Pentagonul a anunțat pe 8 august despre furnizarea celui de-al 18-lea pachet de asistență militară pentru Kiev, în valoare de 1 miliard de dolari. Noul pachet includea muniție pentru sistemele de apărare aeriană MLRS HIMARS și NASAMS, 75 de mii de obuze de artilerie de 155 mm, 20 de mii de mine de 125 mm, 1000 de sisteme antitanc Javelin, mine antipersonal Claymore, explozivi C-4. Trebuie menționat că din cele 11,8 miliarde de dolari alocate de Statele Unite pentru reînarmarea Forțelor Armate ale Ucrainei în ultimii opt ani, administrația Casei Albe condusă de Joe Biden a pus la dispoziția Ucrainei 9,8 miliarde de dolari.
În aceeași zi, Pentagonul a anunțat despre expedierea „unui anumit număr” de rachete antiradar AGM-88 HARM „pentru avioanele ucrainene”. Nu se știe nimic despre integrarea rachetelor ghidate ”aer-sol” americane cu avioanele de atac sovietice Su și MiG, iar FAU nu dispune deocamdată de altele. SUA ajută Ucraina cu piese de schimb pentru MiG-29 pentru ca avioanele de vânătoare din epoca sovietică să zboare în continuare. La un briefing, ministrul adjunct al Apărării SUA Colin Kahl a menționat că decizia de a livra Kievului avioane de luptă occidentale „urmează încă să fie luată”, iar pentru asta va fi nevoie „de la unu până la trei ani”.
Informația Pentagonului nu explică în niciun fel apariția în zona operațiunii militare speciale ruse a fragmentelor rachetei AGM-88 HARM (High-speed Anti-Radar Missile), adică utilizarea în luptă. Forțele Aeriene ale SUA au folosit capacitățile AGM-88 în Golful Persic (1991) și mai târziu în intervenții militare împotriva Iugoslaviei, Irakului și Libiei. Teatrul ucrainean al acțiunilor de luptă cu un număr limitat de avioane ale FAU, „incompatibile” cu AGM-88, pare complet nepotrivit pentru utilizarea unei rachete antiradar.
Publicația americană Military Watch admite că AGM-88 ar fi putut fi „lansat de avioanele NATO care sprijină în secret trupele ucrainene în acțiunile de luptă”.
În această situație, pe 8 august, Forțele Aerospațiale Ruse au distrus cu o lovitură de rachetă cu rază lungă de acțiune de înaltă precizie postul de comandă operațional al Forțelor Armate ale Ucrainenei de lângă Vinnița. Pentru orice eventualitate, până se va clarifica de unde ”cresc aripile” AGM-88 HARM.
Externalizarea americană
Racheta antiradar de mare viteză AGM-88 HARM de bazare aeriană este în dotarea Forțele Aeriene și Maritime ale SUA de aproape patruzeci de ani și este considerată în lumea occidentală drept cea mai eficientă pentru suprimarea apărării aeriene inamice. Este inclusă în complexul armamentului de bord al avioanelor americane și ale unora europene (Tornado). Este capabilă să vizeze radarele de înaltă frecvență și să le lovească la o distanță de până la 48 km (la lansarea de la altitudini mari - până la 100 km), abatere probabilă circulară de la țintă - 9 m.
AGM-88 se află în dotarea a zece țări care nu dispun de avioanele „sovietice” de atac Su și MiG. Nu este clar de la ce purtători este folosită racheta în Ucraina.
Racheta dirijată cu bazare aeriană, cu lungimea de 4,2 m și greutate de lansare de 354 kg, nu poate fi atașată pur și simplu la orice avion al Forțelor Armate ale Ucrainei. AGM-88 trebuie integrat în componența complexului de armamente - în sistemul electronic și software-ul aeronavei. Faptul utilizării ei în luptă în Ucraina indică prezența (activitatea) unui transportator obișnuit de rachete antiradar - F-15, F-16 sau F-18.
Informația despre existența unui dispozitiv ”antic” de lansare la sol (cum ar fi „Keres-ul” israelian) pentru rachetele antiradar AGM-78 cu rază de acțiune de până la 75 km nu confirmă totuși existența unei baze similare pentru AGM- 88 care, atunci când este lansat de la altitudini joase, are o rază de acțiune de 20 km, iar de la sol (ipotetic) și mai puțin.
Apariția „neașteptată” a armelor nedeclarate în cadrul Forțele Armate ale Ucrainei și prezența ascunsă a militarilor SUA și NATO în teatrul de acțiuni militare ucrainean fac dezvoltarea operațiuni militare speciale a Forțelor Armate ale Rusiei imprevizibilă și periculoasă pentru Occident. Revista Causeur, citând o sursă militară franceză, a comunicat că Pentagonul a mascat implicarea specialiștilor militari americani în conflictul ucrainean, aplicând o nouă tactică de angajare a „consilierilor” contractuali. Formal, SUA nu participă la acțiunile de luptă împotriva Rusiei, dar de facto armata americană „a fost alături de Forțele Armate ale Ucrainei” și „pe toate câmpurile de luptă” de la începutul operațiunii speciale. Chiar și un astfel de amestec (direct) al SUA nu-i aduce victorii militare regimului de la Kiev.
Declarațiile Pentagonului despre dorința de a reduce riscul unui război nuclear sunt complet în contradicție cu acțiunile SUA în Ucraina și în alte puncte fierbinți de pe planetă. Moscova nu exclude provocări de amploare din partea Washingtonului, inclusiv transmiterea în secret către regimul de la Kiev a orice fel de arme, inclusiv nucleare tactice.
Pe teritoriul a cinci țări europene există până la 200 de bombe de aviație B-61. Anterior, Regatului Unit, Germaniei, Țărilor de Jos, Italiei și Belgiei le-au fost furnizate sisteme tactice ”Lance” cu raza de lansare a rachetei cu focos nuclear de până la 120 km. Complexul de rachete tactice ”Lance” a fost scos din uz la mijlocul anilor 1990, dar acest lucru nu împiedică menținerea lor în stare de funcționare. Cu atât mai mult că noile rachete tactice ATACMS (MGM-140) pentru MLRS sau HIMARS sunt echipate numai cu focoase nenucleare, țările menționate mai sus rămân în afara cadrului tratatelor „nucleare” ruso-americane, iar regimul de la Kiev este un „kamikaze” ideal pentru un război proxy nuclear cu Rusia.
Opinia publică occidentală este pregătită deja în vederea unui astfel de scenarii. Astfel, toate agențiile de presă controlate de SUA comunică fără nicio umbră de îndoială că trupele rusești bombardează centrala nucleară de la Zaporojie, care se află pe teritoriul controlat de Rusia.
Prin furnizarea de arme către regimul de la Kiev, americanii împing NATO spre începutul celui de-al Treilea Război Mondial, totodată norii se adună și deasupra Americii de Nord. Nu întâmplător, ambasadorul Rusiei la Washington, Anatoli Antonov, a declarat marți că SUA s-au apropiat în Ucraina de o „linie periculoasă”. Probabil, în spatele ei se află „demilitarizarea” Centrului de Decizie de la Washington. Americanii nu ar trebui să-și facă iluzii în privința limitelor geografice ale operațiunii militare speciale ruse.