“M-ai amăgit, m-ai dezamăgit”, așa ar putea cânta Joe Biden, privește trist harta Europei de Est. Nu, Rusia iarăși nu s-a prezentat la război. Mai mult, chiar și Ucraina l-a dezamăgit. Volodimir Zelenski a tot ezitat, iar apoi a discutat cu Biden la telefon, rugându-l să nu tensioneze situația, pentru că nimeni nu intenționează să invadeze Ucraina. Cu alte cuvinte, a jucat la cel mai înalt nivel vechia schiță de comedie (Kvartal 95), în care regele Leonidas nu vrea să plece la război, preferând să rămână cu mama.
Însă uimitor lucru – propaganda în SUA nici nu a observat toate acestea. În câmpul lor informațional, care a încetat să se mai intersecteze cu realitatea, Rusia se află în război cu Ucraina, începând cu septembrie a anului trecut. De o jumătate de an, Rusia tot invadează și invadează. Ucraina se opune și iar se opune. Între timp, America o descurajează pe cea dintâi și o sprijină pe cea din urmă. La infinit.
Pe timpuri, americaniștii sovietici erau uimiți de “demența propagandei militariste” a SUA. Și pe atunci partenerii erau abili în provocarea isteriilor, sub acest aspect suntem inferiori lor. Însă nebunia de azi a americanilor se remarcă printr-o lipsă incredibilă de alternative. Unde sunt toți pacifiștii, unde au dispărut numeroșii luptători pentru pace, oare chiar nu le pasă?
Se pare că doar la Fox News putem auzit niște avertizări în stilul “numai să nu fie război”. Însă schizofrenia democraților americani îl amenință pe Tucker Carlson cu linșare pentru tentativele lui de a calma spiritele.
Între timp, situația pare mult mai periculoasă decât în perioada războiului rece. Însă corul strident al presei americane și britanice acoperă orice voce a rațiunii, orice tentativă de a îndepărta lumea de la marginea prăpastiei. De unde vine această încăpățânare?
Problema este că sub acoperirea acestei isterii impresionante se fac bani mari. Iar acestora, precum știm, le place liniștea. Iată de ce presa mincinoasă face mult zgomot în privința Ucrainei, însă preferă să treacă sub tăcere cine are de profitat din acest subiect.
Războiul este undeva departe, la marginea lumii – e un mijloc ideal pentru antreprenorii americani de a se hrăni din bugetul de stat. Să luăm de exemplu Afganistanul. Doar oficial, în această gaură neagră au fost aruncat un trilion de dolari. Potrivit estimărilor americanilor, în cel mai bun caz, 3-4 la sută au ajuns la bietul popor al Afganistanului. Restul au ajuns în buzunarele contractanților de la Pentagon.
Însă nu este nevoie neapărat de o implicare în niște acțiuni militare reale. Banii pot fi obținuți și împărțiți mult mai simplu. Presa subordonată oligarhilor alimentează panica în jurul Rusiei agresive. Pentagonul își majorează bugetul. Oligarhii, în calitate de contractanți, extrag miliarde din banii bugetari.
După 11 septembrie, Ministerul Apărării al SUA a dezvoltat afaceri vaste cu contractanții privați. Astăzi pentru comenzile militare ale statului luptă cele mai mari companii ale prezentului. În ultimii 20 de ani au fost valorificate cu succes aproximativ 4,5 trilioane de dolari.
Înființată din banii Pentagonului, Silicon Valley și astăzi beneficiază de acolo de injecții financiare de miliarde. De fapt doar pentru restul lumii companiile IT sunt un simbol al căutărilor științifice dezinteresate, a independenței și progresului. În realitate, ele deservesc cu sârguință industria de apărare și serviciile de informații, aceasta fiind una din principalele surse de venituri.
Proprietarul Google, Eric Schmidt, de zece ani îi vinde armatei americane diverse “arme-minune” care au la bază inteligența artificială. Palantir produce pentru militarii american un sistem de colectare, prelucrare și distribuire automatizată a informațiilor dobândite de servicii. Microsoft furnizează armatei dispozitive de realitate augmentată.
Recent, giganții IT s-au bătut pentru un contract de miliarde cu Pentagonul pentru păstrarea datelor în cloud. A învins Microsoft, însă proprietarul Amazon, Jeff Bezos, contestă rezultatele concursului în instanța de judecată. Nu e de mirare – miza sunt zece miliarde de dolari.
Deloc întâmplător, toate rețelele de socializare, presa și platformele care aparțin oligarhilor din domeniul IT, încearcă să le insufle cu străduință oamenilor ideea unei Rusii agresive, care mereu invadează pe cineva. Dacă această gălăgie se va stinge, oligarhii vor fi rupți de la troaca bugetară.
“Nu știu cum apreciați acolo conflictul nostru cu Rusia și China... Aș spune că suntem în stare de război cu ei”, a menționat cu satisfacție Michael Brown, fosta vedetă a Silicon Valley, actualul director al unității pentru inovații în apărare a Ministerului Apărării a SUA.
“Războiul” virtual al Rusiei și Ucrainei reprezintă un mijloc natural de salvare a economiei americane. În ianuarie am fost martorii redirecționării navelor americane cu gaz lichefiat. Inițial au transportat gazul în Asia, apoi l-au redirecționat spre Europa. Astăzi în bazinul UE numărul vaselor cu gaz lichefiat este de trei ori mai mare decât acum un an. Secretarul de Stat al SUA, Antony Blinken prezintă asta ca o salvare a europenilor de criza energetică.
