Societate
Fiți alături de Sputnik Moldova pentru a afla primii informații care vizează sfera socială

„Mi-am pus visul pe stative” - Povestea tinerei care promovează țesutul

Inundațiile din ultimele zile, piersicii pe care i-am gustat pentru prima dată în acest an m-au dus cu gândul la Dorina Onici din localitatea Tudora, raionul Ștefan Vodă, pe care am cunoscut-o vara trecută în cadrul unui tur de presă.
Sputnik

CHIȘINĂU, 30 iun – Sputnik. O să vă întrebați ce legătură are Dorina Onici cu inundațiile, piersicii, dar și cu tururile de presă. S-o luăm pe rând. Nu este băștinașă din localitatea Tudora, Ștefan Vodă, acolo unde am cunoscut-o, dar a îndrăgit-o atât de mult, încât acum nu există om în sat care să nu-i cunoască numele, familia, dar mai ales activitățile.

Covoarele tradiționale, ”vedetele” unui Târg spectaculos din Capitală

„Am îndrăgit această localitate atât de mult, de parcă ar fi baștina mea. Nu mă întrebați de ce, nu-mi pot explica. Poate pentru că am fost primită atât de frumos de oamenii de aici”, ne spune emoționată Dorina Onici.

Soarta a dus-o la Tudora, unde împreună cu întreaga familie promovează autenticul, tradiționalul și toată veșnicia născută la sate. Este pedagog de profesie, dar este atașată nebunește și de turism. Și-au amenajat o pensiune pe malul bătrânului Nistru. Apele lui sunt doar la câțiva metri de curte. Deci iată de ce revărsarea Nistrului mi-a amintit de acest om minunat. M-am gândit să o întreb cum a trecut de perioada în care în Republica Moldova au fost instituite tot felul de stări de urgență. Iată ce ne-a povestit:

În timp ce mulți dintre moldoveni au rămas fără muncă, izolați în apartamente, pentru Dorina Onici din Tudora pandemia a fost momentul potrivit pentru a-și pune „visul pe stative”.

„Este o idee mai veche care mocnea, se cocea, dar nu-și găsea finalitate. În sfârșit, mi-am pus visul pe stative”, ne spune meșterița.

Chiar din luna martie, când a fost instituită perioada stării de urgență, când nu mai mergea la muncă, a zis că a venit momentul pentru împlinirea visului său. Soțul ei, Dorin, a fost cel care a susținut-o și i-a meșterit stativele. O îndeletnicire aproape uitată, de care își mai amintesc doar vârstnicii, iar generațiile care vini nici nu cunosc despre ce este vorba.

„Mi-am pus visul pe stative” - Povestea tinerei care promovează țesutul

„De ce stative? Poate pentru că pentru mine stativele se asociază cu anii când bunica mea țesea la muzeul școlii din localitatea de baștină, Popeasca, fondatorul căruia era mămica mea, Maria Oprea. Atunci am aruncat pentru prima dată suveica printre ițe. Pentru prima dată am simțit ritmul tălchigilor. Odată cu sosirea iernii, bunica mea nu mai scotea stativele din casă. Cu ele vorbea, plângea. Cu ele râdea”, povestește Dorina.

Acum, după ce și-a pus „mobilier nou” în casă, de stative zic, simte sufletul bunicii sale și bucuria părinților.

„Mi-am pus visul pe stative” - Povestea tinerei care promovează țesutul

Începutul drumului spre reinventarea acestei îndeletniciri a fost greu. În afară de ața pentru țesut, pentru a porni stativele e nevoie de multe altele. În primul rând de ițe.

„Am găsit la o bătrânică, dar erau putrede. Nu le puteam folosi. M-am gândit să le fac eu, dar cum? Am studiat internetul. Am aflat că o iță este formată din trei ochiuri care se încrucișează”, ne-a mai spus fericită împătimita de țesut.

