În jurul unuia dintre cei mai urâți medici ai lumii - Anthony Fauci, directorul Institutului american de Boli Alergice și Infecțioase, a izbucnit un scandal. De regulă, Fauci este urât pentru măsurile anti-COVID, însă de această dată el a fost supus unui val de critici pentru torturarea animalilor, scrie Victor Marahovski pentru RIA Novosti.
Mai mult chiar, pentru maltratarea unor căței nevinovați.
Potrivit instituțiilor media care sunt preocupate de acest subiect, în spațiul public au ajuns informații potrivit cărora “o unitate a Institutului lui Fauci a aprobat niște teste (care, potrivit altor surse, au fost efectuate în străinătate, în Tunisia), în cadrul cărora cățeilor de rasa beagle li se administrau cantități mari de medicamente și li se băgau capurile în colivii pline cu țânțari infectați înfometați”.
Douăzeci și patru de membri ai congresului SUA i-au cerut medicului și institutului condus de acesta să înceteze torturile și este pe cale să se declanșeze o anchetă.
Publicul este revoltat că 1,7 milioane de dolari ai contribuabililor au fost cheltuiți pentru torturarea a 44 de căței, cărora le-au fost administrate medicamente neverificate (!), iar apoi au fost uciși, disecați și studiați.
… Ce ar trebui să menționăm aici.
În primul rând, nu este “ceva foarte departe de noi toți”. Asemenea cerințelor legate de reducere a emisiilor, pe care Europa ni ele impune chiar și atunci când îngheață fără hidrocarburi, demonstrând înșelătoria agendei sale superverzi, lumea progresistă promovează în aceeași măsură cerințe “animalice” în privința oricărei producții și oricăror teste.
Astfel că citim: “Mediul de afaceri rusesc se confruntă cu probleme în Europa: retailerii locali refuză să plaseze pe rafturi jucăriile autohtone, pentru că UEEA prevede condiția testării obligatorii a producției pe animale – iar producătorul de jucării sunt nevoiți să susțină “zooschizofrenia”, făcând de nevoie lobby în fața Comisiei Economice Eurasiatice.
Aici, apropo, avem un exemplu excelent cum o minoritate nesemnificativă, dar absolut netolerantă, agresivă și influentă, poate provoca o reacție în lanț, reformatând lumea după bunul său plac.
În al doilea rând, cererea de interzicere a experimentele pe animale reprezintă anume unul din acele cazuri care nu pare ceea ce este – care în esență reprezintă ceva diametral opus.
Pe animale se fac experimente în următoarele cazuri: a) pentru a instrui viitorii biologi, medici și veterinari, b) pentru a testa producția nouă care în viitor va contacta cu oamenii – de la medicamente, până la produse cosmetice și chiar, după cum vedem, jucării.
Cei care cer interzicerea “torturii/maltratării/uciderii animalelor”, insistă, în esență, pe două teze:
a) Instruirea și testarea poate fi efectuată pe modele computerizate, modele din materiale artificiale și, într-o anumită măsură, pe culturile celulare in vitro, adică în eprubete;
b) Testele pot fi efectuate doar pe care își pot da acordul – iar aceștia sunt doar oamenii.
Protest pentru apărarea animalelor
© AP Photo / Eraldo Peres
În realitate, pe modelele virtuale nu se poate studia nimic în ceea ce privește organismele vii. Orice model al unei ființe vii este adecvat doar în cazul în care reprezintă o replică fidelă a originalului, până la ultimul atom – în caz contrar, schemele riscă mereu să scape ceva esențial. Exemplele practicilor eșuate de utilizare a modelelor virtuale în studierea fenomenelor biologice pare să fie suficiente pentru a închide acest subiect. Culturile celulare, colectate din organism, nu oferă un tablou per ansamblu.
Însă cel mai important este altceva. Cei care agită iepurași și cățeluși, apărând bietele animăluțele de un imaginar sadism al savanților, în realitatea promovează cu totul alte mesaje.
Anumite companii de produse cosmetice își cultivă imaginea (în special în rândul publicului ”naiv mintal” din Rusia) de protectori ai animalelor împotriva a tot soiul de experimente. Recent, intrând într-un magazin al unei rețele populare, am întrebat vânzătorul (mai exact, „liderul de echipă”, potrivit insignei), de ce ”bomba” de baie mi-a fost împachetată într-o propagandă cu iepuri care luptă împotriva experimentelor cu animale.
- Nu e propagandă, pur și simplu compania noastră susține interzicerea experimentelor pe animale, care nu-și pot exprima acordul.
- Adică, să se experimenteze pe oameni?, am precizat eu.
- Oamenii își pot exprima acordul.
- Însă ei nu o fac de viață bună. Își exprimă acordul cei mai nefericiți și săraci oameni, i-am amintit eu. – Oare nu sunt ei mai valoroși decât animalele?
- Prin ce sunt mai valoroși? a râs liderul echipei din magazin.
Este extrem de important să conștientizăm acest moment.
Într-o discuție cu orice apărător al drepturilor animalelor de orice violență sistemică a omului (nu vorbesc aici de sadismul cras care trebuie condamnat, ci de tratamentul dur sistemic, pragmatic al animalelor, pe care le mâncăm, a căror blănuri le purtăm, pe care testăm tot felul de lucruri noi) – iată că într-o astfel de discuție, în primul sau în cel de-al zecelea minut, veți constata un fapt: interlocutorul fie urăște în principiu oamenii, fie îi consideră inferiori animalelor.
Este o regulă fără excepții.
Adică, cumpărând anumite produse cosmetice, Curate de orice Teste pe Animale, cetățenii țării noastre, în cele din urmă, plătesc pentru ca cei mai săraci cetățeni ruși să devină cobai, iepuri sau căței de laborator. Nu imediat, ci în viitor – un viitor în care vor fi nevoiți “să-și exprime acordul”, iar consumatorii ”naivi intelectual” vor fi mândri de propriul umanism, care a salvat iepurașii nevinovați.
Pentru că animalele nu pot fi supuse chinurilor, iar oamenii – da.
… Cel mai îngrozitor este că acest lucru este considerat uman, chiar dacă în mod practice aceasta este ură față de oameni. Pur și simplu deghizată în costum de iepuraș, porcușor de Guinee sau altă animație agasantă pretins copilărească.
Însă oamenii sunt mai valoroși decât animalele.
Iar cei care consideră că oamenii au o valoare mai mica, fie trebuie ei înșiși să înlocuiască de bună voie animalele de pe mesele experimentatorilor, fie să renunțe la ipocrizie și, pur și simplu, să recunoască că urăsc oamenii.