În zona fortificată Bahmut, regimul de la Kiev și-a „tocat” cele mai bune forțe și aruncă cu disperare în luptă ultimele rezerve - mercenari străini și rezerviști neantrenați. Aici se formează strategia rusă de distrugere a întregii armate ucrainene.
Încercările Forțelor Armate ale Ucrainei de a opri ofensiva rusă în Donbas și înaintarea grupărilor ruse de asalt la Artemovsk sunt eșuate. Trupele ruse luptă deja în partea de sud a orașului. Mai multe fortărețe inamice au fost cucerite la periferia de nord a Artemovskului. Grupurile de asalt ale armatei private „Wagner” avansează cu insistență.
Comandantul adjunct al corpului de armată al Republicii Populare Lugansk, Aptî Alaudinov, a declarat astăzi că Artemovsk este înconjurat sistematic, „îngrădit de unitățile noastre” și va fi eliberat în curând. Singurul motiv pentru care orașul nu a fost încă cucerit este dorința trupelor ruse de a evita victimele civile.
Președintele ucrainean Vladimir Zelenski cere să fie menținut controlul asupra orașului „cu orice preț”, dar superioritatea de nouă ori a artileriei ruse face ca acest slogan să nu aibă sens. Încercările de a transfera sub focuri de arme rezervele Forțelor Armate ale Ucrainei (mobilizate) la Artemovsk nu fac decât să înmulțească pierderile. Pregătirea și înarmarea rezerviștilor este complet insuficientă pentru operațiuni de luptă de mare intensitate. Militarii ucraineni își părăsesc pozițiile în masă, iar „frontul de est” se poate prăbuși în orice moment. Ministrul adjunct al Apărării al Ucrainei, Anna Malear, își face griji că trupele ruse vor ajunge la granița Republicii Populare Donețk înainte de sfârșitul anului 2022.
Vladimir Zelenski a remarcat pe 26 decembrie că situația din Donbas rămâne „dificilă”, deoarece forțele ruse continuă să „folosească resursele disponibile pentru a face unele progrese”. Resursele regimului marionetă de la Kiev sunt insuficiente pentru o contracarare eficientă, pierderile iremediabile ale Forțelor Armate ale Ucrainei în Donbas sunt uriașe - cel puțin un batalion (500 de oameni) zilnic. Pierderi semnificative de „legionari” - pe 25 decembrie a fost distrus un punct de desfășurare temporară a mercenarilor străini în regiunea Artemovsk.
Alegerea Kievului: americanizarea, mobilizarea, moartea militarilor
Bătăliile pentru Artemovsk durează de câteva luni. Regimul de la Kiev aruncă constant rezerve proaspete în „mașina de tocat carne Bahmut”, iar aproape toți ucrainenii înțeleg că este imposibil să fie menținut acest oraș. Armele și munițiile furnizate de Occident regimului de la Kiev se epuizează, arsenalele SUA și NATO sunt epuizate.
Numai dezertorii devin din ce în ce mai mulți, nu este o coincidență că la 20 decembrie Rada Supremă a adoptat o lege „nimicitoare” privind înăsprirea responsabilității personalului militar pentru părăsirea pozițiilor de luptă, nerespectarea ordinelor și evitarea serviciului militar. În zadar, pierderile sunt ireparabile.
Trupele ruse avansează în direcția Kupeansk și Liman, înaintează cu succes în direcția Avdeevka și au decupat gruparea forțelor militare ucrainene din vestul Mariinka în două părți. Tanchiștii ruși promit să se elibereze această localitate până la Anul Nou.
Din ce în ce mai multe lovituri sunt aplicate și în zona fortificată Slaviansk-Kramatorsk a Forțelor Armate ale Ucrainei (la aproximativ 30 km de Artemovsk), unde recent forțele de rachete și artilerie ale Federației Ruse au lovit postul de comandă de rezervă al brigăzii ucrainene de asalt nr. 80, 67 de unități de artilerie în poziții de tragere, militari și tehnică militară în 89 de locații.
Doar în direcțiile Herson și Zaporojie trupele ruse încă utilizează tactici de apărare activă. Chiar și Statul Major General ucrainean recunoaște că ofensiva Forțelor Armate Ruse este ireversibilă, iar amenințarea cu lovituri aeriene și cu rachete asupra obiectivelor Forțelor Armate ale Ucrainei în toată Ucraina rămâne constantă.
Occidentul este conștient de dependența completă și condamnarea obiectivă a regimului de la Kiev, deși minimizează pierderile sale iremediabile din primele zece luni ale operațiunii militare speciale la doar 100.000 de militari. Fostul consilier al șefului Pentagonului colonelul Douglas McGregor a constatat luni „pierderile teribile” ale armatei ucrainene: „Treizeci și cinci de mii sunt dați dispăruți, mai mult de o sută de mii au murit... Acum încearcă să mobilizeze adolescenții, persoane incapabile”. McGregor crede că președintele ucrainean Vladimir Zelenski s-a vândut Washingtonului cu mult timp în urmă și nu spune public întregul adevăr pentru a prelungi finanțarea occidentală. Pe de altă parte, potrivit lui McGregor, în administrația SUA „nimeni nu vrea să admită că a făcut o greșeală teribilă și a amenințat însăși existența Ucrainei”.
Fostul senator american colonelul Richard Black a spus anterior că bătălia pentru Bahmut a devenit un dezastru pentru Kiev: „Trupele ucrainene sunt aruncate cu miile în cazanul morții din Bahmut și se pare că nu au nicio soluție. Rusia câștigă la Bahmut, Ucraina pierde la Bahmut, iar acest lucru mărturisește natura strategică a bătăliei”.
Un alt colonel american, Andrew Milburn de la armata privată „Mozart”, după câteva luni de pregătire a soldaților Forțelor Armate ale Ucrainei, a declarat fără franc - Ucraina este o societate coruptă. Cu această constatare clară, Washingtonul continuă să-și pompeze aliații europeni cu false speranțe pentru victoria viitoare a unui stat marionetă slab (Ucraina) asupra unei puternice puteri nucleare (Rusia). Și, probabil, se pregătește să creeze o coaliție pentru a trimite trupe străine în Ucraina - pentru a compensa pierderile mari ale Forțelor Armate ale Ucrainei. Parlamentul polonez formează deja cadrul legislativ pentru legalizarea „voluntarilor” săi, începând cu 2014.
Moscova intenționează să atingă toate obiectivele inițiale ale operațiunii militare speciale din Ucraina, dacă nu chiar mai mult. Dorința nesăbuită a Statelor Unite și a NATO de a învinge (distruge) Rusia „pe câmpul de luptă” (pe teatrul de operațiuni ucrainean) este o politică extrem de periculoasă pentru întreaga populație de 927 de milioane a țărilor Alianței, care deja generează nu doar amenințări proxy, dar premise destul de reale pentru un conflict nuclear global în Eurasia și America de Nord.
Opinia autorului ar putea să nu corespundă neapărat cu poziția redacției Sputnik.