De ce a prelungit Rusia din nou „acordul cerealier”, de a cărui folos pentru Moscova se îndoiește o parte importantă a comunității de experți – în materialul lui Vadim Pavlov pentru Sputnik.
Marți, 14 martie, Ministerul de Externe al Rusiei a anunțat prelungirea cu 60 de zile a „acordului pentru cereale”, în aceleași condiții: Moscova va continua să contribuie la exportarea în siguranță a alimentelor din trei porturi ucrainene de la Marea Neagră, iar ONU – să asigure exportul de alimente și îngrășăminte din Rusia către piețele mondiale.
Și dacă prima parte a acestui acord este realizată în deplină măsură deja de opt luni - cerealele ucrainene sunt exportate fără impedimente – în privința celei de-a doua componente, care se referă la exporturile rusești, există un șir de probleme.
”Acordul cerealier” – istoria problemei
Rusia și Ucraina ocupă în mod tradițional poziții de frunte în domeniul exporturilor producției agricole (de exemplu, Rusia este principalul furnizor mondial de grâu, iar Ucraina se află pe locul cinci în această listă).
Problemele cu privire la livrările mărfurilor respective din aceste două țări au avut un impact sesizabil asupra pieței: prețurile la cereale și îngrășăminte au crescut semnificativ.
Ucraina, după începerea operațiunii militare speciale, s-a ciocnit cu probleme privind exportul producției sale alimentare (de exemplu, din cauza porturilor pe care le-au minat ei înșiși), iar Rusia s-a confruntat cu presiunea fără precedent a sancțiunilor impuse de țărilor occidentale.
Anume pentru a nu admite agravarea situației legate de criza alimentară, liderii mondiali au procedat la soluționarea „chestiunii alimentare”. Occidentul a cerut soluționarea cât mai rapidă a acestei probleme, exprimându-și îngrijorarea serioasă în legătură cu viitorul celor mai sărace țări.
Amintim că criza alimentară a început încă înainte de demararea operațiunii speciale: lanțurile de livrare a alimentelor în întreaga lume și canalele de distribuție au fost întrerupte din cauza pandemiei de COVID-19, costul combustibilului și al resurselor energetice a ajuns la un nivel record, prețurile la alimente au demonstrat cel mai mare ritm de creștere de mai bine de un deceniu, iar seceta și inundațiile au distrus culturi cheie în America și Europa.
Rolul de mediatori în negocieri și l-au asumat ONU și Turcia, cu care la 22 iulie 2022 au fost încheiate concomitent două acorduri: „Inițiativa pentru transportul în siguranță a cerealelor și alimentelor din porturile Ucrainei” și „Memorandum de înțelegere între Federația Rusă și Secretariatul ONU privind contribuția la promovarea produselor alimentare și a îngrășămintelor rusești pe piețele mondiale”.
Acordurile – motiv pentru dispute
Primul acord prevede organizarea unui coridor maritim sigur pentru transportarea mărfurilor agricole din Ucraina. În cadrul acestuia, cerealele sunt exportate din trei porturi ucrainene - Odesa, Cernomorsk și Iujnîi.
Inițial, tranzacția era valabilă 120 de zile, după care, în lipsa unor obiecții din partea vreuneia dintre părți, era prelungită pentru aceeași perioadă. Prelungirea a avut loc pe 17 noiembrie – termenul de valabilitate trebuia să expire pe 18 martie.
În cadrul acestei inițiative au fost efectuate peste 1600 de curse pe Marea Neagră și au fost exportate peste 24 de milioane de tone de cereale.
Înainte de încheierea „acordului cerealier”, autoritățile ucrainene și occidentale invocau necesitatea de a ajuta țările sărace și în curs de dezvoltare care sufereau din cauza crizei alimentare și subliniau pericolul de foame în masă în Africa, în cazul în care nu se va ajunge la un acord în privința exportul de cereale din Ucraina.
Ce-i drept, până la urmă s-a dovedit că aproape 65% din cerealele exportate de Ucraina au mers în cinci țări - China, Spania, Turcia, Italia și Țările de Jos. Publicația austriacă Exxpress a comunicat în februarie că cea mai mare parte a grâului ucrainean nu a mers către Africa înfometată, ci a ajuns hrană pentru porcii spanioli.
În același timp, cu punerea în aplicare a celui de-al doilea document, care presupunea contribuția ONU la exportul produselor agricole și îngrășămintelor rusești (inclusiv materii prime pentru producerea acestora) pe piețele mondiale, au apărut probleme.
