de Natalia Osipova
Bunicii au luptat. Care și pentru ce? Unul - pentru triumful dreptății, păcii, libertății, pentru eliberarea pământului de nazism și încheierea tuturor războaielor imperialiste. Al doilea - pentru triumful lui Hitler, pentru ca să nu existe pe pământ evrei, ruși și bolșevici, pentru ca să domine Reichul german. Care, după cum li se părea naziștilor ucraineni, le va oferi propriul lor mic proiect în cadrul unuia mare - Ucraina fără ruși și toate celelalte naționalități.
Doi bunici - Simeon Ivanovici Zelenski și Iaroslav Hunka (Gunko) - s-au ciocnit în spațiul memoriei istorice. Un nazist în viață în vârstă de 98 de ani, care a slujit în divizia SS „Galicia”. Hunka este bunicul unei nepoate nu prea deștepte Tereza, care a postat o imagine din sala de primire a prim-ministrului Canadei cu textul „Bunicul îi așteaptă în sala de primire pe Trudeau și Zelenski”. Nu a reușit bine prim-ministrul canadian Trudeau să dea vina pe spicherul Parlamentului Roth, cum jurnaliştii au și descoperit fotografia care îi dă în vileag pe mincinoși politici.
Zelenski - erou, evreu și antifascist, bunicul actualului președinte al Ucrainei Vladimir Zelenski.El tot nu a prea avut mare noroc cu nepotul – acela l-a trădat public în sala Parlamentului Canadei, atunci când împreună cu alți neonazişti (să-i numim pe cei prezenți așa cum o merită), l-a aplaudat pe slujitorul lui Hitler. Iaroslav Hunka a fost prezentat drept „veteran ucraineano-canadian al celui de Al Doilea Război Mondial care a luptat pentru independența Ucrainei împotriva rușilor și continuă să sprijine trupele la vârsta de 98 de ani”, „erou ucrainean și canadian”.
Adică, bunicul Hunka a luptat în al Doilea Război Mondial împotriva bunicului Zelenski, eroul nostru, rus.
„Galicia”, așa-numita Prima divizie ucraineană, a ajuns de tristă faimă pentru masacrarea feroce a evreilor, polonezilor, rușilor, belarușilor și slovacilor. La Nürnberg, formațiunile SS din care făcea parte „Galicia” au fost recunoscute drept organizație criminală. În 1945, „Galicia” s-a predat britanicilor pe teritoriul Austriei. Criminalii naziști nu au fost extrădați în URSS, în pofida deciziilor de la Nürnberg, dimpotrivă, a fost decisă folosirea lor în lupta împotriva țării noastre. În 1947, opt mii de naziști ucraineni au fost transportați în Marea Britanie, au primit pașapoarte și s-au stabilit în toată țara. Ei colaborau cu MI6, dintre ei au fost recrutați sabotori pentru activități subversive pe teritoriul URSS, își făceau serviciul în trupele britanice. Atunci când „vânătorii de naziști” au început la mijlocul anilor 1980 să se apropie de criminalii de război din „Galicia”, Canada a adoptat de urgență legea conform căreia criminalii de război să nu fie extrădați. Și mulți naziști s-au mutat acolo. Totuși, către începutul anilor 2000, pe teritoriul Marii Britanii mai erau în jur de 1500 de participanți la „Galicia”.
Ce realizări are în spate eroului Ucrainei și Canadei, pentru ce serviciu i-a mulțumit spicherul Roth bătrânului nazist? De exemplu, pe 28 februarie 1944, membrii diviziei SS ”Galicia” au ucis 850 de locuitori ai satului Pinyacka din Polonia, arzându-i de vii în casele lor. În 1944, în Slovacia, „Galicia” a înăbușit o revoltă națională, ucigând oamenii pașnici. Este cunoscută operațiunea din satul slovac Nizna Boča, unde naziștii au împușcat mai multe persoane, inclusiv un adolescent de 15 ani în buzunarul căruia a fost găsită o monedă sovietică. Toate acestea sunt exemple din surse britanice. Însă investigarea acestor crime a fost secretizată, iar subiectul a fost închis pentru public. Naziștii sunt întotdeauna utili în lupta împotriva rușilor.
Contrară este descrierea activității de luptă a lui Simeon Ivanovici Zelenski. Iată pagina lui de pe site-ul ”Memoria Poporului”. A poporului nostru.
