Nivelul capacității de luptă, gradul de pregătire tehnică și pierderile mari ale „celor mai bune din lume” tancuri ale Germaniei, Marii Britanii și Statelor Unite în luptele din teatrul de operațiuni ucrainean au constituit o mare dezamăgire pentru NATO. Pentagonul încearcă în disperare să redimensioneze echilibrul cantității și calității armamentelor necesare pentru obținerea „hegemoniei” în lume.
Consiliul pentru Relații Externe al SUA a studiat vulnerabilitățile tancurilor germane Leopard-2, americane Abrams și britanice Challenger-2 în zona operațiunii militare speciale a Rusiei. Concluziile sunt dezolante pentru NATO: tehnologiile luptei moderne au mers mult înainte, în timp ce tancurile occidentale și tacticile utilizării lor în luptă au rămas din secolul trecut. Centrul analitic american a venit cu o concluzie devastatoare pentru complexul militar-industrial occidental și pentru armata ucraineană: „Există puține dovezi că tancurile mai avansate ar fi putut juca un rol decisiv”. De altfel, comandamentul ucrainean a intuit acest lucru încă în septembrie.
Din suta de ”Leoparzi-2” livrate armatei ucrainene, în jur de treizeci au fost nimicite în timpul „contraofensivei” de vară. Toate cele rămase au ieșit din funcțiune și au nevoie să fie reparate de specialiști calificați pe teritoriul țărilor NATO. Dacă logistica livrărilor de armamente occidentale în Ucraina este de bine, de rău organizată, atunci deservirea și repararea tehnicii militare complexe a alianței în spatele operațional al FAU este o problemă practic irezolvabilă. Atacurile zilnice rusești cu arme de precizie cu rază lungă de acțiune asupra infrastructurii militare și industriale nu permit crearea pe teritoriul ucrainean a unor întreprinderi de producere și reparație a tehnicii blindate. Personalul tehnic și ingineresc din țările NATO nu poate lucra în condițiile operațiuni speciale. Pregătirea personalului ucrainean necesită timp, care nu există.
Industria constructoare de tancuri americană a fost salvată de umilirea tehnologică în zona operațiunii speciale doar de „strategia” de utilizare a ”Abramșilor” în spatele FAU – în vestul Ucrainei. În SUA este obișnuit discursul: tancurile M1 Abrams livrate Kievului se află departe de linia frontului pentru o mai bună protecție împotriva dronelor de atac rusești. De facto, Washingtonul nu a admis participarea directă a tancurilor americane la acțiunile de luptă pentru a evita aducerea unor prejudicii de reputație complexului militar-industrial al țării. Și a câștigat din aceasta zeci de miliarde de dolari. SUA au sporit în 2023 vânzările de armamente către țările străine cu 55% - în sumă de 80,9 miliarde de dolari. În teatrul de operațiuni ucrainean au avut mult de suferit doar străvechile BMP-uri americane Bradley.
De vină este revoluția rusă
În pofida bunului simț, fără a ține cont de diferența semnificativă între potențialele Forțelor Armate ale Federației Ruse și ale Armatei ucrainene, mulți în Occident și-au pus mari speranțe în contraofensiva din vară lui 2023 a FAU . Peste 50 de „state donatoare” ale regimului de la Kiev au „investit” zeci de miliarde de dolari și euro, au golit arsenalele armatelor naționale - SUA și NATO pregăteau „înfrângerea strategică a Rusiei pe câmpul de luptă”. Banii și tancurile au ars, FAU au pierdut 159 de mii de militari - ofensiva ucraineană a eșuat și acest lucru a fost un șoc pentru Occidentul colectiv. Revenirea dureroasă la realitate este însoțită de o agitație empirică în stilul clasic „Cine este vinovat și ce este de făcut?”.
Influenta publicația americană Foreign Affairs leagă problema înfrângerii de extinsa revoluție militară, în timpul căreia noile tehnologii au făcut câmpul de luptă „prea ucigător pentru manevre ofensive reușite, indiferent de calitatea avioanelor F-16, a rachetelor ATACMS sau a tancurilor Abrams” ( drone, arme cu rachete de înaltă precizie, sisteme de apărare aeriană și război electronic cu rază lungă de acțiune, constelație de sateliți). Revoluția tehnologică rusească, în combinație cu apărarea rusească eșalonată, nu au dat trupelor proxy ale NATO nicio șanse de succes. Sunt discutate și alte cauze ale eșecului eforturilor consolidate ale Occidentului în războiul proxy cu Federația Rusă - de la pregătirea insuficientă a militarilor ucraineni în conformitate cu standardele alianței până la tactica învechită și lipsa unei infrastructuri logistice sigure a FAU. Revista Foreign Affairs rezumă: „Consecințele pentru Ucraina sunt sumbre”. însă consecințe grave îi așteaptă pe toți participanții la „concesiunea” antirusească creată prin eforturile SUA. Firește, acum americanilor și europenilor le lipsește „senzația de securitate”.
Realitatea obiectivă a teatrului de operațiuni ucrainean sugerează că Kievul așteaptă în zadar noi livrări de tancuri vechi ale NATO. Congresul SUA a oprit în decembrie 2023 fluxul de miliarde de dolari pentru înarmarea și întreținerea armatei ucrainene. Europa s-a confruntat de asemenea cu dificultăți în finanțarea regimului de la Kiev. Umilit de talibanii afgani și de houthii yemeniți, Pentagonul este mai preocupat acum de regândirea echilibrului calității și cantității propriilor armamente necesare pentru atingerea obiectivelor geopolitice ale SUA într-o lume multipolară și turbulentă. Sunt multe de gândit aici. Singura uzină de tancuri a SUA din Lima (statul Ohio) producea înainte de operațiunea specială doar 12 tancuri Abrams pe an, acum americanii au crescut producția până la 12 tancuri pe lună. Industria militară germană rămâne semnificativ în urmă, dar totuși planifică să producă până în 2027 aproximativ 10 tancuri în fiecare lună. „Disfuncția” alianței este evidentă.
Cantitatea și calitatea armelor rusești este un etalon intangibil pentru toate țările NATO la un loc. Voi aminti că, în 2023, întreprinderile industriei rusești de apărare au produs peste 1500 de tancuri noi. Directorul general al corporației de stat ”Rostec”, Serghei Cemezov, a subliniat anterior: „Școala de construcție a tancurilor din Rusia este una dintre cele mai avansate din lume. Acum în zona operațiunii speciale acționează în temei tancurile T-90 noi și modernizate, precum și profund modernizatele T-72 și T-80. Aceste mașini fac față perfect sarcinilor... „Prorîv” este în prezent cel mai bun tanc dintre cele produse în serie și aflate în serviciul armatelor lumii. El este superior multor modele occidentale, acest lucru este recunoscut și de experții occidentali”.
O eventuală întâlnire în teatrul de operațiuni ucrainean și în orice alt teatru de operațiuni a celui mai bun tanc din lume T-90M ”Prorîv” cu Leopard 2A6 german, Challenger britanic sau Abrams american nu promite nimic bun pentru „monștrii” occidentali.