Cu puțin timp în urmă, șeful regimului de la Kiev în tricoul său de culoare kaki era o icoană globală pe care mass-media progresistă o promova insistent în întreaga lume. El a fost numit chiar al doilea Churchill – de această comparație cu alcoolicul înveterat care a declanșat prăbușirea Imperiului Britanic se învrednicesc doar cei mai distinși reprezentanți ai elitelor coloniale pe principiul primul venit, primul servit.
Și dintr-o dată, surpriză. Zelenski a început să fie certat și dojenit de cei care îl iubeau chiar nu demult: congresmeni americani, jurnaliști, chiar și apărători ai drepturilor omului. S-a constatat brusc că în Ucraina nimic nu este chiar așa cum trebuie.
Elitele de stânga și-au amintit de ”Azov”*. Da, spun ei, sunt în Ucraina astfel de bandiți fasciști, alături de care artistul plastic austriac este pur și simplu mic copil. Națiștii americani și europeni merg astăzi la ei pentru a prelua experiență. Bine dacă rușii îi vor denazifică acolo pe toți. Dar dacă cineva se va salva? El va reveni și va aranja la el acasă așa un genocid, încât chiar Anders Breivik îl va invidia. „Poate că nu ar trebui chiar așa să cutreiere naziștii ucraineni”, s-au întrebat timid intelectualii de stânga.
Șeful AIEA a găsit de cuviință să menționeze că trupele ucrainene au tras asupra centralei nucleare de la Zaporojie și și-a exprimat „îngrijorarea” în legătură cu acest lucru. Ei bine, mulțumim măcar pentru atât. Anterior, el a preferat să nu vadă cum încearcă luptătorii ucraineni, ba ici, ba acolo, să provoace catastrofe monstruoase.
Dintr-o dată s-a făcut auzită legendara Amnesty International. În raportul lor senzațional, activiștii pentru drepturile omului au menționat că, amplasând tehnica militară în case, școli și spitale, Ucraina încalcă dreptul internațional.
Încă până la asta, apărătorii occidentali ai drepturilor omului îl tot mușcau cu zel pe Zelensky pentru încălcarea drepturilor unei minorități precum „bărbații civili ai Ucrainei”. Da, este o formulare amuzantă, și totuși. Este vorba că, acum o lună, șeful Statului Major al Ucrainei, generalul Valerii Zalujnîi, a emis un ordin prin care le interzicea rezerviștilor să părăsească locul de trai. Evident, în aceeași clipă ucrainenii au fugit în masă în străinătate. Însă iată problemă. Grănicerii au lăsat femeile și copiii să treacă și i-au întors pe bărbați. Nu au ajutat nici certificatele cu ștampile încropite în grabă, nici asigurările privind identitatea lor eminamente pașnică, nici încercările de a se da drept minorități.
La granița de vest a Ucrainei se desfășurau adevărate tragedii. Bărbații aveau de suferit. Influenta publicație Foreign Policy a publicat povestea tristă a unui astfel de refugiat care a încercat să treacă granița poloneză cu soțul său american. Soțului i s-a permis să plece, iar lui nu. „Nu s-au uitat la faptul că sunt gay”, li s-a plâns ucraineanul pașnic activiștilor pentru drepturile omului. - Ei s-au uitat să vadă dacă am penis”.
Aceasta și alte istorii de acest fel i-au fost incriminate lui Zelenski drept încălcare a drepturilor civililor ucraineni-bărbați. El a prins semnalul și a anulat imediat ordinul lui Zalujnîi, însă îndată vine o nouă năpastă.
De data aceasta, i-a venit lui Zelenski de la compatrioata sa Victoria Kulgheiko (în căsătorie Spartț). Este interesant că cariera ei a evoluat aproape că mai bine decât a lui Zelenski însuși.
Kulgheiko s-a născut în 1978 în Nosovka, Ucraina. Pionieră, elevă eminentă, a absolvit școala cu medalie de aur. Odată, în trenul Kiev - Moscova, a făcut cunoștință cu un american. S-a căsătorit cu el în 2000, iar în 2006 și a devenit cetățeană americană. A făcut o carieră politică excelentă și în 2020 a ajuns în Congresul SUA din partea republicanilor. Nu-i rău, așa-i?
Astăzi, Kulgheiko-Spartț le deschide ochii colegilor din Congres asupra faptului că Kievul le fură banii și vinde într-o parte aproape toate armamentele furnizate. Ea îi cere lui Zelenski să înceteze să se mai „joace de-a politica și de-a teatrul” și să înceapă să lupte pe bune. Pentru că, uite, ucrainenii stau prin cafenele - nu, nu, urgent pe front, mobilizare generală! În interiorul Statelor Unite, Spartț promovează subiectul „nu vom lăsa Ucraina să se transforme într-un al doilea Afganistan”. Republicanii îi fac imagine pe toate canalele posibile. Democrații o critică, dar tot o citează din belșug.