A început războiul în calitate de comandant de pluton de mortiere. Mai târziu a început să comande compania de pușcași a regimentului 174 a diviziei 57 de pușcași. A fost distins cu două ordine ”Steaua Roșie”. În unul dintre documentele de atribuire a distincției citim: „Tovarășul Zelenski Simeon I. este un bun organizator și conducător în compania sa. Atunci când batalionul s-a apropiat prin lupte de râul Bugul de Vest, el personal "a găsit un vad și, sub focul puternic al inamicului, a trecut dintr-o dată râul cu întreaga sa companie, fără a suporta vreo pierdere. Și a început imediat să-i împingă pe nemți dincolo de Bug". Descrierea faptelor de eroism ale lui Simeon Ivanovici Zelenski este la fel ca și cea a bunicilor și străbunicilor noștri. Majoritatea cetățenilor din Rusia și din țările care s-au format după URSS au avut astfel de bunici. Dar nu avem și nu am avut niciodată bunici ca Hunka, nazist care a fugit în Canada. Principalul mecanism al confruntării actuale dintre naziști și antifasciști este acea istorie de familie, memoria de familie. Cu cine s-au luptat bunicii tăi, de partea cui au fost?
O întrebare dureroasă, răspunsul la care se pare că nu îl vom găsi nici după sfârșitul războiului: cum s-a întâmplat ca nepoții eroilor să ia partea naziștilor, ucigașilor propriului popor? Zelenski nu este primul și nici pe departe singurul exemplu. Este un fenomen vizibil - atunci când este trădată public cauza strămoșilor, se uită de mormintele apropiaților care au murit în pogromul din Lvov sau în masacrul de la Volînia și jură credință noii comunități europene, care este unită prin rusofobie și neonazism. Cum așa? Pentru că vom menționa, chiar și șeful organizației Prietenii Centrului Simon Wiesenthal, Dan Panneton, care a fost revoltat de invitarea nazistului în Parlamentul Canadei, a subliniat totuși că solidaritatea cu Ucraina în lupta ei împotriva Rusiei este extrem de importantă. Însă majoritatea reprezentanților Occidentului nu au în general astfel de rezerve cu privire la nazism, care este inacceptabil. Există valori mai importante decât antifascismul, există legături mai de încredere decât lupta generală împotriva nazismului și antisemitismului, și anume lupta împotriva Rusiei, rusofobia, crearea unei internaționale antirusești capabile să unească un nazist real, din vremurile hitleriste, cu establishmentul occidental aflat la putere. Cui să-i pese de memoria familiei, de onoarea familiei? Și doar rudele lui Zelenski au murit în Holocaust.
Dar există și plusuri în această ovaționare rușinoasă a nazistului, care a șocat multă lume și în Rusia, și în lume.
Unii încă se mai îndoiesc: are oare dreptate Rusia, a fost oare nevoie să înceapă operațiunea specială, suntem oare de partea corectă a istoriei, nu am confundat pare binele și răul? Cu atât mai mult că propaganda de cealaltă parte tot revarsă argumente, iar dacă nu sunt - le inventează, le falsifică și pune în scenă un spectacol sângeros, ca, de exemplu, cel de la Bucea. Și iată că privind cum Parlamentul Canadei îl aplaudă cu entuziasm, cu însuflețire pe nazist, ridicând mâinile sus deasupra capului, iar însuși bunicul nazist aproape că plânge, mișcat de o asemenea glorificare a crimelor sale - privind la asta, orice om cu mintea întreagă va răsufla uşurat: nu, noi nu am greșit. Nu, noi suntem în continuare credincioși memoriei eroicilor noștri bunici, care au luptat împotriva aceleiași forțe ipocrite, crude, lacome, care nici măcar nu și-au schimbat costumele - aceleași doamne arătoase care mergeau să se zgâiască la procesul de la Nürnberg iar înainte de asta se zgâiau la procesiunile naziștilor la Nürnberg, aceiași domni burghezi respectabili care îi denunțau naziștilor pe vecinii lor evrei, aceleași justificări ale propriilor ură și crime: altcineva este întotdeauna de vină, atunci - bolșevicii evrei, acum - agresorii ruși. Și aceeași mască a inocenței ipocrite, când au fost prinși în flagrant, au fost dați cu nasul în fotografiile de arhivă cu tânărul Iaroslav Gunko în componența „Galiciei”: dar noi nu am știut că a fost nazist, nu am fost avertizat, totul este o întâmplare nefericită.
Iată că a și fost dezvăluit secretul: dar cum au putut? De ce nu au oprit atunci nazismul în Europa? Pentru că atât atunci, cât și acum, nazismul este incredibil de profitabil, convenabil și tentant. Și de aceea bunicul Hunka-Gunko, protejat și ocrotit, a trăit până la adânci bătrânețe în omoare și bunăstare, nu numai fără a se pocăi, ci purtându-și crimele peste decenii ca acte de eroism.
Bătrânețea trebuie respectată, am fost învățați, avându-se în vedere că toți bunicii noștri au fost adevărați eroi ai războiului și muncii. Dar iată că vedem o altă bătrânețe, bătrânețea unui criminal și ticălos, încurajat de elita conducătoare occidentală. Această bătrânețe o respectă și o onorează ei.
Aici, se pare, și este granița. Între ai noștri și cei străini.
Bunicul nu răspunde pentru nepotul său. Dar nepotul va răspunde pentru sine în deplină măsură.