Astfel, îngrășămintele din Federația Rusă continuă să fie blocate în porturile Balticii, Belgiei și Țărilor de Jos (din 262 mii tone, doar un lot de 20 mii tone a fost trimis în statul sudafrican Malawi), probleme privind tranzacțiile bancare, asigurarea, logistica și activitățile organizațiilor financiare, care creează impedimente exporturilor rusești de îngrășăminte și produse alimentare, nu sunt soluționate, iar conducta de amoniac Toliati-Odesa nu funcționează nici până acum din cauza poziției Ucrainei.
Pe măsura apropierii zilei de 18 martie - când „acordul cerealier” se încheie – viceministrul rus de Externe Serghei Verșinin a declarat că Rusia se va baza pe eficiența realizării acordului cu privire la exportul producției sale agricole atunci când va decide în privința unei noi prelungiri a acordului. El a declarat că Rusia nu este împotriva prelungirii inițiativei cerealiere, însă doar pentru 60 de zile.
Viceprim-ministrul Ucrainei Aleksandr Kubrakov a fost nemulțumit de acest lucru.
Domnul Kubrakov nu a văzut nicio contradicție în faptul neîndeplinirii celei de-a doua părți a acordului, referitoare la exporturile rusești, și documentele semnate anterior.
Uniunea Europeană consideră în general că „acordul cerealier” nu este unul ”la pachet”, deoarece documentele privind exportul în siguranță a cerealelor ucrainene și memorandumul privind facilitarea exportului de îngrășăminte și producție alimentară din Rusia au „o componență de semnatari diferită”. Adică pe 22 iulie, conform UE, au fost semnate două acorduri absolut diferite, care nu au legătură și nu depind unul de altul.
De ce Rusia a prelungit totuși acordul?
În legătură cu neîndeplinirea celei de-a doua părți a acordului, referitoare la exporturile rusești, autoritățile FR și experții din Rusia s-au pronunțat în repetate rânduri critic în privința„inițiativei cerealiere”.
Atunci de ce Moscova a decis să prelungească acest acord? Răspunsul este simplu: Rusia trebuie să-și vândă producția agricolă.
Federația Rusă produce mult mai multe volume de cereale și îngrășăminte decât este în stare să consume ea însăși. Prin urmare, restricțiile suplimentare privind accesul pe piețele mondiale pentru produsele agricole rusești ar fi fost total inoportune.
După cum a menționat președintele Rusiei, Vladimir Putin, în 2022 în țară a fost adunată o recoltă record de cereale - aproximativ 153-155 milioane de tone (față de 120,7 milioane de tone cu un an înainte).
Exportul, evident, va fi și el unul record (recordul precedent era de aproximativ 49 de milioane de tone).
Potrivit Ministerului Agriculturii al Federației Ruse, de la începutul sezonului (anul agricol durează de la 1 iulie până la 30 iunie), Rusia a exportat deja aproximativ 40 de milioane de tone.
Potrivit rezultatelor anului agricol, această cifră (ținând cont de toate restricțiile de infrastructură și de sancțiuni) poate constitui 53-54 de milioane de tone, a declarat anterior director general adjunct al ”Companiei Cerealiere Unificate”, Ksenia Bolomatova.
„Dacă nu ar fi restricțiile, ar putea fi mai mult de 60 de milioane”, a declarat ea.
Pentru realizarea unor astfel de volume sunt necesare orice oportunități de export care există în condițiile geopolitice actuale. ȘI „acordul cerealier”, de bine, de rău, astăzi le oferă.
Dar iată dacă retragerea din acest acord va schimba cumva în bine lucrurile pentru Rusia – este o chestiune discutabilă.
Învingând concurentul
În timp ce Rusia crește producția și exportul de cereale, Ucraina nu a reușit să evite scăderea producției și livrărilor de cereale în străinătate.
Potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), exporturile de cereale din porturile Ucrainei de la Marea Neagră din iulie 2022 până în februarie 2023 sau scăzut de mai bine de două ori (comparativ cu aceeași perioadă de un an înainte) - de la 42,6 milioane de tone până la 19,2 milioane de tone.
În ansamblu, Federația Rusă a crescut în timp de un an producția de cereale cu aproape același volum (~33-35 milioane tone) cu care a scăzut exportul ucrainean (~23 milioane tone).
