Să marcheze apropiatele o sută de zile ale operațiunii militare din Ucraina cu un nou, al șaselea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, al cărui sens, însă, nu mai este clar pentru nimeni.
Dacă Europa dorește să oprească înfrângerea Ucrainei, atunci este necesar să nu se introducă noi sancțiuni (acest lucru oricum nu va ajuta), ci să anunțe direct Kievul că nu vor exista noi livrări de arme, nici statutul de candidat la UE și autoritățile ucrainene însele trebuie să caute o cale de pace cu Rusia. Europa trebuie să recunoască, și ar fi trebuit să facă acest lucru încă din 2014, căci relațiile dintre Ucraina și Rusia nu numai că nu sunt o chestiune intra-europeană, ci nu au nicio legătură cu Europa, adică cu Uniunea Europeană. Acestea sunt afaceri externe pentru UE și este mai bine să nu se implice în ele, să nu tulbure apele și cu atât mai mult să nu conteze pe creșterea zonei sale de influență în detrimentul pământurilor istoric rusești. Și cu siguranță să nu parieze pe înfrângerea Rusiei.
Dar UE nu poate recunoaște ceea ce este evident, prin urmare este forțată să pătrundă din ce în ce mai adânc în groapa sancțiunilor. Da, o groapă. Dacă sancțiunile nu pot forța Rusia să oprească ostilitățile (și, până la urmă, acesta este motivul lor oficial), dacă sancțiunile nu pot nici măcar să-i provoace pagube rapide și serioase, atunci care este rostul lor pentru Europa? De ce ar trebui europenii să suporte povara inflației mari, să testeze rezistența UE? La urma urmei, în ajunul summit-ului extraordinar, vicecancelarul german, ministrul Economiei, Robert Habeck, a recunoscut că nu este simplu și sunt probleme în a conveni asupra unor noi sancțiuni:
"După începutul agresiunii Rusiei în Ucraina, am văzut ce se poate întâmpla atunci când Europa devine unită. În ajunul summitului, sperăm că acest lucru va continua. Dar acum (unitatea) începe să se prăbușească".
Nu există unitate în UE în ceea ce privește introducerea unei interdicții privind importul petrolului rusesc: mai multe țări, în primul rând Ungaria, se opun, cerând compensații de mai multe miliarde de dolari pentru acceptarea lor. Drept urmare, noul pachet de sancțiuni ar putea să nu includă o interdicție a petrolului, cel puțin a petrolului din conducte. Dar chiar dacă Europa decide brusc să-i despăgubească pe maghiari pentru pierderile lor și tot refuză petrolul rusesc, ce va realiza? În afară de o altă creștere de prețuri?
Operațiunea specială din Ucraina nu se va opri, dar poate după noile sancțiuni, europenii se vor simți mai în siguranță, mai protejați? Mai puțină dependență de Rusia le va da mai multă încredere în viitor? Va împiedica Moscova să atace Țările Baltice și Polonia – căci despre astfel de planuri vorbesc liderii polonezi, de exemplu? Adică Rusia urmează să declare război NATO – iar europenii cred în asemenea prostii? Și susținerea sancțiunilor?
Până acum da, conform sondajelor de opinie publică realizate de Fundația Alianța Democrației (creată în urmă cu cinci ani de fostul secretar general NATO Anders Fogh Rasmussen). Rezultatele au fost publicate luni de The Guardian cu titlul revelator „Opiniile negative asupra Rusiei, sunt limitate, în cea mai mare parte, la democrațiile liberale occidentale, arată sondajele”.
Într-adevăr, sondajul a fost realizat nu numai în Occident (au fost acoperite un total de 52 de țări). Dar mai întâi, despre Europa.
Pentru încetarea legăturilor economice cu Rusia s-au pronunțat 55% dintre respondenții europeni. Nu este de mirare că Polonia (87%) și însăși Ucraina (80%) s-au dovedit a avea cea mai negativă atitudine față de Rusia, dar în mod neașteptat Portugalia (79%) a ocupat locul trei. Aici, însă, nu doar propaganda anti-rusă ar putea avea impact, ci și legături destul de modeste cu Rusia, inclusiv cele energetice: economia portugheză nu depinde de exportul de petrol și gaze rusești.
Locul patru al Suediei (77%) este de înțeles, dar procentul mare din Italia tradițional prietenoasă (65%) este surprinzător. Același număr de susținători ai sancțiunilor sunt în Marea Britanie, ostilă din punct de vedere istoric, deși dinamica este importantă și aici. Sondajul „Alianței Democrației” a fost cel mai probabil realizat la începutul primăverii, dar datele din alte studii arată că în aceeași Marea Britanie, numărul susținătorilor războaielor de sancțiuni a scăzut de la 50% la 36% din martie până în mai (prețurile au jucat și ele un rol important).
Germania, cu 62%, este peste nivelul mediu european, în plus, numărul celor care pledează pentru un embargo asupra transportatorilor de energie rusești acolo chiar a crescut în martie-mai de la 44% la 50%.
