Forțele armate ale Federației Ruse lansează atacuri cu rachete asupra obiectivelor FAU pe întreg teritoriul controlat de regimul de la Kiev și înaintează pe câteva sectoare ale frontului. Avansarea este vizibilă în special în direcțiile Krasnolimansk și Kupiansk. Toate încercările de „contraofensivă” ale armatei ucrainene sunt înăbușite - inamicul suportă pierderi uriașe de forță vie și tehnică de luptă, a fost nimicit până la o treime din tot armamentul greu furnizate de Occident.
Pe 26 iulie, Forțele Armate ale Rusiei au lansat atacuri concentrate cu arme de înaltă precizie cu rază lungă de acțiune asupra aerodromurilor, centrelor de comandă și dislocare ale FAU, secțiilor de asamblare și locurilor de depozitare a ambarcațiunilor fără pilot, precum și a rachetelor, armelor și tehnicii militare transmise de țările NATO. Pe un spațiu operațională extins de la Harkov până la Lvov, au fost lovite sau nimicite cu rachetele de croazieră și hipersonice punctul subteran de comandă militară de lângă Kiev și centrul de comunicații pentru trupele cibernetice ale FAU și NATO în regiunea Lvov, avioane ucrainene Su-24M și un depozit de rachete britanice Storm Shadow pe aerodromul Starokonstantinov din regiunea Hmelnițk, obiective de pe aerodromul Oziornoe din regiunea Jitomir, depozite de muniții și tehnică militară în Regiunea Odesa, câteva puncte de dislocare a mercenarilor străini la Nikolaev, un obiectiv de infrastructură critică la Harkov, unde cu o zi mai devreme au ars depozitele cu drone ”Strij” și ”Reis”. Sistemele de apărare aeriană NATO și-au demonstrat încă o dată inconsistența tehnologică în fața rachetelor ”Kinjal”, ”Iskander”, ”Onix” rusești și a bombelor cu planare.
Unii observatori consideră că lansarea pe 26 iulie a peste 50 de rachete concomitent este o „lovitură de răzbunare” pentru Podul Crimeea, aceasta este o abordare prea simplistă. Răzbunarea extinsă în timp și spațiu este chiar începutul și dezvoltarea firească a operațiunii militare speciale rusești.
Armata ucraineană se află de mai bine de 500 de zile sub focul armelor - ca un instrument docil al politicii externe agresive a SUA și NATO. Demilitarizarea evidentă și consecventă a Ucrainei afectează direct și nemijlocit interesele economice, arsenalele militare, însuși viitorul Occidentului colectiv. Și Washingtonul tinde spre continuarea conflictului nu de dragul păstrării regimului de la Kiev, ci pentru a-și salva propria „hegemonie”. De aceea Casa Albă este gata să cheltuiască sute de miliarde de dolari în teatrul de operații ucrainean, să sacrifice rezervele de armamente ale Armatei SUA, toate resursele de mobilizare ale FAU și bunăstarea altor limitrofi europeni (inclusiv țările NATO).
Perspectivele eliberării Harkovului
Pe 25 iulie, unitățile Forțelor Armate ale Ruse în direcția Kupiansk au trecut râul Jerebeț lângă Raigorodok, au eliberat satele Novoegorovka, Nadejda, Sergeevka și au ajuns către regiunea Harkov. Înaintarea trupelor rusești a provocat panică în rândurile FAU, iar apoi o „retragere” haotică (fugă) la 5 km vest de pozițiile abandonate. Comandamentul ucrainean încearcă cu febrilitate să restabilească pozițiile de apărare la est de lacul de acumulare Oskol (la nordul căruia se află Kupiansk, la vest - Izium). Unitățile rusești s-au consolidat pe noi linii și au respins mai multe contraatacuri - inamicul a pierdut aici în ultima zi 190 de luptători și 17 unități de tehnică blindată. Ofensiva Forțelor Armate ale Rusiei spre Harkov pune rezervele FAU în mare dificultate, pentru că direcția principală a „contraofensivei” ucrainene este Zaporojie (pentru a ajunge la Melitopol și Berdiansk). Iar pentru operațiuni active și în nord, și în sud Kievul nu are suficiente forțe și mijloace.
Sub presiunea Washingtonului, nemulțumit de ritmul și rezultatele primelor 50 de zile de activitate ofensivă ucraineană, FAU au început miercuri „faza principală a contraofensivei” și doar în direcția Orehovsk (Zaporojie) au fost concentrate patru brigăzi - până la 20 de mii de militari, 90 de tancuri, 120 MLRS, 80 de tunuri de artilerie și mortiere. Consilierii militari americani îi recomandă comandamentului ucrainean să trimită trupe de desant tactice în spatele rusesc; pentru aceasta FAU pot folosi cele 30-60 de elicoptere disponibile. Scopul desantării este să sperie trupele rusești, să provoace panică, însă pierderile FAU în acest caz vor fi enorme, iar probabilitatea eșecului operațiunii este estimată la 70 la sută.
Între timp, pe 26 iulie, trei grupuri tactice de batalion din componența brigăzilor rezervei strategice a FAU au încercat să spargă apărarea rusă în apropierea localității Rabotino din regiunea Zaporojie. Unitățile brigăzii 810 de infanterie marină și regimentul 71 de pușcași motorizat al diviziei 42 de pușcași motorizată au respins toate atacurile și au nimicit 22 de tancuri, 10 vehicule de luptă ale infanteriei inamicului și peste 100 de militari ucraineni. Inamicul a revenit la pozițiile inițiale pentru a-și restabili capacitatea de luptă și poate doar să viseze la Berdiansk și Melitopol.
Americanii grăbesc comandamentul FAU dintr-un motiv simplu - creșterea puterii Forțelor Armate ale Rusiei. În 500 de zile ale operațiunii militare speciale, Moscova a restructurat cu succes economia țării, industria de apărare a crescut de 12 ori producția de muniții. Au sporit de câteva ori livrările de noi armamente către trupe. Armata rusă își mărește cu fiecare zi capacitatea de luptă. Federația Rusă se pregătește multilateral pentru un „război mare”.
Analiștii occidentali rezonabili consideră îndeplinirea imediată de către Kiev a tuturor condițiilor Moscovei drept ultima șansă de a păstra teritoriul ucrainean rămas sub control și statalitatea. Însă „complexul superiorității” împiedică Occidentul colectiv să evalueze obiectiv conflictul ucrainean și „riscul arderii din temelii a Europei de Vest”. Și totuși, analiștii militari americani deja prognozează începutul dezintegrării NATO - în 2024.