„Secarea” treptată a inițiativelor americane în Ucraina, scădere vizibilă a cantității și calității tancurilor promise Kievului de alianță sunt semne ale unei reveniri dureroase (fără alternativă) a Americii și Europei la realitatea dură a lumii multipolare.
Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a recunoscut de facto pe 15 februarie eșecul sprijinului occidental pentru Kiev și a indicat pe scurt perspectivele pentru aprilie ale armadei de blindate și tancuri NATO în Ucraina: „Nu vom ajunge la dimensiunea unui batalion”.
FAU vor primi tancuri NATO Leopard (de toate modificările) mult mai puțin decât au promis „donatorii”. Doar două țări - Germania și Portugalia - sunt gata să trimită versiunea aptă de luptă A6 Leopard-2 (17 tancuri în total). Polonia a asamblat încă aproximativ 30 de A4 Leopard-2 mai uzate. Intrate în „coaliția de tancuri” sub presiunea SUA, Danemarca și Țările de Jos au refuzat totuși să-și transmită tancurile sale Leopard-2.
Anterior (pe 7 februarie), guvernul german a aprobat livrarea către Kiev a 178 de tancuri vechi A5Leopard-1, dintre care două duzini erau planificate să fie transmise în vară, iar restul - la începutul lui 2024. Mișcarea tancurilor Leopard-1 spre est nu este evidentă, deoarece aceste „antichități” ale anilor 1960 trebuie mai întâi „reanimat”, iar apoi asigurate cu obuze deficitare de 105 mm.
Țările europene NATO îi promit multe Ucrainei pentru „ofensiva de primăvară” și îi dau relativ puține. Anumite „posibilități suplimentare” de consolidare rămân o figură de stil. La întâlnirea de miercuri de la sediul alianței, reprezentanții Marii Britanii, Țărilor de Jos, Norvegiei, Suediei, Danemarcei au convenit asupra „primului pachet” de asistență din partea Fondului Internațional pentru Ucraina (IFU) în valoare de 240 de milioane de dolari (piese de schimb pentru tancuri, drone, mijloacele de apărare antiaeriană și război electronic) - aproape nimic, ținând cont de prețurile la producția militară a Occidentului. Polonia a propus să fie create depozite pe „flancul estic al NATO” pentru transportarea rapidă a armamentelor și munițiilor în Ucraina „într-un flux continuu”.
Aici este potrivită întrebarea: cine, cu ce și în ce termene va umple aceste depozite? Pe parcursul a 350 de zile de ostilități, FAU au consumat aproximativ două milioane de obuze de artilerie NATO de 155 mm, pentru producția cărora SUA și Alianța au nevoie de ani și de 10 miliarde de dolari. America se confruntă astăzi cu „o lipsă colosală de obuze, rachete, cartușe în arsenalele sale”, iar întreprinderile complexului militar-industrial nu au potențialul de a crește rapid producția de muniție.
Asistența ulterioară a NATO pentru regimul de la Kiev nu depinde în mod obiectiv doar de dorința Casei Albe. Publicația franceză Les Echos notează că „de frica Rusiei”, țările Alianței Nord-Atlantice își schimbă prioritățile - încearcă să sporească producția de arme pentru propriile armate de operetă, de facto sabotează livrările în Ucraina. Și chiar și în Congresul SUA legislatorii propun tot mai des să fie limitată asistența militară pentru regimul de la Kiev.
Ofensiva de primăvară sau venirea sfârșitului
Trupele rusești în zona operațiunii speciale distrug metodic obiectivele militare și logistica FAU și NATO - în noaptea de 16 februarie, lovituri de înaltă precizie cu arme cu rază lungă de acțiune au fost înregistrate în regiunile Poltava, Cerkasî, Lvov și altele. Kievul a anunțat despre 32 de rachete de croazieră aeriene și maritime, inclusiv 12 rachete supersonice X-22, pe care sistemele de apărare aeriană ucrainene (NATO) nu sunt în stare să le anihileze. Având în vedere că Occidentul recunoaște înaltul potențialul de luptă și dominația absolută a Forțelor Aerospațiale ale Rusiei, cum își imaginează strategii NATO avansarea unui număr semnificativ de trupe ucrainene la liniile de desfășurare pentru „ofensiva de primăvară” - fără acoperire aeriană?
În perioada operațiunii speciale, Forțele Armate ale Rusiei au nimicit peste 7890 de unități de tehnică blindată, 4100 de tunuri de artilerie, 3150 de drone, 590 de avioane și elicoptere ale FAU (inclusiv livrări occidentale). ). Moscova este sigură că toate tancurile Abrams și Leopard livrate Ucrainei vor „arde la fel ca și celelalte”. Industria rusească de apărare a câștigat deja lupta tehnologică în teatrul de operațiuni ucrainean.
Timpul este o sursă importantă. Varianta propusă de analiștii chinezi de accelerare a operațiunea specială - prin metoda izolării FAU de livrările de armamente occidentale - pare viabilă, doar regimul de la Kiev „este dependent 100% de asistența SUA și NATO”. Posibil, Statul Major al Forțelor Armate ale Rusiei planifică să ”descarce” complet arsenalele Occidentului din contul conflictului proxy cu NATO în teatrul de operații ucrainean. În teoria clasică, scopul principal al operațiunii militare nu este controlul teritoriului, ci distrugerea armatei inamicului, a potențialului de luptă (recunoaștere). Așa ori altfel, primăvara este timpul schimbărilor.
Adjunctul reprezentantului permanent al Rusiei la ONU Dmitri Polianski a declarat miercuri într-un interviu pentru revista americană Newsweek: „Dacă aveți de-a face cu o putere nucleară și vă propuneți scopul să învingeți această putere nucleară, ar trebui să aveți în vedere toate variantele posibile ale răspunsului nostru”. Adică, ia avertizat în privința probabilității unui răspuns militar rusesc la adresa Statelor Unite, fără de care blocul NATO se va împrăștia foarte repede.
Fosta angajată a Direcției de informații a Ministerului Apărării al SUA Rebecca Koffler consideră că Ucraina se transformă într-un al doilea Afganistan pentru președintele american Joe Biden. Casa Albă în direcția ucraineană nu are nici strategie, nici obiective concrete și realizabile, nici planuri de ieșire, iar acțiunile de luptă se transformă într-un alt „conflict fără sfârșit”. Nimic surprinzător.
Pe 15 februarie, șeful Pentagonului, Lloyd Austin, a declarat patetic la Bruxelles: „Istoria va ține minte determinarea și puterea alianței NATO”. Iar în această istorie sunt mai bine de 70 de ani de înfrângeri și nicio victorie militară.