„Mi-am pus visul pe stative” - Povestea tinerei care promovează țesutul

I-au trebuit vreo patru zile pentru a înțelege tehnica ițelor. Dar a reușit. A fost foarte fericită și chiar surprinsă de această performanță a sa. Înainte vreme erau femei care se ocupau de făcutul ițelor, pe care ulterior le vindeau femeilor care își doreau stative. Un alt proces la instalarea stativelor este urzeala, adică întinderea firelor de țesut pe sul. Urmează năvăditul, cel mai captivant pentru eroina noastră.

„Năvăditul este trecerea firelor urzelii prin ițe și spată, în ordinea propusă. Este probabil cel mai migălos, dar și captivant când vezi că firele urzelii nu sunt încurcate, sunt întinse bine iar rostul e mare”, ne-a destăinuit meșterița.
„Mi-am pus visul pe stative” - Povestea tinerei care promovează țesutul

Cine se întreabă ce este rostul la stative, ei bine este locul rămas între firele urzelii, pe unde trece suveica cu ața pentru țesut. O adevărată mașinărie și o tehnică pe care nu ar putea să o deprindă oricine. Pentru a face acest lucru este nevoie de răbdare, calm, dar mai ales de dragoste față de trecutul nostru, de rădăcinile noastre. De când a instalat stativele, a țesut doar țoluri. Nu exclude însă că va ajunge să țese și catrințe, sau orice alte accesorii ale costumului național.

„Prima lucrare a fost „țolinca”. Așa a denumit-o soțul meu. Nu era după un concept anume. În această primă lucrare e starea mea de spirit după reușita mea. E bucuria de a-mi vedea visul împlinit”, ne-a mărturisit tudoreanca.

„Mi-am pus visul pe stative” - Povestea tinerei care promovează țesutul

A ajutat-o la urzit, așa cum se spune la noi, bunica Tatiana Barbăneagră, meșter popular din localitate. Acum își desenează poveștile prin ițe și varietate de culori. Ele transmit starea lăuntrică, trăirile sufletului.

În timp ce unii aruncă orice obiect găsit prin cămara bunicilor, pe Dorina Onici o frământă gândul cum să poată readuce cât mai mult posibil valoarea autentică a neamului nostru în mediul tinerilor în special. În timp ce majoritatea își acoperă casele cu ardezie sau alte materiale moderne, își construiesc locuințe din beton și le amenajează cu tot felul de obiecte din metal, Dorina Onici vrea să readucă stuful pe case și pereții din lut sau lemn.

„Nistrul de Jos” – „neputincios” în fața oamenilor

Cum spuneam, este cea care promovează localitatea, ori de câte ori i se ivește vreo ocazie. Tot ea este cea pe care lumea o cunoaște ca „mama” unui festival inedit de prin partea locului, cel a Piersicilor. Niște fructe obișnuite pentru noi, nu și pentru cei din sud-estul țării.

Cu peste 40 de ani în urmă, solurile din Tudora, raionul Ștefan Vodă, au fost testate ca fiind cele mai potrivite pentru plantarea piersicului.

„Tudora a devenit Țara Piersicilor. Creștem cu drag cu aceste fructe și ne mândrim că piersicile ne duc faima. Datorită acestui fruct, localitatea s-a schimbat la față. Mă refer în special la infrastructura drumurilor”, afirmă Dorina Onici.

În 2016 i-a venit ideea să promoveze și piersicii, așa că a decis organizarea, vară de vară, a festivalului dedicat fructului nemuririi și tinereții veșnice, precum era considerat în Orientul Antic. În acest an, din cauza pandemiei, festivalul nu va putea fi organizat, dar orcine vrea să-și bucure ochiul cu întinderile imense ale plantațiilor de piersic și să guste un suc făcut pe loc, poate să-și îndeplinească dorința. Adresa e simplă: localitatea Tudora, raionul Ștefan Vodă. La intrarea în sat întrebați de cea care redă viață tradițiilor din moși strămoși, de Dorina Onici.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova