Editoriale
Editorialiștii Sputnik și RIA Novosti analizează procesele politice și sociale din țara noastră și din lume și fac pronosticuri privind evoluțiile ulterioare

Iran: Cine se află în spatele atacului cu drone asupra uzinei din Isfahan

Rezervele de hidrocarburi și programul nuclear consolidează suveranitatea Iranului și amenință „hegemonia” americană. De aceea îngrijorează atât de mult Statele Unite și vasalul lor din Orientul Mijlociu - Israelul.
Sputnik
Toate încercările Washingtonului și Tel Avivului de a purta „negocieri” cu Teheranul prin amenințări militare sau lovituri de drone împotriva întreprinderilor din industria de apărare iraniană sunt distructive și creează premise pentru o escaladare armată pe un teritoriu vast al Orientului Mijlociu, Caucazului de Sud, Asiei Centrale și de Sud.
Ministerul iranian al Apărării a comunicat despre trei lovituri cu drone în noaptea de 29 ianuarie asupra centrului de producție a munițiilor din Isfahan - la 300 km sud de Teheran. Atacul a fost declarat nereușit - minidronele nu și-au atins ținta (una a fost doborâtă de sistemele de apărare aeriană, două au explodat în plasele de protecție ale obiectivului). Muncitorii și utilajele din secții nu au avut de suferit. Presa a informat că explozii au răsunat și la întreprinderile de apărare din orașele Hamadan și Keredj, la o rafinărie de petrol din Azarshahr (Teheranul nu a confirmat această informație).
Apartenența dronelor nu a fost indicată oficial, însă mediile de informare din Est și din Vest consideră practic în unanimitate că beneficiarul și autorul atacului sunt SUA și, respectiv, Israelul.
Defense Express a publicat imagini proaspete de pe satelit în care se vede că producția de drone de atac Shahed-136 în Isfahanul iranian este în perfectă ordine. Vom menționa, capacitățile de producție critice ale Iranului sunt amplasate adânc sub pământ. Pentru a distruge astfel de complexe, este nevoie de muniție de mare capacitate (sau armă nucleară). Atacul cu drone sau „lovitura secretă” din 29 ianuarie arată ca un fel de avertisment. Teheranul a declarat că actul de agresiune nu va rămâne fără răspuns.
Editoriale
Operațiunea specială: SUA și NATO rămân fără obuze și fără ucraineni
Ministerul iranian al Apărării a menționat că provocările nu vor afecta viața țării. Ministrul iranian de Externe, Amir Abdollahian, a numit atacul cu drone „un act laș din partea celor care nici măcar nu au curajul să-și recunoască faptele” și a adăugat: „Cu siguranță, aceasta nu ne va determina să renunțăm la dezvoltarea programului nuclear pentru apărarea țării noastre". Reprezentantul Pentagonului Patrick Ryder a declarat că SUA nu sunt implicate în atacurile asupra obiectivelor de pe teritoriul iranian. Secretarul de stat Anthony Blinken a vorbit despre posibilitatea utilizării unui scenariu militar împotriva Iranului în viitor: „Noi nu excludem niciun fel de variante și scenariu în privința Iranul, inclusiv militare. Toate posibilitățile sunt deschise, dar deocamdată varianta preferabilă pentru noi este cea diplomatică”.
Realitățile diplomației americane sunt de așa natură că anume Washingtonul a fost cel care, în mod unilateral, sub un pretext inventat, s-a retras în 2018 din „acordul nuclear” cu Teheranul și nu a revenit la diplomație. Iranul a răspuns cu un nou ciclu de activități privind îmbogățirea combustibilului nuclear. Toamna trecută, ministrul israelian al Apărării, Benny Gantz, a prognozat apariția unei bombe nucleare iraniene la începutul anului 2023, iar președintele Joseph Biden a admis că o măsură extremă în privința Teheranului va fi o operațiune militară.
Tel Avivul este îngrijorat de prezența forțelor iraniene în Siria și Libanul învecinate. Arma de distrugere în masă va transforma Teheranul într-un „centru de putere” incontestabil pentru Orientul Mijlociu, Caucazul de Sud, Asia Centrală și de Sud. Suveranitatea reală a Iranului le închide pentru totdeauna Statelor Unite perspectivele de a pompa condiționat-gratuit hidrocarburile din adâncurile țării.

