de Vladimir Kornilov
Exact acum un an, pe pe fundul Mării Baltice au fost aruncate în aer gazoductele ”Nord Streams”. S-ar părea că în timp de tocmai un an ancheta ar fi putut să depisteze măcar o urmă a infractorilor care au atacat un obiectiv atât de importantă al infrastructurii europene. Dar ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a formulat astfel bilanțul cestui an: „În ce privește ”Nord Streams” - acesta este un alt exemplu <...> al modului în care ”sunt ascunse sub preș” fapte extrem de importante, cum este pregătită o nouă minciună, astfel ca mai târziu să edifice în baza ei schemele lor geopolitice” . Și el a adus o listă de încercări similare de a ”ascunde sub preș” asemenea cazuri: uciderea civililor în Bucha, otrăvirea Skripalilor la Salisbury, cazul Navalnîi, aruncarea în aer a conductei de amoniac Toliati-Odessa și așa mai departe.
Așa cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri, mass-media occidentală se preface în continuare că pentru ei „cazul rămâne un mister”. În pofida prezenței unor motive evidente, a declarațiilor publice ale înalților oficiali ai SUA cu privire la soarta conductelor de gaze, a unei mulțimi de fapte demascatoare și chiar în pofida existenței unei investigații amănunțite a laureatului Pulitzer Seymour Hersh. Inițial, Occidentul a încercat pur și simplu să ignore concluziile lui Hersh, iar apoi, dându-și seama că situația se încinge, au decis să direcționeze acuzațiile împotriva SUA către Ucraina sau, și mai bine – către niște oarecare „activiști proucraineni” care nu ar fi avut nicio legătură cu statul.
Mai mult, tactica principală de discreditare a investigației lui Hersh pe care au ales-o comentatorii occidentali a fost reproșurile cu privire la anumite detalii - cum ar fi biografia șefului NATO, Jens Stoltenberg, care de fapt a fost menționat de Hersh doar tangențial, fără explicarea detaliilor. În schimb nu se obișnuiește să li se pună astfel de întrebări autorilor versiunii ridicole despre „activiștii proucraineni”, la fel cum nu se admite să se intre prea mult în detalii.
De exemplu, au dispărut brusc minunatele capacități ale diverșilor „belingcats” de a intercepta corespondența telefonică și negocierile – nu se știe de ce, ei fac acest lucru cu ușurință atunci când vine vorba de acuzații împotriva Rusiei, dar în Europa sau în Ucraina aceste abilități ale lor nu funcționează.
Sau să ne amintim că primii care au formulat ipoteza despre sabotorii amatori ucraineni care s-au apropiat de ”Nord Streams” pe iahtul ”Andromeda” au fost posturile TV de stat germane și de ziarul Die Zeit. Această istorie a fost repetă apoi de sute de instituții media occidentale. Și măcar cineva să-și fi pus întrebarea, de unde au aflat jurnaliștii germani asemenea detalii cum ar fi chiar repartizarea rolurilor în cadrul grupului de sabotaj: căpitanul, doi scafandri, doi asistenți și un medic! Pentru că este logic de presupus că astfel de detalii le puteau cunoaște numai participanții acestui grup și nimeni altcineva! Sau ar trebui să recunoaștem că autorii „senzației” au luat toate acestea din pod.
Și totuși, judecând după comentariile zgârcite ale anchetei, anume această ipoteză este examinată drept principală. Adevărat, conștientizând ridicolul ideii că un asemenea lucru complicat pe fundul mării putea fi realizat de miște amatori, anchetatorii înclină să recunoască implicarea unui „actor de stat”. Pentru a distrage atenția de la concluziile lui Hersch, Occidentul ajunge chiar să răspândească zvonuri că serviciile de informații olandeze ar fi avertizat CIA, cu câteva luni înainte de atacurile teroriste, cu privire la planurile Ucrainei de a le realiza. Adevărat că și aici autorii acestor versiuni nu au prea nimerit-o. Apare întrebarea: dacă și în SUA, și în Europa toți știau bine despre diversiunile care se pregăteau, ce a împiedicat prevenirea lor? Ah, da, întrebările incomode nu pot fi adresate!
Iar acum anchetatorii declară cu bucurie că speră să finalizeze cazul până la sfârșitul acestui an. Aceste afirmații ale procurorului suedez Mats Ljungqvist au fost repetate de multe instituții media din Occident. Adevărat că nu au încercat să clarifice intențiile acestuia de până la sfârșitul anului - fie să aducă acuzații împotriva cuiva, fie pur și simplu să încheie investigația. Adică, anume s-o ascundă sub preș, așa cum a spus șeful Ministerului nostru de Externe.
Acestor încercări se va opune în mod activ Rusia, care a convocat Consiliul de Securitate al ONU cu ocazia împlinirii unui an de la explozii. Noi nu am avut niciodată și nu avem îndoieli prea mari în privința faptului cine a organizat și a realizat diversiunea în Marea Baltică. Dar este important ca nici comunitatea mondială să nu uite de acest atac terorist impertinent. Făptuitorii vor trebui totuși să fie pedepsiți, indiferent de câți ani va fi nevoie pentru asta și oriunde s-ar afla ei.