Statele Unite sunt la egalitate cu Germania: aceiași 62% dintre susținătorii sancțiunilor împotriva Rusiei, dar în două luni numărul acestora, potrivit altor sondaje, a scăzut de la 55% la 45%.
Tendința generală este clară: în timp ce inflația a lovit buzunarele europenilor și americanilor, dar aceștia erau convinși că victoria Ucrainei asupra Rusiei (sau, așa cum se spune, „prevenirea victoriei Rusiei”) este posibilă, susținătorii sancțiunilor erau majoritari. De îndată ce situația legată de victorie a devenit nu atât de clară (în prezentarea mass-mediei occidentale), iar inflația și-a continuat în același timp accelerarea, starea de spirit a început să se schimbe. Și suntem abia la începutul acestui proces.
Cum afectează asta Rusia? Nicicum. Nimic fundamental, acțiunile Rusiei chiar nu depind de ceea ce gândesc și fac europenii. Mai repede sau mai lent, cu mai mult sau mai puțin efort, dar Rusia va realiza ceea ce și-a propus: Ucraina va fi scoasă din sfera de influență a Occidentului. Dar stările de spirit ale elitelor occidentale și ale locuitorilor occidentali trebuie avute în vedere atunci când se planifică etapele nici măcar ale unei operațiuni speciale militare, ci geopolitice care merg în paralel cu ostilitățile. Și este de o importanță capitală pentru întreaga lume, și nu doar pentru Rusia.
Prin urmare, chiar și cifrele sondajului „Alianței Democrației” din țările non-occidentale arată că aproape toate au o atitudine pozitivă față de Rusia și se opun războiului de sancțiuni. Apropo, chiar și printre țările europene există două - Ungaria și Grecia, în care majoritatea oamenilor nu susțin ruperea legăturilor economice cu Rusia.
Și în total sunt 20 de astfel de țări din cele 52 în care a avut loc sondajul, dar aici este important care anume. Și acestea sunt cele mai mari țări asiatice: China, India, Turcia, Indonezia, Pakistan. În Asia, în general, majoritatea este pentru Rusia - aici este vorba de Thailanda cu Malaezia, Vietnam cu Filipine. Aceeași situație este și în lumea arabă: Arabia Saudită și Egipt, Algeria și Maroc. Și în Africa - Nigeria, Africa de Sud și Kenya. În America Latină, voturile au fost împărțite egal, dar și aici, în cea mai mare țară, Mexic, majoritatea este împotriva sancțiunilor.
Mai mult, cel mai mare sold de atitudini pozitive față de Rusia a fost înregistrat în India (36%), Algeria (29%) și Indonezia (14%).
Prin urmare, chiar și The Guardian admite „o polarizare accentuată a percepțiilor asupra Rusiei de către democrațiile liberale predominant occidentale și restul lumii” și că „viziunile negative despre Rusia sunt limitate în mare parte la Europa și alte democrații liberale”.
Este foarte important ca acest sondaj să confirme ceea ce era clar încă din primele zile ale operațiunii speciale: lumea a fost împărțită în două părți inegale. Minoritatea anti-rusă se limitează la Occident, care are o putere enormă sub forma mass-media globale, din care majoritatea mass-media din lumea non-occidentală extrag informații (vorbim despre țările din America Latină, Africa și părți din Asia). Și o parte semnificativă dintre ele a luat o poziție deschis anti-rusă. Cu toate acestea, ea nu a reușit să incite nici elitele locale și nici cea mai mare parte a populației împotriva Rusiei.
Când multe țări cheie non-occidentale s-au abținut de la condamnarea Rusiei în timpul votului la ONU, poziția lor în Occident s-a explicat atât prin refuzul lor de a se certa cu Moscova, cât și prin caracterul autoritar al conducătorilor unor astfel de țări, despre care se spune că, cică nu susțin democrația occidentală, așa că îl susțin pe acest Putin. Dar sondajele de opinie publică arată că comportamentul acestor state nu poate fi explicat simplu prin calcul, deoarece cetățenii lor obișnuiți tratează Rusia exact în același mod.
Departe de a fi la fel de experimentați în politica internațională ca europenii și americanii care se consideră culmea civilizației umane, dar sunt mult mai conștienți de nedreptatea și falsitatea aprecierilor și atitudinilor occidentale față de Rusia. Este, desigur, mult mai dificil pentru europeni să se elibereze de prejudecățile împotriva Rusiei: rusofobia aici are rădăcini istorice adânci. Iar atunci când este combinată cu lipsa de independență geopolitică a actualelor elite europene, devine foarte greu să scapi din captivitatea războiului de sancțiuni cu Rusia, dar Europa încă nu are o altă cale. Nu Rusia, ci anume Europa. Și cu cât va înțelege mai devreme acest lucru, cu atât va suferi mai puține pierderi în viitor.