Editoriale
Editorialiștii Sputnik și RIA Novosti analizează procesele politice și sociale din țara noastră și din lume și fac pronosticuri privind evoluțiile ulterioare

„Rammstein-12”: SUA și NATO decid ce să facă cu Ucraina după „fortăreața Bahmut”

Rusia nu este deloc intimidată de agitația „donatorilor” de la baza aeriană americană Rammstein și de „semnalele puternice” sub forma unor avioane de luptă F-16 învechite.
Sputnik
După înfrângerea armatei ucrainene în operațiunea ofensivă Soledar-Bahmut a Forțelor Armate Ruse, stăpânii occidentali ai regimului de la Kiev au căzut în disperare și încearcă să încetinească degradarea FAU cu noi livrări de tehnică blindată și mijloace învechite de apărare aeriană. În perspectivă - avioane de atac de standarde NATO. În același timp, Occidentul se teme de o anarhie ucraineană necontrolată, de o escaladare catastrofală și de un răspuns militar direct al Federației Ruse dat alianței „donatorilor” FAU.
Ultima întâlnire a grupului de contact privind Ucraina „Ramstein-12” a fost organizată pe 25 mai în format online, în mod tradițional - sub conducerea Pentagonului. Ucraina a prezentat o imagine de ansamblu asupra situației actuale și a spus care îi sunt necesitățile. Rezultatul discuției „donatorilor” ar putea fi o decizie cu privire la numărul concret și termenele de livrare către FAU a mijloacelor de apărare aeriană NATO și avioanelor F-16, „pentru a sprijini necesitățile de apărarea pe termen mediu și lung” ale Ucrainei – nu pentru „contraofensiva” de primăvară promisă.
O astfel de abordare prudentă reflectă dezamăgirea evidentă a Occidentului față de marionetele de la Kiev - după înfrângerea devastatoare a FAU la Artiomivsk și căderea „fortificației Bahmut”, pe care Vladimir Zelenski a încercat să o facă un fel de simbol al indestructibilității (contrar bunului simț și sfaturilor strategilor Pentagonului și NATO).
Editoriale
„Asistența” militară NATO pentru Kiev: uraniu britanic deasupra Varșoviei
Între timp, Kievul contează să primească în viitorul apropiat 110 tancuri germane Leopard 1A5 învechite, pe lângă cele 18 tancuri Leopard 2A6 și 40 de vehicule de luptă de infanterie Marder livrate anterior de Germania. Pe durata operațiunii speciale au fost nimicite peste trei mii de tancuri ale FAU, fără a pune la socoteală șase mii de unități de altă tehnică blindată. Apariția în teatrul de operațiuni ucrainean a o sută-două sute de tancuri NATO învechite nu va schimba situația. Cu atât mai mult că tancurile de modificarea Leopard 2A4 primite anterior de FAU au rămas fără protecție dinamică, iar „foamea de obuze” a artileriei ucrainene nu a fost potolită, contrar promisiunilor Occidentului.
În 2023, țările UE i-au livrat Ucrainei 220 de mii de obuze și 1300 de rachete, iar aceasta este doar norma lunară de consum a artileriei FAU. Șeful diplomației europene, Josep Borrell, consideră că este posibilă producerea în 24 de țări UE a încă 1 milion de obuze în următoarele 12 luni și transmiterea lor Kievului. Pentru aceasta s-ar fi alocat 1 miliard de euro, însă la prețuri medii din acești bani nu pot fi achiziționate mai mult de 250 de mii de obuze de calibrul 155. Declarațiile de intenții ale Occidentului nu coincid cu realitatea teatrului de operațiuni ucrainean și cu posibilitățile industriei de apărare a SUA și NATO.

