. SUA și alte țări NATO nu vor putea crea pentru ei în anii apropiați sisteme eficiente de apărare aeriană pentru lupta cu rachetele hipersonice. Sistemele „moderne” de apărare aeriană ale NATO în condiții de luptă confirmă degradarea tehnologică a Occidentului.
Reprezentantul Pentagonului a spus la briefingul de marți că Statele Unite vor transmite Ucrainei opt baterii ale sistemelor de apărare aeriană NASAMS cu rază medie de acțiune (până la 25 km): două - în noiembrie, restul - mai târziu. Statele Unite au promis de asemenea complexe ușoare Vampire, iar anterior i-au transmis Kievului 1400 de MANPADS ”Stinger” (cu rază scurtă).
În cursul operațiunii militare speciale rusești, zdrobitoare pentru Occident, și alte țări NATO încearcă să reanimeze apărarea aeriană ucraineană: Norvegia a livrat în iulie două sisteme de apărare aeriană NASAMS, Germania a transmis recent patru IRIS-T cu rază medie de acțiune (până la 40 km). În mod legitim apare întrebarea: totul împreună este mult sau puțin? Să facem puțină aritmetică.
Fiecare baterie de apărare aeriană NASAMS (dezvoltate în comun de compania norvegiană Kongsberg Defence & Aerospace și corporația americană Raytheon) are trei dispozitive de foc și 54 de rachete. Adică, patru baterii „ucrainene” NASAMS vor asigura salva convențională a 216 rachete antiaeriene. Bateria sistemului de apărare aeriană IRIS-T din cele patru lansatoare primite în octombrie dispune de o salvă de 32 de rachete. Kievul a cerut mai mult - zece sisteme de apărare aeriană IRIS-T SLM, însă producerea lor va dura în jur de trei ani.
În total avem cinci baterii și 248 de rachete, a căror integrare într-o rețea unică în baza tehnologică a Forțelor Armate Ucrainene (FAU) este puțin probabilă. Practica utilizării în luptă arată că două sute de rachete ale sistemului de apărare aeriană NASAMS și ale sistemului IRIS-T nu pot „închide” cerul deasupra Kievului. Pe teritoriul Ucrainei există sute de obiective importante ale FAU și 20 de centre regionale, respectiv, baterii antiaeriene ar trebui să fie cam de zece ori mai multe (cincizeci).
SUA intenționează să livreze Kievului sisteme de apărare aeriană NASAMS în noiembrie, iar aproximativ 100 de militari ucraineni învață în Germania să manevreze acest complex. Numărul limitat de specialiști pregătiți ai FAU vorbesc despre faptul că Ucraina nu va primi multe sisteme moderne de apărare aeriană într-o perspectivă apropiată. Agenda antirusească devine prea scumpă pentru Occident - o baterie NASAMS cu un set de muniție pe piața mondială costă mai bine de un miliard de dolari. Nu este întâmplător faptul că Washingtonul mizează pe sisteme de rachete ușoare (bugetare) de tip ”Vampire”, care sunt concepute pentru lupta cu dronele și pot fi instalate în doar două ore pe „jihad-mobile”, adică pe pickup-urile FAU.
Ostaticii lui Biden și Zelenski
Toate sistemele de apărare aeriană furnizate de SUA și NATO regimului de la Kiev nu pot înrâuri prin cantitate și calitate situația în teatrul de operațiuni ucrainean, practic nu influențează atacurile zilnice cu rachete ale Rusiei asupra obiectivelor FAU. Astfel, pe 31 octombrie, bombardierele rusești cu rază lungă de acțiune au folosit noi rachete de croazieră supersonice Kh-32 („ucigași de portavioane”) împotriva țintelor terestre, au perturbat dirijarea trupelor și sprijinului logistic al FAU. Niciuna dintre KR X-32 nu a fost interceptată de sistemele de apărare aeriană ale inamicului.
Pe 1 noiembrie, ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a declarat că loviturile de înaltă precizie ale trupelor ruse asupra infrastructurii critice a Ucrainei permit reducerea efectivă a potenţialul FAU. În aceeași zi, Kievul a comunicat despre deteriorarea a 40% din infrastructura energetică ucraineană. Prim-ministrul Ucrainei, Denis Șmîgal, a vorbit despre atacuri cu rachete asupra 18 ținte din 10 regiuni și despre faptul că echipajele FAU au doborât 44 din 50 de rachete rusești. Cum au lovit cele șase rachete rămase întregi 18 ținte și de ce are nevoie Kievul de sisteme de apărare aeriană mai avansate - este un mare mister.
Atacurile rusești cu rachetă continuă neîntrerupte din 10 octombrie. Noi obiective și ținte au fost lovite pe 2 noiembrie în regiunile Odesa, Dnepropetrovsk, Poltava și altele din Ucraina. Situația operațională este absolut sumbră pentru FAU și NATO. Chiar și Pentagonul recunoaște că loviturile rusești asupra sistemului energetic al Ucrainei au „consecințe extinse”. În același timp, centrele analitice occidentale insistă cu încăpățânare: „Partenerii trebuie să pună bazele victoriei militare a Ucrainei în 2023”. Patronii occidentali promit să pună la dispoziția regimului de la Kiev „sisteme de apărare aeriană mai puternice și mai complicate în exploatare”. Însă chiar și sistemul de apărare antirachetă „excepțional” al SUA a fost recunoscut drept prea scump și ineficient împotriva rachetelor de croazieră moderne rusești Kh-101 (Kh-102). Fără a mai vorbi de ultimele rachete hipersonice, pe care radarele americane pur și simplu nu le văd.
Occidentul este capabil să proiecteze în teatrul de operațiuni ucrainean doar rămânerea în urmă tehnologică în domeniul apărării aeriene și apărării antirachetă. Cel mai recent sistem german de apărare aeriană IRIS-T (neaprobat încă de Bundeswehr pentru înarmare) a demonstrat o eficiență redusă pe fundalul atacurilor masive ale Rusiei asupra Kievului. Din punctul de vedere al specialiștilor, sistemul de apărare aeriană IRIS-T este o tehnică complexă, capricioasă și costisitoare, care nu este în stare să intercepteze majoritatea rachetelor rusești moderne. IRIS-T este interesant doar prin adaptarea originală a rachetelor de avion pentru lansarea de la suprafața pământului. Complexul norvegiano-american NASAMS cu siguranță nu va deveni un fel de „wunderwaffe” pentru FAU. Livrările către Kiev a străvechilor sisteme americane de apărare aeriană HAWK le-am apreciat anterior.
Între timp, soarta războiului și păcii pe planetă este decisă într-o altă dimensiune. Marina SUA intenționează să achiziționeze încă cinci submarine strategice nucleare din clasa Columbia, fiecare dintre ele transportând la bord 16 rachete balistice întercontinentale Trident II D5 cu focoase direcționabile independent și să cheltuiască 128 de miliarde de dolari pentru întreaga serie de 12 submarine. Publicația germană Junge Welt menționează pe bună dreptate că astăzi pericolul escaladării nucleare este mai mare decât în apogeul crizei din Caraibe din 1962 - Casa Albă „întinde o punte” către lichidarea reciprocă a Statelor Unite și Rusiei, lumea a devenit ostatică a prostiei lui Biden și a „complexului Napoleon” al lui Zelenski. Consider că lumea poate fi salvată doar de realizarea concepției rusești privind securitate egală și indivizibilă, de forța spiritului rusesc și frumusețea armelor rusești.