CHIȘINĂU, 27 ian – Sputnik. Asediul Leningradului a însemnat foame, ororile războiului, lupta pentru viață, durere nemărginită, eroism și moarte. Naziștii și-au planificat crima încă înainte de începerea războiului, în mai 1941. Despre acest lucru a vorbit într-un comentariu pentru RIA Novosti colaboratorul științific al Institutului de Istorie a Academiei de științe a Rusiei Aleksandr Diukov.
Ziua eliberării complete a Leningradului (actualmente Sankt-Petersburg) de sub blocada fascistă este marcată luni, 27 ianuarie.
”Blocada Leningradului a fost pusă la cale de naziști în mai 1941, încă până la atacul Germaniei asupra Uniunii Sovietice. Scopul principal nu a fost însă determinarea la capitulare a orașului ci nimicirea deliberată a locuitorilor prin înfometare. În mai multe documente istorice legate de planificarea economică a războiului nazist se vorbește despre planurile de nimicire prin înfometare a locuitorilor orașelor Moscova și Leningrad. Ulterior, acestea au fost formulate într-un șir de ordine care au fost publicate și sunt bine cunoscute atât de istoricilor ruși, cât și celor de peste hotare”, a declarat Diukov.
Istoricul a precizat că blocada Leningradului este o crimă planificată din timp de către naziști împotriva omenirii și un exemplu al politicii naziste de genocid a popoarelor Uniunii Sovietice.
Asediul Leningradului de către de trupele fasciste în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei (1941-1945) a durat din 8 septembrie 1941 până pe 27 ianuarie 1944, scopul fiind anihilarea rezistenței apărătorilor orașului, ocuparea și nimicirea lui ulterioară.
Aproape 900 de zile, comunicarea cu orașul a fost menținută doar pe lacul Ladoga și pe cale aeriană. Leningradul era supus unor focuri de artilerie și bombardamente aeriene intense ale inamicului. Din lipsa produselor alimentare, locuitorii orașului sufereau de foame. În perioada blocadei Leningradului au murit peste 641 de mii de locuitori (potrivit altor date, cel puțin un milion de oameni). La procesul de la Nurenberg a figurat cifra de 632 de mii de persoane. Doar 3% dintre acestea au murit în urma bombardamentelor și focurilor de artilerie, restul murind de foame. În condiții de blocadă, leningrădenii munceau la întreprinderile militare, se înrolau în unitățile de luptă populare.
Zdrobirea definitivă a trupelor germano-fasciste în preajma Leningradului și ridicarea blocadei orașului s-a produs în cursul operațiunii Leningrad- Novgorod, care a avut loc în perioada 14 ianuarie – 1 martie 1944.
Blocada Leningradului a fost lichidată definitiv pe 27 ianuarie 1944. În această zi, la Leningrad au fost lansate salve de artilerie și focuri de artificii. Zeci de mii de locuitori ai orașului au ieșit pe străzi, în piețe, pe cheiurile râului Neva.
Apărarea eroică a orașului a devenit un simbol al curajului și bărbăției poporului sovietic. Cu prețul unor sacrificii de neimaginat, al eroismului și jertfirii de sine, ostașii și locuitorii Leningradului au apărat orașul. Eroismul în masă, bărbăția nemaivăzută a populației pașnice, a leningrădenilor simpli, care au reușit să reziste în condițiile inumane ale blocadei și să salveze pentru urmași orașul natal – sunt ceea ce au stat la temelia acestei biruințe. Sute de mii de luptători s-au învrednicit de distincții de stat, 486 de titlul de Erou al Uniunii Sovietice.