Declarația de ieri a lui Andrei Spînu arată odată în plus că actualii guvernanți de la Chișinău, în frunte cu Maia Sandu, nu au nici cea mai mică aplecare față de nevoile și interesele cetățeanului moldovean și ale Republicii Moldova și că sunt gata să le calce în picioare atunci când stăpânii lor de pe este ocean le cer asta.
Spînu a admis că actuala putere de la Chișinău ar putea să renunțe la importul gazului rusesc și, în consecință, să achiziționeze gaze la prețuri de piață, care sunt mult mai scumpe decât cele livrate de concernul rus Gazprom. Și asta doar din raționamente geopolitice și în contradicție cu interesele noastre economice.
“Dacă vom ajunge să plătim și energia electrică și gazul la prețul de pe piață, probabil acesta va fi prețul independenței adevărate a Republicii Moldova. Eu înțeleg că va fi complicat, greu, nu este o situație ușoară, dar dacă vom ajunge acolo, voi fi primul care va ieși și voi spune că asta este ceea ce trebuie să facem. În mod special, după ce am văzut teroarea din Bucea, Irpin sau din alte regiuni ale Ucrainei, noi nu mai putem fi ținuți în clește atât timp și eu sper că noi ca societate avem acea maturitate ca să putem depăși această situație. Va trebui să economisim, va trebui să renunțăm la anumite lucruri ca să trecem peste această criză energetică, dar probabil a venit timpul”, a declarat Spânu joi, la un post local de televiziune.
Întrebarea firească a oricărui om normal este: de ce Spînu vrea ca Moldova să renunțe la gazul rusesc în schimbul gazului din alte surse care va fi mult mai scump dacă moldovenii nu sunt în stare să achite prețul gazului ieftin rusesc? Știe Spînu că unii dintre conaționalii noștri au contractat credite la bancă ca să poată achita consumul de gaze din această iarnă, că le-au venit facturi de câteva mii de lei pe lună la gaz, mai mari decât pensia care în multe cazuri nu depășește două mii de lei pe lună? Dar ce se va întâmpla cu economia moldovenească, care și așa este la un pas de faliment?
Și de ce Moldova, care este țară neutră, fapt ce presupune întreținerea relațiilor politice, dar și economice cu toate părțile, adică și cu Rusia, și cu Ucraina, și cu SUA, și cu UE, ar trebuie să renunțe la gazul rusesc ieftin, dacă acest lucru nu-l fac unele țări membrei ale Uniunii Europene și NATO, cum ar fi Germania, Ungaria?
A calculat Spînu cum importul unui gaz mai scump va influența în general prețurile și câți moldoveni își vor putea permite să le achite și câți vor alege să părăsească țara?
A socotit Spînu cum va rezistat concurenței economia moldovenească, care și așa este bicisnică, oloagă, fără gazul rusesc, în timp ce economiile concurente vor avea acces la gazul livrat de Gazprom sau la alte surse energetice ieftine? Poate Spînu să răspundă la aceste întrebări sau el știe doar să facă sluj în fața stăpânilor lui occidentali care îl împing să ia astfel de decizii iresponsabile, care pot însemna sfârșitul Republicii Moldova ca stat.
Renunțarea la gazul rusesc ar putea fi o decizie sinucigașă pentru Republica Moldova ca stat, pentru economia ei și pentru bunăstarea cetățenilor ei, care se vor pomeni în situația că nu-și mai pot permite să achite gazul nici cât pentru a fierbe o ceașcă de cafea sau ceai.