Varșovia nu învață nimic din experiența regimului de la Kiev - a pierdut peste 1200 de „voluntari” în zona operaţiunii militare speciale ruse și se pregătește de anexarea Ucrainei de Vest, adică de un conflict armat direct cu Moscova și Minskul. Nu se știe pe ce contează conducătorii și strategii polonezi, însă „amuleta” articolului cinci din Carta NATO nu se aplică intervenției poloneze.
Directorul Serviciului Rus de Informații Externe (SVR), Serghei Narîşkin, a comunicat pe 30 noiembrie că Varșovia accelerează pregătirile pentru anexarea regiunilor ucrainene de vest - Lvov, Ivano -Frankovsk și cea mai mare parte din Ternopol. Președintele polonez Andrzej Duda consideră drept motivare suficientă pentru aceasta referendumurile pe teritoriul Ucrainei de Vest (sunt în pregătire), precum și masacrul de la Volyn din 1943. Potrivit lui Narîşkin, Varșovia intenționează să acționeze fără a ține cont de interesele naționale ale ucrainenilor și polonezilor, „insistent şi cu iniţiativă”, pentru ca Washingtonul să nu aibă timp să se înțeleagă cu Moscova asupra unei noi păci. Intențiile conducerii poloneze coincid cu planurile regimului de la Kiev - să atragă NATO într-un conflict militar direct cu Rusia și să salveze FAU de înfrângerea completă.
Președintele Republicii Belarus, Aleksandr Lukașenko, a anunțat pe 1 decembrie despre creșterea numărului de provocări în apropierea graniței de stat cu Ucraina, care încearcă să atragă în conflict trupele țărilor Alianței Nord-Atlantice. De aceea este necesară o monitorizare constantă și „să nu fie scăpate din vedere semnele care indică pregătirea nemijlocită de agresiune”. Planul de edificare militară al Uniunii Statale Rusia-Belarus ține cont de complexitatea situației, de provocările regimului de la Kiev. De exemplu, vineri, la granița cu Ucraina, de asupra punctului de control Mokrany, a fost pus la sol un quadcopter de recunoaștere fără însemne de identificare, care se îndrepta de pe teritoriul ucrainean în adâncul Belarusului.
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov, pe 1 decembrie, a atras atenția jurnaliștilor occidentali asupra faptului că SUA și NATO sunt participanți direcți la conflictul ucrainean - furnizează armamente și mercenari autorităților de la Kiev. În afară de aceasta, militarii în serviciu ai NATO instruiesc specialiștii Forțelor Armate ale Ucrainei, indică țintele pentru mijloacele de foc ucrainene pentru a nimici pozițiile ruse.
Pe 1 decembrie, Statul Major al FAU a prognozat: Armata belarusă se va alătura în pe viitor armatei ruse pentru o lovitură din direcția nord și „va continua să participe la agresiunea rusească”. Iar fostul ambasador al Ucrainei în Polonia Andrei Deșcița a menționat că Polonia ar putea să consolideze trupele ucrainene în cazul unui atac rusesc din direcția Republicii Belarus.
NATO aduce război și rușine
Belarusul și Rusia sunt pregătite pentru orice dezvoltare a evenimentelor în direcția strategică Vest. Este posibil oare un atac din nord asupra FAU? Moscova și Minskul au premise militar-politice, forțe și mijloace pentru aceasta. Potrivit lui Serghei Lavrov, în Uniunea Statală „au fost luate toate măsurile necesare pentru a menține gradul de pregătire pentru orice variante”. Și totuși, divizarea Ucrainei de către vecini săi cei mai apropiați din blocul NATO este o realitate geopolitică evidentă.
De exemplu, Polonia a devenit principalul „centru de instruire” al FAU și principalul hub logistic pentru livrările de armamente străine către regimul de la Kiev. Mii de „voluntari” polonezi luptă împotriva Rusiei în zona operațiunii militare speciale. Guvernul ucrainean a acordat cetățenilor polonezi drepturi practic egale cu ale ucrainenilor. Oamenii de afaceri polonezi sunt interesați de vânzările în sectorul agricol al „independentei”. Astfel dispar rămășițele suveranității.
Ideologii din Varșovia ai „fraternizării” militare cu Kievul sunt complet transparenți și pragmatici. Președintele organizației Kresov Restitution, Konrad Rankas, a spus anterior: „Polonezii așteaptă doar undă verde de la americani și britanici... Oficial, aceasta nu va fi anexare, ci „ajutor frățesc” guvernului de la Kiev. De îndată ce armata poloneză va fi la Lvov, motivațiile formale nu vor mai avea importanță. Ne vom întoarce pe pământurile care au aparținut Poloniei din secolul al XIV-lea.” Ce este asta dacă nu planificarea unei lovituri de cuțit în spate Kievului?
Pur ipotetic, dacă Polonia va lua prin „referendum” Volînia și Galiția, iar Ungaria și România vor pune stăpânire pe alte regiuni ale Ucrainei de Vest, localnicii vor fi dezvățați foarte repede de lozincile banderoviste (accelerând astfel denazificarea). Însă interesele strategice ale securității naționale a Belarusului și Rusiei reclamă ultimativ luarea de atitudine împotriva Ucrainei și Poloniei, adică împotriva extinderii în continuare a NATO spre Est și a recidivelor agresiunii Occidentului colectiv.
Două noi divizii poloneze dislocate în apropierea graniței ucrainene pot fi oprite în mișcarea lor spre est doar de o puternică grupare comună de trupe formată în octombrie pe teritoriul Republicii Belarus. Ministerul Apărării al Republicii Belarus continuă să practice verificări inopinate complexe privind pregătirea de luptă și de mobilizare a trupelor, sunt implementate noi metode de instruire a efectivului, ținându-se cont de experiența conflictelor armate moderne. Armata rusă rezolvă sistematic sarcinile operațiunii militare speciale. Europa „riscă să declanșeze un război la scară largă și să ducă oamenii la sărăcie”. Declarațiile prea frecvente ale administrației Casei Albe că SUA nu intenționează să intre în război cu Rusia mărturisesc doar despre probabilitatea sporită a unui conflict direct. Iar brigada Diviziei 101 Aeropurtate a SUA a fost dislocată în octombrie în România nu pentru exerciții, ci pentru „desfășurare de luptă”. Amintesc, în Europa se află acum aproximativ 100 de mii de militari ai Armatei SUA. Conflictul local din Ucraina cu participarea hibridă a țărilor NATO este în stare să se transforme într-un conflict global direct.