În Ucraina a fost descoperită iarăși ”o trădare”: S-a dovedit că în noiembrie importul de cărbune în țară a crescut în termeni valorici de 2,6 ori față de noiembrie 2020, iar Rusia a rămas principalul său furnizor. Și asta după poveștile nesfârșite ale autorităților de la Kiev despre nenumăratele caravane de nave de marfă încărcate cu cărbune, care străbat imensitatea oceanului planetar în direcția porturilor ucrainene de la Marea Neagră. Evident, care vin din țările prietene ale Ucrainei SUA, Australia și așa mai departe, scrie Valerii Mihailov pentru RIA Novosti.
În total, Ucraina a importat în luna noiembrie peste 1,7 milioane de tone de cărbune, de 328 de milioane de dolari. Este interesant că în noiembrie trecut, importurile au constituit ceva mai puțin de 1,6 milioane de tone, dar au costat țara 126 de milioane de dolari. Adică, costul mediu al unei tone de cărbune a crescut într-un an de 2,3 ori - de la 81 de dolari la 189 de dolari.
În același timp, livrările de cărbune din Rusia comparativ cu luna noiembrie a anului trecut în termeni fizici au rămas practic la același nivel: 1.053 mii tone față de 1.058 mii tone. Însă furnizorii ruși au primit de 2,4 ori mai mulți bani pentru acest cărbune de la cumpărătorii ucraineni: 197 de milioane de dolari față de 83 de milioane de milioane.
Un fapt curios este că, la sfârșitul lunii octombrie, Ministerul Dezvoltării Economice al Rusiei a comunicat că, din cauza necesităților interne în creștere, livrările de cărbune termic către Ucraina vor fi oprite din 1 noiembrie, iar interdicția de furnizare nu se va aplica și cărbunelui de cocs.Acest lucru a fost confirmat de șeful comitetului Radei Supreme a Ucrainei, Andrei Gherus: „Din 1 noiembrie, Federația Rusă a oprit livrările de cărbune termic către Ucraina. Este vorba de cărbune marca A (antracit) și P (slab). Astfel de cărbune a fost importat de holdingul DTEK (Stațiile Termoelectrice Luhansk și Krivoi Rog), ”Donbasenergo” ((Stația Termoelectrică Slaveanskaia) și ”TehNova” (Centralele Termoelectrice Darnițkaia, Sumskaia, Chernigovsk)".
Totuși, cărbune termic rusesc a fost de fapt livrat Ucrainei în noiembrie - cel puțin, potrivit datelor Vămii ucrainene. Este adevărat că în volumul total livrările de cărbune termic au constituit aproximativ a cincea parte în termeni fizici și încă mai puțin în termeni valorici. Dar totuși au fost. De altfel, acest lucru ar putea avea legătură cu întârzierea vămuirii cărbunelui importat anterior sau cu încheierea livrărilor în baza contractelor semnate anterior. Dacă această presupunere este corectă, atunci pentru luna decembrie livrări de cărbune termic din Rusia, probabil, nu vor fi mai fi înregistrate, energeticienii ucraineni vor trebui să-și acopere necesitățile cu ajutorul cărbunelui de extracție ucraineană și a livrărilor din țări „prietenești”.
