scădea. Iar în urma acestui fapt nu va avea de suferit doar Rusia, ci și alți exportatori de petrol din spațiul post-sovietic - Kazahstan și Azerbaidjan.
Kazahstan, Azerbaidjan și alte țări
Deocamdată, Kazahstanul și Azerbaidjanul nu au avut probleme cu realizarea producției. Dimpotrivă, petrolul lor este vândut cu succes pe piața europeană, în lipsa livrărilor rusești. Kazahstanul s-a asigurat și în 2022 și-a desemnat volumele de export ca tip KEPCO, deși petrolul este identic în privința indicatorilor cu rusescul Urals. În același timp, la KEPCO nu există reducere, spre deosebire de tipurile rusești. De asemenea, Kazahstanul nu a suportat pierderi din cauza că nu a reușit să crească livrările către rafinăriile germane, el își vinde cu succes petrolul prin Novorosiisk și porturile Mării Baltice.
Azerbaidjanul a câștigat de asemenea în urma restructurării piețelor mondiale. Spre deosebire de noii furnizori de petrol - țările din Orientul Mijlociu și Africa, care au venit în Europa în locul celor rusești, Azerbaidjanul are o distanță scurtă de transport, ceea ce crește marjele vânzărilor sale în Europa. Pe parcursul a 10 luni ale anului 2023, Baku și-a crescut exporturile de petrol către Europa cu 9%.
Astfel, putem spune că Rusia s-a adaptat pe deplin în 2023 la noua situație de pe piață. Iar țările vecine se folosesc activ de această situație pentru a-și crește veniturile. Însă Rusia nu consideră că țările post-sovietice ar fi sursa problemelor - restructurarea piețelor are loc din cauza sancțiunilor antirusești impuse de țările occidentale. Și Rusia se opune tocmai acestora, și nu vecinilor săi producători de petrol.