Acesta are o atitudine sceptică și față de perspectiva ca Kievul să-și respecte angajamentele asumate, calificând Ucraina drept un partener de dialog lipsit de credibilitate. Într-un interviu acordat reporterului RIA Novosti Iuri Voitkevici, acesta a vorbit despre atitudinea sa față de solicitările Kievului de lichidare a RPD și a explicat de ce autoritățile ucrainene nu pot sau nu vor să respecta armistițiul în Donbas.
Cum s-a reușit influențarea Kievului în chestiunea semnării ”formulei Steinmeier”?
Nu Kievul este cel care a reușit să semneze, ci au reușit în primul rând Republicile. De asemenea, cu sprijinul statelor garante – Rusia, Franța, Germania, s-a reușit exercitarea presiunilor asupra Ucrainei, ajungându-se la semnarea acestei formule. De ce a fost nevoie de semnarea formulei, de a se ajunge la un astfel de mecanism? Aceasta a fost convenită în “formatul normand” în anii 2015-2016. Negociatorii de la Minsk, reprezentanții Ucrainei au spus: “nu știm nimic despre această formulă, nu vom întreprinde nimic în acest sens”. Desigur, aici ne-am și împotmolit.
Dezbaterile în jurul acestei formule au durat câțiva ani la rând. Odată cu schimbarea puterii politice la Kiev, a apărut o anumită speranță că Ucraina își va schimba atitudinea față de respectarea angajamentelor asumate în cadrul acordurilor de la Minsk și lucrurile se vor mișca din loc. De aceea, am luat ce a fost mai simplu în precedentele acorduri – formula Steinmeier. Însă, pentru ca negociatorii Ucrainei să nu aibă nicio posibilitate de eschivare, s-a propus ca acestea să fie fixate în cadrul grupului de contact și confirmate în cadrul deciziei normande. Aceasta fiind una dintre condițiile în decizie a „formatului normand”.
Următoarea condiție a fost retragerea forțelor și tehnicii militare din localitățile Petrovskoe și Zolotoe. Nu e o decizie nouă, ci este doar o înlăture a unor încălcări, comise în octombrie 2016, când a avut loc retragerea forțelor în două dintre cele trei sectoare, asupra cărora s-a convenit în subgrupa pentru securitate de la Minsk.
Dacă e să discutăm în formula că Ucraina a cedat presiunilor Republicilor, trebuie să constatăm cu regret că, în privința localităților Petrovskoe și Zolotoe constatăm anumite insinuări, care nu sunt deloc noi, ci exact acelea care au fost vehiculate foarte mult timp de Poroșenko în Stanița Lugansk. Atunci când se făceau diverse insinuări legate de cele șapte zile de liniște care urmau să fie fixate de OSCE, iar apoi OSCE fixa de fiecare dată aceste perioade de șapte zile, Ucraina afirma că OSCE poate că nu aude, însă reprezentanții forțelor noastre armate auzeau.
Iată de ce trebuie să contabilizăm din nou. S-a repetat de peste 80 de ori, au fost fixate șapte zile de încetare a focului. Însă la Stanița Lugansk nu s-a schimbat nimic. Acum Ucraina, fără a sta prea mult pe gânduri, a acceptat anumite retrageri de trupe în Stanița Lugansk, însă a blocat localitățile Petrovskoe și Zolotoe.
Evident, noi am putea să tratăm cu înțelegere autoritățile ucrainene, faptul că au acolo anumite grupuri de ”radicali” necontrolabili, că au loc și niște mitinguri. Am putea înțelege toate aceste lucruri, dacă în tot acest timp spre teritoriul nostru nu ar zbura proiectile și dacă aceste înțelegeri nu ar fi fost înregistrate în toate formatele posibile – la Minsk, în “formatul normand”, la întrevederile cu caracter prealabil. Însă, din păcate, Ucraina nu evoluează în acest sens.
Chestiunea ”radicalilor” este o problemă a actualei guvernări ucrainene. Au toate pârghiile, au o majoritate în Rada Supremă pentru a implementa ”formula Steinmeier” la nivel legislativ, iar aceasta este o continuare a condiției privind ”formula Steinmeier” pentru ca reuniunea normandă să poată avea loc.
