Și anume despre modul în care Moscova tratează „formula de pace” a lui Vladimir Zelenski, dacă negocierile cu Ucraina sunt posibile în principiu acum, dacă Rusia se gândește să-și suspende calitatea de membru la OSCE din cauza poziției acestei organizații paneuropene și dacă punctul de neîntoarcere a fost trecut în procesul de restabilire a acordului nuclear iranian.
– În opinia dumneavoastră, există acum vreo forță politică sau un politician în Ucraina cu care Moscova ar fi pregătită să negocieze și poate apărea un astfel de personaj în viitorul apropiat?
- Actualul „contingent” al politicienilor ucraineni este bine-cunoscut de toată lumea pentru incapacitatea lor de a negocia. Cei mai mulți dintre ei sunt de-a rusofobi declarați.
Vă reamintesc că imediat după începerea operațiunii militare speciale, de la Vladimir Zelenski a venit cu inițiativa ca părțile să se așeze la masa negocierilor. Nu l-am respins și am convenit la o întâlnire cu reprezentanții săi. Mai multe runde de negocieri au arătat că este posibil să se ajungă la înțelegeri reciproc acceptabile.
Cu toate acestea, procesul de negocieri început în februarie a demonstrat lipsa totală de independență a lui Zelenski în luarea deciziilor importante. Deja în aprilie, la ordinul anglo-saxonilor, care erau interesați să continue ostilitățile, el a oprit rapid negocierile și și-a înăsprit brusc poziția.
Este evident că Kievul nu este pregătit pentru dialog. Propunând tot felul de idei și „formule de pace”, Zelenski prețuiește iluzia de a realiza, cu ajutorul Occidentului, retragerea trupelor noastre de pe teritoriul rusesc Donbas, Crimeea, Zaporojie și regiunea Herson, plata despăgubirilor de război de către Rusia, s-o dăm cu subsemnatul apariția „în tribunalele internaționale” și altele asemenea.
Desigur, nu vom vorbi cu nimeni în astfel de condiții. Este greu de spus dacă politicieni adecvați au rămas în teritoriile controlate de regimul de la Kiev, mai ales având în vedere practica larg răspândită de a suprima disidența și represaliile extrajudiciare împotriva disidenților.
Poate să apară mai târziu la Kiev vreo personalitate politică sănătoasă? Vom trăi și vom vedea.
- Având în vedere starea de fapt în OSCE, consideră Moscova că este necesar să-și mențină calitatea de membru în această organizație? Se poate pune problema suspendării calității de membru al Rusiei?
– Vă spun clar: lucrurile în OSCE nu merg bine. Organizația a fost creată ca o platformă pentru dialog și cooperare egală, dar în ultimii ani a fost într-o criză profundă. Occidentul percepe OSCE ca pe un instrument de promovare a intereselor sale colective și a transformat-o într-o arenă pentru bătăliile sale de propagandă. În 2022, actualul președinte al organizației a fost Polonia, cu atitudinile sale în mod deschis anti-ruse.
Potrivit evaluării noastre, polonezii au reușit un singur lucru - au redus eficiența activității OSCE la zero.
Acest lucru nu a fost o surpriză pentru noi. La urma urmei, în general, țările occidentale - și ele, în cea mai mare parte, sunt atât membre OSCE, cât și NATO - încălcă demult și intenționat principiile activităților Organizației de la Viena, spiritul și litera documentelor de bază adoptate de aceasta - inclusiv la cel mai înalt nivel - în domeniul securității europene.
De exemplu, extinderea NATO, apropierea infrastructurii ei militară de granițele Rusiei, încalcă grav obligația de a nu consolida propria securitate în detrimentul securității celorlalți. Acum noi culegem roadele politicii egoiste și mioape a foștilor noștri parteneri, a căror credibilitate a fost complet subminată.
Iar una dintre lecții este că, dacă vom reveni cândva la relațiile de colaborare, va trebui să se facă pe o bază nouă, pentru că vechile abordări nu mai funcționează.
– Care este evaluarea dumneavoastră asupra situației din jurul Acordul privind Programul Nuclear Iranian? A fost trecut „punctul de neîntoarcere” în procesul de reluare a lucrului asupra documentului? Dacă da, există riscul unei noi runde de escaladare în regiune și pe arena internațională în ansamblu?
– Diplomația rusă nu este predispusă la defetism. Occidentalii sunt cei care continuă să spună că totul este pierdut. Din nou, ei încearcă să facă lumea să se teamă de amenințarea iraniană.
Adevărat, nu le place să-și amintească că Acordul privind Programul Nuclear Iranian a funcționat perfect până când Statele Unite au decis peste noapte să rupă „acordul nuclear”, încălcând propriile obligații din Rezoluția 2231 a Consiliului de Securitate al ONU. Aceasta a fost, permiteți-mi să vă reamintesc, în mai 2018.
Din punct de vedere tehnic, negocierile pentru „repornirea” acestor acorduri istorice au ajuns la stadiul în care sunt definite principalele abordări și este momentul să luăm decizii responsabile. Suntem pregătiți pentru o astfel de evoluție.
Președintele Vladimir Putin a subliniat în repetate rânduri că calea cea mai scurtă și cea mai eficientă este respectarea strictă a obligațiilor de către toate părțile implicate. Pe asta se construiește totul.
Am propus un model simplu și de înțeles: Statele Unite și Iran se îndreaptă simultan și pas cu pas unul spre celălalt, revenind treptat la îndeplinirea tuturor cerințelor Acordului privind Programul Nuclear Iranian. Toate detaliile au fost elaborate până la cel mai mic detaliu. Dacă există voință politică, putem implementa un astfel de scenariu.
Altceva este că la linia de sosire, americanii și europenii au încetinit brusc, încercând destabilizarea situației politice interne din Iran.
În noiembrie, ei au ieșit în evidență cu o rezoluție anti-iraniană în Consiliul guvernatorilor AIEA, care nu a fost susținută nu doar de China, ci și de o serie de alte țări.
În plus, occidentalii au declanșat un tam-tam în Consiliul de Securitate al ONU în legătură cu presupusele livrări de „drone” iraniene către Rusia. Ca de obicei, totul este în stilul „foarte probabil”, nu pot aduce probe și nici nu încearcă.
Între timp, viața a dovedit că Acordul privind Programul Nuclear Iranian nu are nicio alternativă rezonabilă. Considerăm că este iresponsabil să se speculeze cu privire la notoriul „Plan B” și despre alte opțiuni inacceptabile. Implementarea acestora va duce la escaladare, o cursă a înarmărilor, un conflict deschis cu consecințe ireversibile.
Pentru normalizarea pe termen lung a situației din jurul Iranului, Rusia a prezentat Conceptul de asigurare a securității colective în zona Golfului Persic. Anul trecut, acesta a fost depus spre examinare capitalelor statelor din golf.
Cuvântul decisiv aici aparține țărilor din regiune, care vor trebui să depășească contradicțiile și să creeze o arhitectură solidă pentru menținerea încrederii și reducerea riscurilor de securitate.
- Se așteaptă Rusia ca Armenia și Azerbaidjan să semneze un tratat de pace în următoarele luni și acest plan va include statutul de Nagorno-Karabah?
- Este mai logic să adresați această întrebare părților la negocieri, adică Baku și Erevan. Ei sunt cei care stabilesc dinamica contactelor și determină conținutul unui viitor tratat de pace.
Rusia, care are relații de parteneriat strategic și de alianță atât cu Azerbaidjan, cât și cu Armenia, acordă toată asistența posibilă acestui proces - în forma și volumele de care sunt interesați prietenii noștri azeri și armeni.