Distrugerea armamentelor americane în teatrul acțiunilor militare din Ucraina de către dronele de atac iraniene este posibilă din punct de vedere tehnologic, oportună din punct de vedere tactic și elegantă din punct de vedere geopolitic.
Materialele apărute în publicațiile străine despre livrarea către Rusia a dronelor de atac fabricate iranian detaliază posibilul scenariu. Despre transmiterea unui lot de drone iraniene către Rusia au comunicat duminică câteva instituții de presă, indicând modificarea concretă a UAV-ului Shahed-129 și chiar ruta de transport din Marea Caspică - prin Astrahan și Volgograd. Cea de-a doua ipoteză a livrării de drone ar fi printr-un pod aerian: pe 24 iulie, avionul cargo Boeing 747-300 al companiei aeriene iraniene Qeshm Fars Air (care ar fi legată chipurile cu IRGC) a efectuat un nou zbor către Moscova.
Anterior, consilierul președintelui SUA pentru securitate națională, Jake Sullivan, a declarat că reprezentanții Rusiei au vizitat de două ori aerodromul Kashan din Iran în luna iunie pentru a studia dronele de atac Shahed-191 și Shahed-129 cu rachete de înaltă precizie, iar acest lucru vorbește despre interesul Rusiei de a le achiziționa. Spionajul american a comunicat că Iranul i-ar putea furniza Rusiei „sute” de drone.
Nu există fum fără foc, dar totuși președintele rus Vladimir Putin nu a discutat cu autoritățile iraniene despre furnizarea dronlor în timpul vizitei sale din 19 iulie la Teheran (informație oficială de la consilierul prezidențial Iuri Ușakov).
Reprezentantul Ministerului iranian de Externe, Nasser Kanaani, a răspuns la întrebările jurnaliștilor pe subiectul dronelor că cooperarea dintre Iran și Federația Rusă a început încă înainte de începerea operațiunii speciale, și în ultima perioadă „nu au avut loc niciun fel de evenimente concrete”.
Comandantul forțelor terestre ale Iranului, generalul Kiomars Heydari, a declarat pe 22 iulie că Teheranul este dispus să exporte UAV-uri în țările prietene.
În acest fel, Moscova și Teheranul nu au confirmat și nici nu au infirmat informațiile cu privire la livrări. În situația actuală, Iranul și Rusia nu sunt obligate să se justifice.
Particularitățile dronelor iraniene ”Shahed”
În pofida a patruzeci de ani de sancțiuni și presiunile exercitate de țările occidentale, Iranul și-a creat o industrie de apărare puternică, o industrie aeronautică de înaltă tehnologie și a obținut succese remarcabile în domeniul aviației fără pilot.
UAV-urile iraniene de spionaj și atac și dronele kamikaze din cele opt „familii” principale au făcut mii de zboruri de luptă în Siria și Irak. Tehnologia și tactica loviturilor masive ale unor întregi „escadrilele” au fost bine puse la punct. Opt „familii” principale de drone iraniene cuceresc cu încredere piețele din Africa și America de Sud. Unele țări au achiziționat tehnică gata și licența pentru producerea ei: Tadjikistanul asamblează UAV-uri Ababil-4, Venezuela - drone Mohajer-6.
Publicația Military Watch Magazine notează: „Dronele furtive iraniene ar putea fi în curând o veste foarte proastă pentru Ucraina”. Occidentul consideră că Rusia va miza pe drona de atac grea Shahed-129, care s-ar baza, după cum se afirmă, pe tehnologiile aparatului israelian Hermes 450 și a celui american MQ-1 Predator.
Așa ori altfel, „bestsellerul” iranian Shahed-129 este produs în serie de aproape două decenii, iar în 2019 a fost creată o versiune pentru Forțele Militare Maritime - drona de atac Simorgh, capabilă să lovească cu bombe inteligente patru ținte simultan, cu precizie înaltă și la mari distanțe.
Lungimea fuzelajului "Shahid-ului" de atac (Shahed-129) este de aproximativ 8 m, anvergura aripilor este de 16 m. Sarcina de luptă este de până la 400 kg. Viteza maxima - 150 km/h, durata - pana la 24 de ore. Raza de luptă este de până la 1700 km. Armamentul - patru rachete antitanc Sadid-1 (analogice celor israeliene Spike-ER) sau bombe de alunecare de înaltă precizie Sadid-345. Pot fi amplasate până la opt dispozitive de tragere rapidă, pentru nimicirea țintelor staționare și în mișcare.
Caracteristicile tactice și tehnice ale aparatului greu Shahed-129 permit soluționarea eficientă a unei game largi de sarcini de recunoaștere și atac în timpul desfășurării operațiunii militare speciale din Ucraina, unde anterior au acționat dronele rusești ”Inohodeț” (alias ”Orion”, rază de luptă de 300 km, viteză de 200 km/h, sarcină de luptă 300 kg) și UAV-uri turcești Bayraktar-TB2 (rază - 150 km, viteză de croazieră 130 km/h; sarcină de luptă - 150 kg).
Aparatul rusesc de atac ”Inohodeț” („Orion”) poate concura cu cele mai bune modele din lume, are în arsenalul său rachete ”aer-sol” și ”aer-aer”. Însă întreprinderile în curs de dezvoltare ale grupului ”Kronstadt” produc zeci de astfel de mașini pe an, dar dacă pentru operațiunea militară specială din Ucraina sunt necesare sute chiar acum? Viața unei drone într-o situație de luptă este de câteva săptămâni.
Țările occidentale furnizează Forțelor Armate ale Ucrainei zeci de denumiri de armamente - compensează pierderile de UAV-urilor. Rusia poate utiliza simetric în teatrul operațiunii militare din Ucraina sisteme și complexele eficiente produse de țările prietene.
Evident, utilizarea masivă a dronelor de atac de producție iraniană va permite creșterea potențialului ofensiv al trupelor rusești și miliției populare din Republicile Donbass.
Posibil din punct de vedere tehnologic, justificat din punct de vedere tactic, geopolitic – o lovitură elegantă peste nas pentru Statele Unite și NATO din partea lumii multipolare. Dronele de atac Shahed-129 care patrulează cerul ucrainean 24/7 vor accelera distrugerea MLRS HIMARS și atingerea obiectivelor operațiunii militare speciale a Forțelor Armate Ruse.