CHIȘINĂU, 16 mart — Sputnik. Ambele decese sunt legate de aflarea în vecinătate a laboratorului bazei militare „Potron Down", care se bucură de o faimă proastă.
Marea Britanie va aloca 48 milioane de lire sterline (67,1 milioane de dolari) pentru construirea Centrului de Protecție împotriva Armelor Chimice, a comunicat ministrul Apărării al Marii Britanii, Gavin Williamson.
Centrul va fi amplasat pe teritoriul actualului Laborator de Cercetări Tehnico-Stiințifice în Domeniul Apărării (DSTL). Aceasta este o instituție militară, situată pe teritoriul parcului de cercetări în domeniul apărării „Porton Down", nu departe de orășelul Salisbury, în care locuia fostul ofițer GRU Serghei Skripal.
Primul ministru al Marii Britanii, Theresa May, a acuzat Rusia de implicarea în otrăvirea fostului ofițer GRU Serghei Skripal și a fiicei acestuia Iulia, declarând că în acest scop a fost folosită substanța chimică „Noviciok".
„Aceasta este o neurotoxină paralizantă, elaborată în Rusia în timpul războiului rece; numai Rusia știa cum se elaborează acest tip de substanță", a afirmat ministrul britanic de Externe, Boris Johnson.
Probele substanței cu care au fost otrăviți Skripal și fiica sa au fost trimise la analiză anume experților DSTL. Complexul ultrasecret „Porton Down" din sătucul Porton a fost fondat în anii Primului Război Mondial. De-a lungul existenței sale, peste 20 de persoane au devenit subiecți ai miilor de testări ale gazelor toxice, agenților patogeni ai ciumei, antraxului, precum și ale substanțelor narcotice.
Cu alte cuvinte, la doar 12 km de renumitul azi în toată lumea Salisbury, se află unul dintre cele mai mari depozite cu rezerve de gaze neuro-paralizante din Europa de Vest.
O sută de ani de experimente militare secrete pe oameni
Anume la „Porton Down", pe la mijlocul anilor `50 ai secolului trecut, a fost testat gazul VX care face parte din aceeași clasă de agenți chimici de război organofosforici ca și „noviciok" — declarat drept substanța cu care a fost otrăvit Skripal. Mai mult ca atât, VX a fost „strămoșul" unei întregi clase de substanțe toxice din care făcea parte și „Noviciok".
Specialiștii de la „Porton Down" au fost implicați de mai multe ori în experimente, inclusiv asupra populației pașnice din împrejurimi. Marea majoritate a voluntarilor (iar în anii `50 — `60 ai sec. XX erau circa 16 mii) nu știau nimic despre „Porton Down". Mulți erau siguri că pe ei se testează vaccina contra gripei.
Mecanicul de aviație Ronald Maddison care avea 20 de ani și-a dat acordul să participe la experiment, pentru a uita câteva zile de disciplina militară și a merge să-și vadă mireasa care locuia nu departe de Porton. Unul dintre savanți îi spusese lui Maddison și altora ca el că prin testare va fi studiată acțiunea substanțelor chimice asupra îmbrăcămintei și că ei ar putea simți o „ușoară slăbiciune", relata ediția spaniolă „El Pais".
Pe 6 mai 1953, Maddison, împreună cu alți cinci voluntari, punându-și masca antigaz, au intrat în camera de testare. Ei nu știau că vor fi supuși acțiunii a 200 mg de zarin pur. Peste 20 de minute, Maddison a căzut lat la podea. A fost dus la spitalul complexului, însă a decedat în aceeași zi. „Prin manipulări, la care au participat structurile de vârf ale Ministerului Apărării, părinților și prietenilor lui Maddison li s-a spus că acesta murise din cauza unei pneumonii acute care s-a agravat în urma experimentului", se spune în articol.
Din 1946 până în 1976, savanții de la „Porton Down" au efectuat circa 750 de experimente în spațiu deschis, multe dintre care în coloniile britanice. Cinci experimente au fost realizate pe mare cu aplicarea agenților patogeni ai antraxului sau ciumei bubonice.
În 1964, în timpul aplicațiilor militare din împrejurimile localității Porton (Wiltshire, Marea Britanie), nu departe de Stonehenge, 16 „comandori" britanici ai Forțelor Militare Maritime au început să manifeste un comportament straniu, scrie „El Pais". „Unii apăreau pe câmp deschis expunându-se în bătaia focului inamicului, alții dădeau mâncare la niște păsări imaginare, iar câțiva alergau pe dealuri sau se cățărau în copaci, făcând-o pe maimuțele", scria jurnalistul Miguel Ángel Criado.
