Pe 29 august, Rostec a anunțat primul zbor de 53 de minute al Superjet-ului de producție autohtonă în Komsomolsk-pe-Amur. Prototipul aeronavei rusești SJ-100, fabricat de Centrul de producție Yakovlev, a demonstrat o bună controlabilitate și stabilitate în aer la altitudini de până la 3000 de metri, a confirmat funcționarea stabilă a tuturor sistemelor, dintre care patruzeci au fost înlocuite cu cele autohtone în ultimii trei ani. Ponderea componentelor importate la Superjet a ajuns anterior la 70%, dar noul SSJ-100 rusesc este structural o mașină complet diferită.
Dezvoltatorii și producătorii ruși au reușit să implementeze și să pună pe aeronave propriile soluții și tehnologii de proiectare, inclusiv avionică, șasiu, unitate de putere auxiliară, sistem de control integrat, precum și alimentare cu energie, aer condiționat, protecție împotriva incendiilor și altele. Motoarele PD-8 merită o atenție specială, testele de zbor ale cărora au început în decembrie 2022. Pentru a accelera programul de testare pentru noul „Superjet”, pe prototip sunt utilizate motoarele „vechi” franco-ruse SaM146. Motoarele rusești SJ-100 vor fi livrate deja într-o săptămână.
„Superjet-ul” digital rusesc de nouă generație este un salt tehnologic în viitor. Motorul este cea mai importantă și complexă componentă a unei aeronave. Clasicul turbojet PD-8 cu dublu circuit cu tracțiune post-arzător de până la 8000 kg a fost creat pe baza experienței de lucru la motorul PD-14 (pentru MS-21), cu implicarea specialiștilor și a tehnologiilor spațiale de la NPO Energomash. PD-8 a trecut cu succes testele pe banc în mai 2022și finalizează testele de zbor în componența laboratorului de zbor Il-76.
Anterior, ministrul industriei și comerțului al Federației Ruse Denis Manturov a remarcat că proiectul PD-8 va asigura independența tehnologică a Rusiei pentru deceniile următoare. Motoarele cu turboreacție PD-8 proiectate pentru noile aeronave SSJ-100, Be-200, Il-112Vși elicopterul greu Mi-26 sunt planificate să fie certificate și puse în producție până la sfârșitul anului 2023.
În pofida sancțiunilor
Aeronava cu reacție pe distanță scurtă a noii generații SJ-100 combină armonios o rază de zbor de până la 4320 km, o capacitate de până la 103 pasageri (sarcina utilă maximă este de 10860 kg) și confortul. Avantajele Superjet-ului sunt aerodinamica excelentă, viteza de croazieră de 930 km/h, sistemul de control al zborului fly-by-wire, capacitatea de a opera pe o pistă de până la 2000 de metri, în diferite zone climatice și temperaturi de la minus 54°C până la +45°C.
Aproximativ 200 de SJ-100 au fost construite în Rusia, nouă companii aeriene operează această aeronavă. Doar compania „Aeroflot” a comandat 89 de avioane cu modificarea SSJ-NEW. Cererea externă este în creștere: compania aeriană mexicană Interjet a comandat 30 de Superjet, compania irlandeză CityJet - 15 avioane, compania indoneziană Sky Aviation - 12, Thai Kom Airlines - șase, Swiss Comlux - două SJ-100. Companiile aeriene iraniene Iran Aseman Airlines și Iran Air Tours au semnat un acord privind furnizarea a 40 de avioane SSJ-100 din noua versiune, adică cu componente de fabricație rusească. Și acesta este doar începutul listei clienților străini.
Pilotul de testare de primă clasă Leonid Cikunov zboară cu SJ-100 din 2008 și apreciază foarte mult aeronava - el menționează ușurința de control, fiabilitatea și siguranța. Chiar și cu o defecțiune ipotetică a două motoare, Superjet-ul este capabil să planeze până la 150 de kilometri de la o înălțime de 10.000 de metri, ceea ce face posibilă selectarea celui mai apropiat aerodrom pentru aterizare.
Inițial, SJ-100 a fost creat pentru a înlocui aeronavele Yak-42, Tu-134, Tu-154, a căror producție în serie a fost întreruptă, pe rute pe distanțe scurte și medii. Compania rusă Suhoi a dezvoltat Superjet în parteneriat strategic cu compania italiană Alenia Aeronautica și în cooperare cu compania franceză Snecma și corporația americană Boeing.
Cu toate acestea, în condițiile sancțiunilor occidentale, cooperarea internațională a demonstrat un eșec total. Restricțiile impuse în primăvara anului 2022 împotriva aviației civile ruse au schimbat semnificativ planurile pentru proiecte individuale și strategia industriei aviatice în ansamblu. Încetarea livrărilor de componente străine (pentru asamblarea motoarelor Sam146 în Rîbinsk) a exclus posibilitatea producerii Superjet 100 în forma certificată. A fost nevoie de forțarea înlocuirii importurilor (PD-8 a început să fie dezvoltat în 2019) și certificarea unui nou SSJ-New, absolut rusesc. Nu este rău fără bine.
La o întâlnire din februarie la Rîbinsk, secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nikolai Patrușev, a declarat că ponderea aeronavelor de fabricație rusească în flota companiilor aeriene ruse este planificată să crească de la 35 la 81% în următorii ani. Programul cuprinzător pentru dezvoltarea industriei transportului aerian din Federația Rusă până în 2030 prevede furnizarea a peste o mie de aeronave, inclusiv 270 de unități MS-21, 142 Superjet, 70 de aeronave principale Tu-214, precum și 100 de aeronave regionale complet renovate Il-114-300, corespunzătoare zonelor climatice dificile. Pentru producția în serie de avioane și elicoptere rusești, este planificată producția a aproape cinci mii de motoare.
Potențialul de cercetare și producție al industriei aviației permite Rusiei să devină lider mondial nu numai în domeniul militar, ci și în construcția de avioane civile. Industria aeronautică devine unul dintre motoarele dezvoltării noilor tehnologii. Și dacă motorul PD-14 a devenit baza concurenței cu cele mai populare aeronave Boeing-737 de transport mediu din lume (și omologii europeni), atunci cel mai recent PD-8 va consolida poziția Rusiei în sectorul producției de aeronave regionale extrem de populare.
Astăzi, niciunul dintre concurenții Boeing și Airbus nu sunt capabili să-și producă propriile motoare, ceea ce creează dependență de livrările americane și europene. Odată cu începerea producției în serie a PD-8, Rusia, folosind propria sa bază tehnologică, va oferi lumii o alternativă la independența față de Occident. Și acesta este un alt pas convingător către o lume multipolară de securitate egală și indivizibilă.