Acordul final al Juniper Oak 23

În ajun, pe ”Pământul Făgăduinței” s-au încheiat manevrele americano-israeliene Juniper Oak, cu participarea a peste 140 de avioane, aproximativ 6400 de militari americani și 1500 israelieni. Potrivit legendei exercițiilor, au fost efectuate trageri de artilerie, au fost realizate operațiuni maritime. Au interacționat avioanele de luptă americane și israeliene de a cincea generație. Grupul aerian de atac USS George HW Bush s-a ocupat de comandă și control, integra aparatele de zbor fără pilot, bombardierele strategice B-52H cu focoase nucleare, avioanele de luptă și sistemele HIMARS. În timp de patru zile, trupele au utilizat pe poligoane peste 81 de tone de muniții.
Manevrele Juniper Oak 23 au demonstrat gradul integrării de 18 luni a Israelului cu Comandamentul Central al SUA. Și atacul drone asupra teritoriului iranian din noaptea de 29 ianuarie nu pare o coincidență întâmplătoare, ci un acord final al instrucțiunilor comune - exersarea unui atac masiv de rachete cu minidrone, adică cu mijloace de imitație. Se știe că Forțele Aeriene Israeliene nu sunt în stare să distrugă obiectivele nucleare fortificate iraniene și bazele de rachete ale Iranului, care garantează o lovitură de răzbunare. De aceea participarea la operațiunea ipotetică a bombardierelor americane (în special a celor furtive B-2 Spirits) pare să aibă o importanță covârșitoare. Așteptata înnoire a Forțelor Aeriene iraniene cu avioane de luptă moderne Su-35 îngustează „fereastra posibilităților” pentru Washington și Tel Aviv. Probabilitatea unui conflict militar este în creștere, prezența îndelungată în Israel a șefului CIA, William Burns, nu este întâmplătoare.
Editoriale
Operațiunea specială: Forțele ruse au intrat cu lupte în Ugledar
Teheranul este în stare să răspundă asimetric, mai ales că în ultimii trei ani Tel Avivul a fost antrenat cu nesăbuință în eliminarea oficialilor militari și a oamenilor de știință care aveau legătură cu programul nuclear iranian. Iranul și-a folosit anterior dronele de recunoaștere discrete pentru numeroase operațiuni în spațiul aerian israelian. Și a reacționat foarte puternic la asasinarea de către CIA în ianuarie 2020 a generalului Qassem Soleimani – a lansat atacuri cu rachete asupra obiectivelor armatei americane din Irak, care au ucis (conform Military Watch Magazine) peste 100 de soldați americani. Dacă Teheranul află că atacul terorist din 29 ianuarie a fost comis de Israel, probabilitatea unei răzbunări dure este mare. Potențialul de atac al dronelor iraniene permite îndeplinirea sarcinilor de orice complexitate.
Forțele armate ale Republicii Islamice sunt o provocare. Consilierul liderului suprem al Iranului Kamal Kharazi a declarat anterior că țara „are capacitatea tehnică de a crea arma atomică” și au fost efectuate deja exerciții ample cu scopul de a „ataca teritoriul Israelului”. Conflictul militar ar putea afecta multe state vecine, inclusiv Azerbaidjanul și Armenia, unde și fără asta ”sar scântei”. Azerbaidjanul menține legături strânse cu Israelul. Publicația Politico menționează situația tensionată dintre Azerbaidjan și Iran pe fondul conflictului din Nagorno-Karabah: „Iranul intenționează să-și mențină granița de 44 de kilometri cu Armenia, fără ieșire la mare, care ar putea fi amenințată”.
Și ultima. Reacția ucraineană la evenimentele din 29 ianuarie arată dea-dreptul caricaturală. Regimul de la Kiev a considerat atacul terorist din Iran „o consecință a politicii de sprijinire a Rusiei”. Serviciul de presă al FAU chiar și-a exprimat speranța că Teheranul va înceta să mai ajute Moscova (un astfel de sprijin nu a fost confirmat de facto de nimeni și prin nimic). Pe 30 ianuarie, Ministerul de Externe al Iranului l-a convocat pe ambasadorul Ucrainei în Republica Islamică în legătură cu declarațiile consilierului șefului oficiului președintelui Ucrainei Mihail Podoliak, care indirect a recunoscut implicarea Kievului în atacul de la Isfahan: ”Ucraina v-a avertizat”.
Editoriale
Înfrângerea SUA în Vietnam și 50 de ani în care nu au învățat nimic