“Cariera procurorilor nu este decisă de mine, este decisă de Consiliul Superior al Procurorilor. Nu am atribuții să pot da afară pe cineva chiar dacă îi suspect că sunt corupți. Eu am suspiciuni că unii procurori sunt corupți. Probe concludent pentru a porni un dosar penal și a trimite în judecată nu am, pentru că dacă aș avea, asta aș face. […] Dar am un simț destul de bun (să constat – n.n.) dacă cineva spune adevărul sau nu când vorbește cu mine. Ca fost avocat și ca procuror pot să înțeleg destul de bine persoanele cu care vorbesc”, declarat aceasta.
Dragalin, sinceră, dar total neputincioasă
Trebuie să recunoaștem din start că Veronica Dragalin este sinceră. Noi cu toții știm că procurorii, și nu doar cei din Procuratura Anticorupție, ci din toate structurile Procuraturii, nu sunt neapărat niște inocenți. Mai rău, între ei sunt adevărați monștri, care urmăresc interesele personale și de grup, chiar de grup criminal, și au nicio treabă cu justiția.
Dragalin este sinceră. Dar mă tem că sinceritatea ei nu servește la nimic dacă este însoțită de o impotență profesională totală. Ce folos că știi că procurorii sunt corupți, dacă nu știi să lupți cu ei? Și cum să lupți cu marii demnitari corupți, cu miniștri corupți, cu politicienii corupți, cu deputații corupți, dacă tu nu-i poți pune la punct pe proprii subalterni corupți?