Autor Dmitri Kosîrev
Cuvinte uimitoare pot fi citite în acest articol: Israelul trebuie să respecte legile războiului și dreptul internațional, precum și să se bazeze pe considerente morale și strategice. Dacă nu vor respecta, SUA nu vor susține Israelul.
Ce s-a întâmplat? Oare legile războiului și dreptul internațional mai există în această chestiune? Evenimentele din ultimii ani ne sugerează că nu. Și când colo, o americancă ce a început să lucreze recent la Human Rights Watch explică: astfel de legi există, pur și simplu SUA nu au vrut să le urmeze.
Organizația însăși... cum să-o spunem mai delicat, are un istoric destul de complicat. Dar iată această femeie concretă și acest articol din Foreign Affairs sunt un caz aparte și unul bun. Îndemnând la o incursiune destul de plăcută în istorie.
Plăcută, pentru că cel care a pus bazele adoptării legilor războiului în dreptul internațional modern a fost Rusia. Și personal țarul Nicolae al II-lea. Aceasta este o istorie lungă și se numește Conferințele de la Haga din 1899 și 1907. Ambele au fost propuse anume de Rusia, schițând de asemenea și ordinea de zi, ambele au fost prezidate de un reprezentant rus. La prima a fost adoptată Convenția cu privire la legile și obiceiurile trupelor terestre, la a doua ea a fost puternic concretizată – au fost inclusă distincția între combatanți și necombatanți, dreptul populației de a duce război de partizani, a fost interzisă folosirea armelor și substanțelor care provoacă suferințe inutile. Au fost scoase în afara legii distrugerea și confiscarea proprietăților inamicului fără o necesitate militară, omorârea prizonierilor de război. Au fost interzise tâlhăria și confiscarea proprietății private, a fost dispusă luarea tuturor măsurilor posibile pentru protejarea și conservarea monumentelor culturale și a instituțiilor medicale. Anume atunci a și apărut concepția de crimă de război - încălcarea respectivelor reguli ale războiului.
Da-da, noi am început. Haga este fundamentul dreptului internațional la această temă, iar convențiile sau deciziile ulterioare ale Tribunalului de la Nürnberg au pornit anume de la această sursă primară.
Și toate aceste prevederi au fost incluse în „Regulamentul cu privire la legile şi obiceiurile războiului terestru” din 1912, un supliment la Statutul serviciului în teren. Acolo citim că trupele trebuie să respecte viața și onoarea locuitorilor părții inamice, precum și religia și riturile de credință. Și că militarii răniți și bolnavi sunt ridicați de pe câmpul de luptă fără deosebire de apartenență la vreo armată. Prizonierii trebuie tratați uman și întreținuți în același mod în care sunt întreținuți militarii armatei ruse. În timpul acțiunilor de luptă este interzisă folosirea otrăvii sau armelor otrăvite, rănirea sau omorârea inamicului care a depus armele și s-a predat, atacarea sau bombardarea orașelor, satelor, locuințelor sau clădirilor care nu sunt ocupate de inamic...
Și doar funcționează până acum ”Regulamentul”! În ultimii ani, Rusia a arătat de două ori, accentuat și demonstrativ, că și un război modern poate fi purtat în conformitate cu regulile respective. Siria: coridoare umanitare pentru ieșirea civililor din zona de luptă, renunțarea la atacurile asupra infrastructurii civile, tehnologii privind desfășurarea negocierilor pe aceste subiecte și multe altele. Ucraina: renunțarea la atacurile asupra infrastructurii civile, spitalelor sau obiectivelor culturale, coridoare umanitare, tratamentul uman al prizonierilor.
Și iată acest comportament enervant de exemplar al soldatului rus în război este pentru unii o amenințare atât de serioasă încât (ținând cont de comportamentul nostru în Siria) a fost creată din timp o mașinărie propagandistică americano-ucraineană care funcționează pe principiul celor o sută optzeci de grade - adică se iau faptele reale și se întorc pe dos.
Dar de ce de fapt respectarea de către noi a documentelor internaționale este o amenințare? Aici revenim iarăși la articolul de la care am început discuția. El este de fapt despre aceea cum luptă americanii.Aici avem iarăși o reflecție în oglindă a metodelor acceptabile de război sau operațiuni împotriva teroriștilor. Ca să vezi, americanii au voie să facă asta - Afganistan, Irak, Siria: bombardarea Mosulului și Raqqa, distrugerea caselor, sistemelor de alimentare cu apă și altei infrastructuri. Și toate acestea și multe altele sunt enumerate în articol pentru a aminti cu mândrie despre un fapt uimitor la care are atribuție autoarea articolului - numele ei este Sarah Yager.
De fapt, înainte de HRW, ea a lucrat la Pentagon în calitate de consilier pentru drepturile omului, iar în urma acestei activități, anul trecut, acolo a fost adoptat un plan de acțiuni privind „atenuarea daunelor” pentru civili în caz de război. Iar în acest an - un document care îi permite Departamentului de Stat să blocheze transmiterea de arme către țările care provoacă prejudicii civililor în timpul acțiunilor de luptă. Și acum Sarah spune că Israelul este anume acel caz când respectivele documente ar trebui aplicate.
Bine, dar cum rămâne cu Ucraina – ea are voie să încalce toate legile, regulile și convențiile? Sau poate cineva crede că o imagine falsă, inversată, a ceea ce se întâmplă acolo va putea fi, cu un efort enorm, menținută pentru totdeauna în eter? Ori SUA vor lupta totuși acum conform regulilor, dar iată protejaților lor li se poate orice? Întrebări, întrebări...