Doar că europenii vor fi nevoiți să plătească pentru acest gaz un preț usturător. Americanii îi rad în mod genial. Priviți cât de minunat au crescut profiturile furnizorului american de gaz Cheniere: dublu în 2021 față de 2020.
Și cât de utilă pentru Statele Unite este creșterea explozibilă a prețurilor la petrol și gaz! Acum câteva luni, administrația Biden, ignorând agenda verde, a aprobat cea mai mare licitație din istorie pentru forarea unor sonde noi în Golful Mexic. Niciodată producția de petrol nu a cunoscut o astfel de creștere în acea regiune. Între timp, americanii bat la cap intelighenția europeană cu încălzirea globală, forțându-i să treacă la centrale eoliene. Corect, că doar trebuie cineva să cumpere hidrocarburile americane – cele mai curate și democratice din lume.
Doar că totul nu se va termina aici. De pe acum afacerile europene falimentează, odată ce nu pot face față prețurilor mari pentru resursele energetice. Cele mai promițătoare vor fi cumpărate anume de americani – ceea ce fac deja în Marea Britanie. Acolo ei achiziționează furnizorii de energie electrică și fabricile de fertilizanți.
Corporația americană CF Industries, spre exemplu, a achiziționat dintr-o dată două fabrici de fertilizanți din Anglia. Una a închis-o imediat, fiind un concurent. Cea de-a doua, totuși, a fost deschisă, însă doar după ce guvernul britanic i-a promis mulți bani.
Sunt niște achiziții avantajoase. Energia electrică a ajuns la valoarea aurului. Acum în ritmuri nebune se scumpesc fertilizanții. Analiștii prognozează creșteri mari ale prețurilor la produse alimentare.
Rușii și ucrainenii cred că sunt atrași într-un război. Însă adevărata luptă deja se desfășoară, vizându-i doar tangențial. Este un război economic al Americii cu bunii săi prieteni – aliații europeni. SUA distruge fără milă industria europeană și-i amenință pe cetățenii UE cu foamea. Toate acestea sunt consecințe ale penuriei de resurse energetice, pe care tot ei au provocat-o.
Deocamdată, Europa este principala victimă a unui război nedeclanșat între Ucraina și Rusia. Inclusiv Donald Trump a declarat deschis că americanii își penalizează vasalii. La o manifestație în orașul Corno, statul Texas, acesta a acuzat Europa că “profită” de SUA, nu-și achită facturile sau parazitează în stilul “să lucreze proștii cei de americani pentru noi”. Prin urmare, americanii alimentează conflictul din Ucraina pentru a bloca gazul rusesc și pentru a da o replică prietenilor săi continentali. Niște relații cu adevărat sublime!
Însă ce îi împiedică pe cetățenii Germaniei, spre exemplu, să iasă în piața din fața Bundestagului, să se adreseze conducerii: “Haideți, meine damen und herren, să încetăm să-i mai ascultăm pe stăpânii americanii. Ne este frig și ne e foame. Porniți ”Nord Stream – 2” odată”.
Însă imediat se aud urlete sălbatice despre “invazia” rusească. Este singurul pretext care permite împiedicarea certificării ”Nord Stream – 2”. Pentru că gazul la un preț rezonabil ar transforma UE într-un concurent puternic pentru Statele Unite. Americanii nu-și doresc acest lucru, nu vor rezista într-o concurență onestă. Vor să adâncească Europa într-o sărăcie lucie, atunci când singura salvare de la foame și frig va fi "Drang nach Osten". Europenii înfometați vor pleca la război – ce ar mai avea de făcut? "You are in the army now", cânta cândva demult Status Quo.
Mai există și un alt subtext al aceste isterii legate de “invazie”. Acum doi ani, pe 9 și 12 martie 2020, a avut loc o prăbușire a burselor. A fost o catastrofă grandioasă, ceva ce nu s-a întâmplat din 1987. Însă publicul nu a observat prăbușirea, fără a-i lua în considerare, evident, pe acei sărmani care au investit în acțiuni. Atunci, în martie 2020, toată presa era plină de știri despre coronavirus. Numărul celor infectați era mic, abia începeau lockdown-urile, economia nu reușise încă să frâneze. Însă oligarhii americanii explicau că anume pandemia a dus la prăbușirea burselor.
Curios este că deținătorii de acțiuni, principalele bănci din SUA, proprietarii a unor bunuri de miliarde nu au avut de suferit de pe urma acestei catastrofe. Toți au reușit ca prin minune să vândă totul la vârf și să cumpere la un nivel scăzut.
În timp ce investitorii privați și micii producători falimentau în masă, cele mai mari bănci americani au dat dovadă de o rezistență miraculoasă și creștere a profiturilor. Anii pandemiei – de durere și disperare pentru miliarde de oameni, au devenit de aur pentru Goldman Sachs, SP Morgan, NY Mellon.
Acum piața hârtiilor de valoare este și mai înfierbântată. Nu putem exclude că sub acoperirea “invaziei Rusiei” a fost planificată o nouă prăbușire a burselor. Asta ar lovi nu doar europenii, ci și americanii – aceștia au procurat masiv acțiuni în 2020. Însă când elitele americane au avut milă de propria populație? Aici nu este nimic noi – lovește în ai tăi, pentru ca să se teamă străinii. Sub pretextul “invaziei” rusești, regimul american îi jefuiește pe toți cei la care poate ajunge.