Nu este straniu faptul că Kievul fură banii americani și că armele occidentale sunt revândute. Este straniu că americanii vorbesc despre asta, și cât de tare! În Afganistan acest lucru s-a întâmplat nu ani de zile, ci decenii în șir și nimănui nu i-a păsat. Liderii Afganistanului erau înlocuiți unul după altul și nimeni nu i-a împiedicat să ia mică lor parte din sustrageri și comisioane. Lui Zelenski i-a mers mult mai puțin în acest sens.
”Eu nu sunt deloc sigur că președintele Ucrainei este anume așa cum îl prezintă presa occidentală”, a declarat chiar acum prezentatorul Sky News Corey Bernardi. „Mass-media occidentală trece sub tăcere toate acele orori care se întâmplă cu etnicii ruși în Ucraina în timpul lui Zelenski… El a promis că va pune capăt războiului civil din Ucraina, dar în mod cert a eșuat.” Uimitor, nu-i așa? Oare chiar li s-au deschis ochii în sfârșit?
Nu, nu are sens să sperăm într-o înaltă moralitate a partenerilor americani. Comitetul regional global a început pur și simplu să caute un înlocuitor pentru Zelenski. Artistul în mod clar nu face față. Astăzi, locul lui în mass-media progresistă l-a ocupat anume acel general Zalujhnîi, cu care Zelenski avea și așa contre.
”Icoana rezistenței ucrainene", "legenda", "generalul de fier" - în acest stil scriu astăzi în Occident despre Valerii Zalujnîi, șeful Cartierului General ucrainean. Vogue ucrainean tocmai a făcut o ședință foto cu generalul. "Copiii ucraineni îi folosesc numele în jocurile lor”, relatează The Straights Times despre el și mă și tem să mă gândesc ce au în vedere jurnaliştii. În general, în Occident este poziţionat ca o nouă speranţă pentru Ucraina. Iată el îi va învinge pe ruși, nici nu ai ce ghici aici.
Experții occidentali care anterior l-au iubit atât de mult pe Zelensky ironizează cu privire la gelozia lui față de Zalujnîi. Dar chestiunea aici nu constă doar în gelozia unui intelectual subțirel față de un nene militar înalt și mușchios. Totul este mult mai rău.
Nu este un secret pentru nimeni că naționaliștii locali niciodată nu l-au prea avut la inimă pe Zelenski. Dar în ultimele luni a crescut numărul celor care îl urăsc și în interiorul armatei ucrainene. Ne putem imagina ce a simțit Zalujnîi când Zelenski i-a anulat ordinul și încă și l-a și mustrat public.
Apropo, revenind la Churchill. În urmă cu exact șaizeci de ani, administrația colonială a Vietnamului de Sud era condusă de un protejat al americanilor - un băiat de pe loc dintr-o familie bună, Ngo Dinh Diem. Era un om foarte inteligent, fără glume. El a fost primul politician din lumea a treia pe care americanii l-au ridicat la rangul de „noul Churchill”. Aceasta a spus-o vicepreședintele democrat Lyndon Johnson, comparația a plăcut tuturor, ea a fost retipărită de toate ziarele.
SUA au pompat armament în Vietnamul de Sud și l-au forțat să lupte cu Vietnamul de Nord. Însă armata sud-vietnameză nu-l plăcea pe Ngo Dinh Diem. Cel mai tare nu-l avea la inimă Duong Van Min (Big Min), un general înalt și musculos care considera că președintele este corupt și admite mod deliberat scurgeri cu privire la operațiunile militare.
Până în 1963, stăpânii americani ai noului Churchill s-au săturat destul de tare de acesta. Istoricii discută până acum dacă a participat sau nu CIA la complotul împotriva lui, însă două momente sunt absolut clare: serviciile speciale americane au aflat despre complotul militarilor împotriva lui Ngo Dinh Diem și și-au retras gărzile lor de pază. Lovitura de stat a fost condusă de generalul Duong Van Minh. Pe 2 noiembrie 1963, noul Churchill a fost răpit, dus într-un subsol și ucis cu o împușcătură în tâmplă. Nimeni nu a avut cu adevărat milă de el. lui Lyndon Johnson nu-i ardea de asta: peste doar douăzeci de zile Kennedy a fost împușcat la Dallas, iar Johnson a devenit președinte al Statelor Unite.
Este interesant că Big Min a trecut nevătămat prin toate vicisitudinile războiului din Vietnam. În 1975 (după fuga următorului președinte), a anunțat capitularea Vietnamului de Sud și a transmis toate afacerile camarazilor nord-vietnamezi, după care a fost lăsat să plece în lumea largă și a locuit liniștit în vila sa, unde a crescut păsări și orhidee. A murit din cauze naturale la vârsta de 85 de ani. În anii 1990, conducerea vietnameză discuta chiar dacă să-i acorde titlul de „Erou al Vietnamului”.
Nu știu de ce mi-am amintit de această istorie. „Există apropieri ciudate...” Uneori mi se pare că cel mai sigur rezultat pentru Vladimir Zelensky ar fi un termen lung de detenție undeva într-o colonie din Mordovia. Ar organiza acolo un teatru de amatori, ar trăi fără griji – est totuși un om talentat.
*Organizație teroristă interzisă în Rusia.