În raportul secret s-a făcut concluzia că infanteriștii marini „au devenit incapabili de a executa comenzile". Nici comandantul, nici soldații nu bănuiau că, înainte de aplicații, le-a fost administrată o doză de LSD.
Acesta a fost doar unul dintre miile de experimente efectuate pe oameni de către militarii britanici și americani la elaborarea armelor chimice și bacteriologice.
Oficial, Marea Britanie a renunțat încă din anul 1989 la elaborarea gazului neuro-paralizant. Însă în anii `90 ai sec XX — începutul sec. XXI, în țară s-a înregistrat o serie de decese misterioase ale savanților care aveau tangență directă cu elaborările în domeniul apărării.
Decesele misterioase din Salisbury
În anul 2003, în circumstanțe neelucidate, a murit David Kelly, colaborator al bazei de cercetare. Corpul său neînsuflețit a fost găsit în pădurea de lângă Porton. Alături se afla o cutie cu pastile anestezice și un cuțit. Mâna stângă era tăiată la încheietură. Ancheta a constatat că savantul și-a tăiat, pur și simplu, venele. Însă la sfârșitul anilor `90 Kelly se convertise la bahaism, iar această religie interzice sinuciderea.
Cu doi ani înainte de moartea lui David Kelly, în California, s-a împușcat Larry Ford, savant american care colabora cu savantul englez. Paul Norman, succesorul lui Kelly, și-a pierdut viața prăbușindu-se cu un avion privat. În total, din motive diferite, au murit 11 angajați ai „Porton Down".
Însă un caz se deosebește în mod aparte de celelalte. Este vorba de un transfug, mai cunoscut chiar decât Skripal. General-maiorul Vladimir Pasecinik, savant-microbiolog și angajat al Ministerului Apărării, a fost în anii `80 ai secolului trecut directorul Institutului de Biopreparate Deosebit de Pure din Leningrad. Pasecinik a emigrat în Marea Britanie în anul 1989. Anume el a fost cel care a comunicat Londrei despre elaborările secrete pe scară largă ale armei bacteriologice în URSS. Doctorul Kelly a fost de față la acel interogatoriu. De fapt, anume el a și anunțat Secret Intelligence Service sau MI6 (agenția de spionaj britanică) despre cercetările lui Pasecinik, după care acesta a fost recrutat.
Pasecinik, ca și Skripal, s-a mutat cu traiul în Salisbury. Kelly îl vizita deseori pe Pasecinik și mergeau împreună la „Porton Down", unde accesul era interzis categoric pentru toți cei care nu semnaseră documentele respective de respectare a confidențialității. Pe data de 21 noiembrie 2001, Vladimir Pasecinik a fost găsit mort în propria casă. Cauza oficială a decesului: insult. Însă, ca și în cazul lui Skripal, acest fapt seamăna mai curând a experiment care decurgea sub controlul strict al serviciilor secrete britanice.
Serviciul de informații nu procedează astfel
Atentatul împotriva lui Skripal comis pe 4 martie în localitatea britanică Salsbury nu se aseamănă cu „lucrătura" serviciilor speciale, a comunicat pentru Sputnik Estonia Wilhelm Rooda, agent în rezervă al serviciului de spionaj militar sovietic. Spionajul militar nu a folosit niciodată substanțe otrăvitoare exotice sau radioactive pentru a lichida inamicul, afirmă Rooda.
„Noviciok" nu a fost utilizat niciodată, chiar și în cele mai secrete operațiuni, deoarece nu corespundea cerințelor spionajului militar. Specialiștii din cele mai mari țări ale lumii dispun de mijloace cu mult mai „comode" și, practic, neidentificabile de lichidare a inamicilor.
Apropo, indirect, și Estonia are legătură cu acest ultim caz — Skripal. În ambasada Marii Britanii din Estonia activase pe timpuri în calitate de prim-secretar spionul britanic Pablo Miller care l-a recrutat pe ex-colonelul GRU, ademenindu-l. Plecând în rezervă, Miller s-a stabilit chiar la Salisbury, unde a și fost comis atentatul la viața lui Skripal.