Ei au posibilitatea să-și controleze structurile de forță, pentru că actualul executiv este format nemijlocit de noua, actuala putere. De aceea, ei ar putea să se lămurească și cu radicalii, și cu alți neonaziști care s-au înmulțit în ultimii ani în Ucraina. Acestea sunt problemele Ucrainei. Noi ne respectăm toate angajamentele asumate și suntem gata să realizăm acordurile de la Minsk. Totuși, nu o putem face în mod unilateral. Desigur, ne-am dori acest lucru, însă nu avem cum să modificăm Constituția ucraineană și să stabilim acolo statutul special. Acest lucru îl poate face doar Ucraina. Nu noi și, cu atât mai mult, nu Rusia, pe care Ucraina încearcă să o prezinte drept o parte în conflict, ceea ce este absurd, toți înțeleg acest lucru. În ceea ce privește ”formula Steinmeier” și retragerea forțelor – mingea se află în terenul Ucrainei.
Potrivit ”formulei Steinmeier”, este nevoie de modificarea legislației. Există o majoritate în Rada Supremă, înseamnă că există și astfel de posibilități. În privința localităților Petrovskoe și Zolotoe, e nevoie pur și simplu de retragerea forțelor. Noi suntem gata. acest lucru trebuie pur și simplu făcut.
Cum se explică faptul că Kievul a acceptat retragerea forțelor și mijloacelor, a semnat ”formula Steinmeier”, totodată însă lucrurile nu se mișcă din loc?
Acum Zelenski imită cele mai proaste manifestări ale lui Poroșenko. A venit la putere cu sloganuri pacifiste: a declarat că este președintele păcii și primul lucru pe care îl va face este instaurarea păcii. A trecut mai bine de o jumătate de an, însă nu există niciun ordin de încetare a focului. Niciun punct, nici chiar șele de esențiale privind retragerea forțelor și încetarea focului din partea Ucrainei, nu a fost realizat. Iată de ce acum vedem un nou Poroșenko în cele mai proaste manifestări ale sale.
Există probabilitatea ca autoritățile de la Kiev să îndeplinească condițiile ”formulei Steinmeier”?
Vă pot spune că sunt foarte sceptic în acest sens - și sub noua guvernare, în Ucraina există în continuare o mare neconcordanță între fapte și vorbe.
Cum ar putea schimba situația din Donbas respectarea ”formulei Steinmeier”?
Aș vrea să menționez că ”formula Steinmeier” este unul din elementele aspectelor politice din Complexul de Măsuri. ”Formula Steinmeier” doar creează niște oportunități, chiar și implementarea ei deschide posibilități pentru discutarea celorlalte momente legate de organizarea alegerilor, așa cum prevede Complexul de măsuri pe teritoriul Donbasului. Însă din partea Ucrainei observăm un blocaj, adică nu văd nicio premisă că Ucraina mâine, peste o săptămână, o lună sau mai târziu ar implementa această formulă în legislație. Din partea Ucrainei, auzim cu totul alte chemări, tendințe și lozinci.
Ce ar urmări Kievul în acest caz?
Pur și simplu trag de timp, încearcă să cocheteze cu elementele radicale și uită cine este electoratul lor. Nu vor fi niciodată pe placul ”radicalilor”. Este una dintre cele mai mari erori pe care o comit. Zelenski a fost adus la putere nu de radicali, ci de oamenii care doreau pace, adică peste 70 la sută, potrivit rezultatelor alegerilor. Însă Zelenski ignoră acești 70 la sută și își apleacă urechea la o adunătură de grupuri neonaziste, care îi dictează și îl presează, urmărind propriile lor obiective militariste.
Ce ar putea determina Kievul să accepte condițiile ”formulei Steinmeier” și cât timp va fi necesar pentru ca acest lucru să se întâmple?
Am apelat în mai multe rânduri la comunitatea internațională, am apelat la statele garante. Doar Rusia a întreprins și întreprinde anumiți pași prin care determină Ucraina să-și respecte angajamentele asumate. Însă Ucraina bate pasul pe loc de șase ani, iată de ce ar fi greu să vorbim de anumite termene în care Ucraina va decide să respecte acordurile de la Minsk.