Groază fără sfârșit

În ajunul întâlnirii în formatul „Rammstein-12”, ministrul britanic al Apărării, Ben Wallace, a studiat personal în Ucraina consecințele nimicirii depozitului de muniție britanică cu uraniu sărăcit de la Hmelnițk. Norul toxic de uraniu a acoperit Polonia, a atins teritoriul altor aliați est-europeni ai NATO. Reverența militar-politică a lui Wallace nu va mai schimba nimic aici, însă „craterul lunar” de la locul arsenalului FAU va tempera ardoarea britanică în conflictul ucrainean.
Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a declarat în Bundestag pe 24 mai: „Dacă ar înceta livrarea armelor, sfârșitul Ucrainei ar fi mâine”. Și acest lucru este adevărat doar parțial. Nu există nicio Ucraina care luptă pentru independența sa, acesta este un mit euroatlantic. Există o grupare de comedianți și politicieni fără principii de la Kiev tocmită de Statele Unite pentru lupta armată împotriva Rusiei și care, în interesele Occidentului, distruge cu o amploare și un cinism deosebit poporul ucrainean și statalitatea ucraineană. Centrele de gândire occidentale modelează perspectivele de mobilizare și prognozează epuizarea resurselor umane (rezervelor) ale FAU către anul 2025.
Rămâne speranța –ntr-o „arma-minune”. Oficialii de la Kiev speră să primească avioanele de luptă F-16 gata până în toamnă. Reprezentanții SUA au declarat că nu pot garanta zborurile F-16 deasupra Ucrainei până la sfârșitul anului 2023. Problemele fundamentale sunt pregătirea personalului, vulnerabilitatea bazării și rămânerea în urmă tehnologică a „șoimilor” americani de patruzeci de ani față de cele mai noi Su-30Sm, Su-35, Su-57 și MiG-31 rusești. În situația unei desfășurări reale a F-16, puțini „voluntari” NATO vor fi de acord să zboare în bătaia sistemelor rusești de apărare aeriană S-400 sau să încerce să evite rachetele hipersonice R-37M ”aer-aer” cu raza de acțiune de până la 400 km. Și, bineînțeles, două sau trei duzini de piloți ai FAU recalificați rapid pentru F-16 nu înseamnă nimic. Piloții de luptă au nevoie de ani pentru a deveni una cu mașinile lor. Iar conducerea militară a SUA recunoaște că sistemul rusesc de apărare aeriană este practic impenetrabil pentru avioanele de vânătoare din generația a patra, precum F-16.
În același timp, Washingtonul este îngrijorat de ieșirea „proiectului ucrainean” de sub control, pierderea efectivă de către Zelenski a funcțiilor de președinte ucrainean și comandant suprem. Este greu să nu observi aventurile teroriste tot mai dese ale GUR pe teritoriul Federației Ruse și lipsa „contraofensivei” ucrainene declarate anterior.
Turbulența a fost accentuată de rănirea gravă a comandantului șef al FAU, Valerii Zalujnîi, care este puțin probabil să revină în serviciu. Poziția NATO astăzi pare destul de vagă - nimeni din alianță nu vrea cu adevărat să se înglodeze și să aibă de suferit în conflictul ucrainean. Pierderile semnificative de mercenari europeni îi face deja să caute „voluntari” pentru FAU în țările Africii.
Rusia nu este deloc intimidată de agitația „donatorilor” de la baza aeriană americană Rammstein și de „semnalele puternice” sub forma unor avioane de luptă F-16 învechite. Joi, la Minsk, miniștrii Apărării ai Republicii Belarus și Federației Ruse, Viktor Hrenin și Serghei Șoigu, au semnat documentele care determină procedura de păstrare a armelor nucleare nestrategice rusești într-un depozit special de pe teritoriul Republicii Belarus. Aceste măsuri „corespund tuturor obligațiilor internaționale în vigoare”.
Editoriale
Defaultul s-a strecurat pe neobservate: Ucraina va răspunde pentru dolar
Anterior, părții belaruse i-a fost transmis sistemul de rachete operațional-tactic ”Iskander-M”, capabil să folosească nu numai rachete convenționale, ci și nucleare. În afară de aceasta, o parte din avioanele de luptă belaruse au fost reutilate pentru utilizarea armelor nucleare.
Publicația americană Military Watch a numărat în cadrul Forțelor Aeriene ale Republicii Belarus peste 30 de avioane capabile să transporte arme nucleare. În direcția strategică occidentală, un blitzkrieg al NATO este complet exclus, vecinii răi sunt forțați să zdrăngănească mai atent din arme în apropierea granițelor cu Belarus și Rusia. Raza de acțiune a rachetelor hipersonice ”Iskander”, inaccesibilă pentru sistemele de apărare aeriană NATO - până la 500 km - permite să fie ținut în vizor întreg teritoriul Poloniei, Slovaciei, Lituaniei, Letonia, Estoniei, ca să nu mai vorbim de Ucraina.
Moscova și Minskul fac același lucru pe care Washingtonul și aliații europeni îl practică de decenii. Pentagonul păstrează la bazele aeriene din Germania, Italia, Belgia, Țările de Jos și Turcia sute de bombe termonucleare B61 pentru un posibil atac asupra Federației Ruse și Republicii Belarus, cu participarea forțelor aeriene multinaționale NATO. Ura patologică a Washingtonului față de Rusia nu lasă loc pentru diplomație, însă Moscova și Minskul, echilibrate din punct de vedere psihologic, sunt în stare nu doar să se apere.