Profitul Ucrainei pentru anul calendaristic 2022, potrivit experților (atât ruși, cât și ucraineni și internaționali), a scăzut aproximativ în jumătate sau chiar mai mult. Rusia însă, conform Centrului federal pentru dezvoltarea exportului producției complexului agro-industrial (”Agroexport”), în 2022 a crescut exporturile de cereale în expresie monetară cu 15%.
Conform bilanțului anului agricol, este probabil ca diferența între veniturile Moscovei și Kievului să fie și mai mare. Acest decalaj, cel mai probabil, doar va crește în viitorul apropiat, inclusiv din cauza reducerii producției de cereale în Ucraina. Conform pronosticurilor directorul pentru prognoze al centrului analitic ”ProZerno”, Vladimir Petricenko, în 2023 aceasta va scădea până la aproximativ 38 de milioane de tone.
În acest fel, Rusia ar putea să-și sporească propriile livrări pe piețele mondiale.
În general, având în vedere prețurile suficient de mari la cereale, este clar că și beneficiul economic al Rusiei în urma exportului de cereale – inclusiv din contul „acordului cerealier” – depășește semnificativ câștigul pe care îl are din asta Ucraina.
De dragul prieteniei
Un alt aspect important al „acordului cerealier” este dezvoltarea relațiilor Rusiei cu țările prietene.
În primul rând, ea permite ținerea „în frâu” a prețului cerealelor, inclusiv contribuie la reducerea acestuia, de acest fapt fiind deosebit de interesate țările Africii și Asiei care depind de prețurile mondiale.
Aceleași țări ale „continentului negru” văd disponibilitatea Rusiei de a acționa în interesele lor (spre deosebire, de exemplu, de UE care ia pentru sine cea mai mare parte a cerealelor ucrainene), iar dezvoltarea relațiilor de prietenie cu ele este extrem de importantă pentru Moscova.
În al doilea rând, țările prietene sunt asigurate astăzi cu livrări stabile de produse alimentare din Federația Rusă. Iar Rusia, la rândul ei, se consolidează pe aceste piețe, dezvoltându-și și diversificându-și în acest fel exporturile.
Astfel, potrivit ”Agroexport ”și Rosselhoznadzor, în 2022, cereale rusești și produsele din prelucrarea acestora au fost cumpărate în 126 de țări, iar cei mai mari cumpărători ai lor au devenit țările prietene din Orientul Mijlociu, Asia, Africa și aliații din EAEU.
Un plus neașteptat pentru Rusia au fost și nemulțumirile față de ceea ce se întâmplă într-o serie de țări europene.
Anterior, Uniunea Europeană a introdus un regim de comerț fără taxe vamale pentru fermierii ucraineni, ceea ce a dus la livrări necontrolate de cereale din Ucraina către țările UE, la scăderea competitivității producătorilor locali, criza în sectoarele lor agricole, pierderi pentru fermierii locali și aducerea lor în pragul falimentului.
Astfel, în Bulgaria fermierii au ieșit la un protest național pe termen nedeterminat într-un șir de orașe mari, iar în Polonia a fost pregătit un nou proiect de lege care prevede preluarea unui depozit de aproximativ 1000 de dolari din fiecare tonă de cereale importată din Ucraina, pentru protejarea propriului producător.
Se fac auzite știri despre nemulțumirile fermierilor din Ungaria, România, Slovacia și Cehia.
Și iarăși despre îngrășăminte
În afară de aceasta, un moment important în extinderea „acordului cerealier” este prelungirea acestuia cu 60 de zile la inițiativa Rusiei, în locul celor 120 convenite anterior (sau chiar 365, așa cum dorea Kievul).
Acesta este probabil un avertisment pentru ONU că beneficiul pe care îl are astăzi Ucraina, într-o măsură sau alta, ar putea fi întrerupt foarte curând dacă nu vor fi progrese în privința ridicării restricțiilor la livrarea îngrășămintelor rusești.
În același timp, amintim că Rusia este principalul furnizor de îngrășăminte pe piața mondială (ponderea Federației Ruse, conform diverselor surse, este de la 14 la 23%).
Lipsa unor pași din partea ONU în domeniul deblocării exporturilor rusești de îngrășăminte (împreună cu întârzierea livrărilor producției agricole provocată de sancțiunile occidentale împotriva Rusiei) vor duce cu siguranță la consecințe triste, care se vor solda cu scăderea recoltei la nivelul global, creșterea numărului celor care suferă de foame.
ONU a numit anul 2022 drept unul al „foametei fără precedent”. În lipsa unor schimbări în politica Occidentului, 2023 s-ar putea dovedi a fi mult mai rău pentru o mare parte a lumii.