Este gata RPD să respecte condițiile prevăzute în document și să avanseze în realizarea acordurilor de la Minsk?
Nu doar suntem gata, dar și o declarăm constant, despre acest lucru vorbesc reprezentanții noștri la negocierile de la Minsk. Mai mult decât atât, am realizat niște pași concreți. Adică, pornim de la faptul că negocierile și platforma de la Minsk trebuie să contribuie la o reglementare pașnică a conflictului. Deocamdată nu vedem nicio alternativă, însă Ucraina crede altfel.
Implementarea formulei Steinmeier ar putea să ducă la încetarea totală a acțiunilor militare în Donbas?
Complexul de Măsuri a fost elaborat în condiții foarte complicate. Acolo există multe puncte de compromis. Totuși, e un fel de “foaie de parcurs” care ar trebui să ducă la o încetare a acțiunilor militare, la o reglementare politică a conflictului. Din păcate, doar o respectare atotcuprinzătoare, așa cum este prevăzut în toate punctele, ar putea duce la o evoluție pozitivă spre pace. Nu observăm din partea Ucrainei nici măcar o aluzie că ar avea de gând să respecte acordurile de la Minsk.
Ce prognoze ați putea face în legătură cu retragerea forțelor și mijloacelor din RPD?
Nu știu când Ucraina va fi gata să elimine încălcările acolo unde anterior au fost retrase forțele și mijloacele, pe sectorul pilot, în octombrie 2016.
Ar contribui retragerea forțelor și mijloacelor la o evoluție pozitivă în reglementarea conflictului?
Dacă este să vorbim despre intenții sau despre promisiuni, atunci am putea vorbi despre existența unei evoluții pozitive. Însă la capitolul realizărilor, din păcate, există o stagnare, pe care o observăm cel mai bine acum. De vină e Ucraina.
Cum puteți explica declarațiile Kievului despre realizarea acordurilor de la Minsk doar după desființarea RPD și RPL?
E complicat să găsim un sâmbure de rațiune în astfel de afirmații. Cu cine vor discuta atunci când vor reglementa conflictul dacă nu cu RPD și RPL? E un absurd total și evident că nu Ucraina este cea care va decide în privința RPD și RPL. Este vorba de voința unui număr mare de oameni, locuitorii Donbasului. Ei sunt la ei acasă și tot ei își vor decide soarta.
În ceea ce privește desființarea a orice ar fi, de fapt există mai multe premise pentru desființarea și demontare Ucrainei înseși. Ținem minte foarte bine lovitura de stat din 2014, ținem minte imixtiunile din afară în acele procese. În linii mari, la realizarea acordurilor de la Minsk ar putea contribui ”demontarea Ucrainei”, care ar fi urma de o reunire a regiunilor care își doresc cu adevărat pacea și se vor baza pe voința liber exprimată a oamenilor, prin care Ucraina va fi determinată să-și respecte angajamentele.
Cum se explică evoluțiile în negocierile de la Minsk și totodată declarațiile despre desființarea RPD și RPL?
Asta este Ucraina. Foarte neomogenă, ambiguă și lipsită de perspectivă. E un negociator nesigur, fără credibilitate. Din câte știu, nu a existat nicio declarație din partea reprezentanților la Minsk cu privire la desființarea RPD și RPL, precum și alte puncte aberante, care au fost formulate după negocieri. Iată de ce nu înțelegem care este rostul și sensul unor astfel de afirmații.
A influențat cumva această declarație poziția reprezentanților republicii la Minsk?
Ne-am convins odată în plus că trebuie să rămânem fermi pe poziții. Ucraina nu a reușit să contrapună nimic rațional și adecvat la argumentele prezentate de noi. Suntem gata să realizăm acordurile de la Minsk, însă nu într-un mod unilateral, așteptăm asta din partea Ucrainei. Deocamdată suntem în așteptare.
Cât veți aștepta?
Timpul va arăta. Judecând după tendințele pe care le observăm, în Ucraina lucrurile merg prost peste tot.