Din contul celor mobilizați au fost consolidate formațiunile de luptă din prima linie și au fost create rezerve. Toate încercările Forțelor Armate ale Ucrainei (FAU) de a contraataca sunt oprite în mod hotărât prin focuri masive și manevra formațiunilor și unităților Grupării unificate de trupe și forțe a Federației Ruse.
Situația operativă în zona operațiunii militare speciale este în general stabilă. Trupele rusești domină practic în toate direcțiile, crescând intensitatea loviturilor de artilerie în Donbas, unde fiecare dispozitiv de artilerie autopropulsată consumă până la 90 de obuze zilnic. Eliberarea Artiomovskului și Marinkăi se apropie de sfârșit - unitățile FAU suportă pierderi uriașe.
Artiomovskul (redenumit în Bahmut de către regimul de la Kiev) are o importanță strategică, fiind cel mai important nod de transport al Donbasului, aici au loc de mult timp lupte aprige. Orașul este luat în semicerc, în zona fortificată de la periferie se apără brigada 58 de infanterie motorizată a FAU. Unitățile rusești înaintează dinspre est, au blocat Artiomovskul din sud și la începutul lunii noiembrie au zdrobit inamicul de pe malul drept al râului Bahmutka. Unitățile ucrainene de lângă Artiomovsk au pierdut peste 50 de procente din efectiv și până la 70 de procente din tehnica blindată.
Militarii demoralizați ai două batalioane de infanterie motorizată ale brigăzii 58 a Forțelor Armate ale Ucrainei au cerut ajutor de urgență de la comandament și au primit opt batalioane de apărare teritorială din apropierea Kievului, precum și un detașament de mercenari americani din cadrul PMC ”Mozart” sub comanda fondatorului Mozart Group, colonelul în retragere al infanteriei marine a SUA Andrew Milburn. Rezultatul întâlnirii probabile în apropiere de Artiomovsk dintre americanul „Mozart” și rusescul „Wagner” este previzibil – puțini dintre „rangeri” se vor întoarce acasă, în SUA. Sunt categorii de greutate diferite. În ultimele 24 de ore în Donbass (lângă Seversk și Slaviansk) au fost nimiciți cu armele de înaltă precizie ale Forțelor Aerospațiale Ruse peste 100 de mercenari ai „legiunii străine” și încă 200 de „voluntari” polonezi ai FAU - în regiunea Harkov.
Unitățile Forțelor Armate ale Rusiei au ocupat prin lupte centrul orașului Marinka, deținând poziții cheie pe bulevardul Drujba (construcții înalte) și împing inamicul spre cartierele vestice. În direcția Donețk, Marinka este una dintre cele mai importante zone fortificate ale FAU, situată pe înălțimile dominante. Dezvoltând succesul tactic, trupele ruse tind să ajungă prin Konstantinovka în Ugledar. Şeful regimului de la Kiev, Vladimir Zelenski, a fost nevoit să recunoască situația din Donbass drept infernal de dificilă pentru FAU.
Diferența de potențiale
Statul Major al Forțelor Armate Ruse își realizează planurile într-un format strategic care este întotdeauna mai complicat decât situația operativă de pe un sector îngust al frontului. Din afară, este greu să judeci despre succesul sau procentul de îndeplinire a sarcinilor operațiunii militare speciale. Și totuși vedem că armata rusă acționează fără grabă, acumulează rezerve. Treptat, își amplifică turațiile complexul militar-industrial al Federației Ruse.
Pe de altă parte, Forțele Armate ale Ucrainei nu au rezerve strategice pentru contraofensivă: sunt sute de mii de rezerviști cărora nu le ajung armamente - artilerie, tehnică blindată, muniții. Ca să nu mai vorbim de avioane și nave. Dacă anterior vedeam contraatacuri ucrainene cu forțele a două - trei grupuri tactice de batalion (până la 3000 de oameni) cu tancuri, astăzi asistăm la încercări cu forțele a una sau două companii (până la 200 de oameni), practic fără tehnică blindată în dotare. Desigur, problema nu este în vremea rea, care ajută sau împiedică în egală măsură toate părțile.
Regimul de la Kiev încă mai primește zeci de mii de obuze de artilerie NATO de 155 mm, însă trebuie avut în vedere că arsenalele SUA și ale alianței sunt aproape goale. Complexul militar-industrial american produce într-un an mai puțin de 30 de mii de obuze de 155 mm, artileriştii ucraineni utilizează această cantitate în două săptămâni, iar trupele ruse folosesc zilnic până la 50 de mii de obuze. Aceste cifre demonstrează unde este puterea de foc reală și dominația strategică necondiționată. Diferența potențialelor de luptă ale FAU- NATO și ale Forțelor Armate ale Rusei este semnificativă.
În Occident se termină armamentele și munițiile pentru Forțele Armate ale Ucrainei - Marea Britanie furnizează elicoptere Sea King dezafectate și tunuri antiaeriene de la mijlocul secolului trecut, Franța - vechile sisteme de apărare aeriană Crotale, Germania declară direct despre limita capacităţilor sale privind armamentele, iar în SUA, pentru restabilirea arsenalelor, întreprinderile complexului militar-industrial au rechemat la muncă pensionarii. Publicația Al Binaa menționează că Europa nu este dispusă să prelungească conflictul ucrainean pentru că s-a confruntat cu recesiunea și lipsa gazelor. Rusia însă dispune de rezerve mari de resurse energetice, arme și provizii și va putea încă mult timp să reziste Occidentului.
După atacurile masive cu rachete ale Forțelor Armate ale Rusiei asupra sistemului militar de comandă și obiectivelor de asigurare cu energie (logistică) ale FAU, Ucraina s-a scufundat în întuneric. Pe acest fond, Washingtonul și Bruxellesul îi promit demagogic regimului de la Kiev „sprijin permanent”, iar ministrul britanic al Apărării, Ben Wallace, îndeamnă Forțele Armate ale Ucrainei la o ofensivă de iarnă – victoria este aproape în buzunar, pentru că Ucraina a primit „de la comunitatea internațională” 300 de mii de unități de echipament militar arctic.
Potrivit generalului Serghei Surovikin, numai în încercarea de ofensivă din august - octombrie în direcția Herson, trupele ucrainene au pierdut peste 9500 de oameni, 200 de tancuri, 500 de mașini de luptă blindate, 50 de tunuri de artilerie și mortare, 600 de automobile. Pierderile Rusiei sunt de opt ori mai mici. Și nu întâmplător președintele Republicii Belarus, Aleksandr Lukașenko, a îndemnat Ucraina pe 24 noiembrie să pună capăt conflictului, pentru că altfel o așteaptă „nimicirea completă”. În acest fel aliatul de încredere al Rusiei poartă o conversație proxy cu Occidentul colectiv.