Și se pare că anume așa stau lucrurile. În orice caz, rezervele de cărbune la Stația Termoelectrică Lugansk (situată în Sceastie, care a fost minată de militanții ucraineni din batalionul ”Aidar” în 2014) au scăzut treptat până când au ajuns la zero la începutul lunii decembrie. Iar stația Lugansk este un indicator relevant. Cărbunele îi poate fi furnizat fie de RPLD (însă aceste livrări au fost blocate chiar de Ucraina în 2017, întrerupând legăturile economice cu teritoriile necontrolate), fie din Rusia. Faptul este că linia de cale ferată către aceasta este conectată la rețeaua feroviară ucraineană doar prin RPLD - cu toate consecințele care decurg din asta. În timp de opt ani de „război cu Rusia”, Kievul nu a considerat necesară construirea unui pod de câteva zeci de kilometri care să lege Stația Termoelectrică Lugansk de rețeaua feroviară ucraineană, ocolind RPLD. Probabil, pentru că erau siguri: „agresorul” ne va asigura întotdeauna cu cărbune. Drept urmare, guvernul ucrainean și autoritatea de reglementare au fost nevoite recent să ia de urgență decizie de a trece Stația Termoelectrică Lugansk la gaz, pentru că altfel tot nord-estul regiunii Lugansk ar putea rămâne fără energie electrică pentru o perioadă nedeterminată. Care va fi costul energiei electrice produse pe gaz, care este furnizat industriei din Ucraina deja la 2,7 dolari (!) pentru metrul cub, este deja o altă întrebare.
Cu toate acestea, autoritățile ucrainene demonstrează un optimism de invidiat, povestind că producția și importurile proprii acoperă mai mult decât suficient consumul actual de cărbune la stațiile și centralele termoelectrice, ceea ce îi permite chiar să facă rezerve. Apar mai multe întrebări în legătură cu această afirmație.
În primul rând, chiar și în actuala situație de ”asalt” privind extragerea cărbunelui propriu, cauzată de amenințarea de a rămâne fără electricitate în timpul iernii, întreprinderile ucrainene de extracție a cărbunelui continuă să o reducă - chiar și în comparație cu anul trecut. În al doilea rând, vorbind despre consumul de cărbune, prim-ministrul Șmîgal se referă totuși la datele din perioada în care nu a fost ger, dar au existat în schimb livrări de energie electrică din Belarus. Dar principalul - în al treilea rând - care va fi costul importurilor din țările „prietenești”, care vor înlocui importurile din „țara agresor”.
O tonă de cărbune rusesc i-a costat pe ucraineni în medie 187 de dolari în noiembrie, în timp ce o tonă de cărbune american a costat 265 de dolari, iar una australiană - 389 de dolari. Adică, dacă cărbunele rusesc este înlocuit cu cărbunele „democratic” din America și Australia, cheltuielile vor crește de câteva ori. Este clar că Ucraina este o țară bogată și își permite să achiziționeze aceleași locomotive diesel americane sau elicoptere franceze la un preț de la o dată și jumătate până la două ori mai mare decât prețul pieței. Dar atunci electricitatea, al cărei preț pentru un kilowatt-oră se mai menține încă pe piața ucraineană în intervalul de la nouă până la zece ruble, va avea un alt preț.
În urmă cu câteva luni, ministrul Energiei al Ucrainei Gherman Galușcenko a prezis că pentru a trece peste sezonul de iarnă, Ucraina trebuie să importe 3,5 milioane de tone de cărbune, ceea ce ar costa generarea de căldură peste jumătate de miliard de dolari. În situația actuală, pentru același volum va trebui plătit deja un miliard. Care trebuie găsit undeva. Și nici nu este sigur că acest volum va fi suficient.
Dar există și o veste bună pentru Ucraina. Tot ceea ce este descris mai sus se referă la cărbunele termic și, respectiv, la energeticienii ucraineni. Dar metalurgia ucraineană, se pare, va continua să funcționeze în viitor în mare parte datorită materiilor prime rusești. Și nu este vorba doar de 840 de mii tone de cărbune de cocs importat din Rusia în noiembrie (importurile totale au constituit în noiembrie 1,4 milioane de tone), ci și de aproape 72 de mii de tone nemijlocit de cocs (importurile totale au fost de 100 de mii de tone). În cazul în care ar fi fost blocate și aceste livrări, atunci în Ucraina s-ar opri o bună parte din producția metalurgică – care este printre principalii aducători de valută pentru țară. Astfel că Ucraina ar trebui deja să-i mulțumească „agresorului” care continuă să susțină unul dintre sectoarele principale ale economiei sale.