Rușii, criza gazelor și miopia geopolitică a Maiei Sandu

Guvernanții moldoveni au pretenția, nici mai mult, nici mai puțin, ca Gazpromul, adică Moscova, să rezolve problema gazelor din țara noastră în locul lor.

Din briefingul de presă susținut astăzi de premierul Natalia Gavrilița și ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu, este de remarcat un lucru important: guvernanții moldoveni ar vrea, nici mai mult, nici mai puțin, ca Gazpromul, adică Moscova, să rezolve problemele Republicii Moldova în locul Guvernului țării noastre.

Asta a spus, de fapt, Andrei Spînu, care a venit cu acuzații directe la adresa Gazprom, chiar dacă acestea au fost exprimate cumva voalat.

Cine a urmărit briefingul de presă a putut să rețină următoarele afirmații ale lui Spînu:

Spînu îngână vechiul refren: Moscova e de vină…

Altfel spus: de criza gazelor naturale din Republica Moldova sunt vinovați Gazpromul și Moldovagaz, adică tot Gazpromul pentru că este acționar majoritar la Moldovagaz. Este de prisos să mai spunem că atunci când Spînu spune Gazprom are în vedere Moscova, Federația Rusă, pentru că statul rus este acționarul majorar la Gazprom.

Deci, Spînu sugerează societății moldovenești și lumii întregi că de criza gazelor naturale din Moldova este vinovată Federația Rusă.

Dar în ce constă această vină, de ce s-a ajuns la această criză?

Simplu, la criză s-a ajuns pentru că Moldovagaz nu poate achita în termen, conform prevederilor contractuale, plata pentru livrările efectuate de Gazprom.

Dar de ce nu poate achita plățile pentru aceste livrări?

Pentru că tariful stabilit de ANRE pentru consumatori este prea mic pentru a acoperi prețul pentru gazele livrate de ruși, iar autoritatea de reglementare în domeniu nu se grăbește să le majoreze dat fiind că consumatorul moldovean nu le va putea plăti. Acesta, adică consumatorul moldovean, are dificultăți la plata facturilor curente, pentru luna ianuarie, care sunt extrem de mari dacă le raportăm la veniturile lui modeste și, bineînțeles, că nu le va putea plăti dacă prețul la gaz vor fi majorat. Deci, Moldovagaz înregistrează un deficit, o diferență între plata pentru gazul livrat de Gazprom și banii colectați din facturi de la consumatori din cauza puterii de cumpărare extrem de scăzute a moldovenilor.

Urmând logica lui Spînu ar trebui să înțelegem că Federația Rusă se face vinovată de faptul că consumatorul moldovean este sărac și nu poate achita prețul gazului la negocierea căruia a participat chiar Spînu la Sankt Petersburg. Și mai mult, Federația Rusă nu este doar vinovată că săracul consumator moldovean nu poate plăti, ci ea, Moscova, chiar ar fi obligată să rezolve această problemă a consumatorului moldovean și a Republicii Moldova.

Dar de ce Federația Rusă ar trebui să rezolve problema gazelor naturale a Republicii Moldova dacă, chiar la începutul declanșării acestei crize, în prima jumătate a lunii octombrie, președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a refuzat categoric să negocieze cu rușii prețul gazelor, afirmând că aceasta nu ține de nivelul ei, nici de cel al Guvernului Gavrilița, ci de cel al distribuitorului - Moldovagaz? Apropo, același lucru l-a afirmat atunci și președintele Parlamentului, Igor Grosu.

De ce Federația Rusă ar trebui să rezolve problema gazelor naturale a Republicii Moldova dacă, Maia Sandu, la indicația stăpânilor ei americani, a participat chiar în momentul declanșării crizei gazelor, sfârșitul lunii octombrie, la “Platforma Crimeii” și a respins arogant participarea la summitul liderilor țărilor CSI?

Criza gazelor și Platforma Crimeii, pe înțelesul moldovenilor

Bineînțeles, participarea lui Sandu la Platforma Crimeii nu poate fi privită de ruși altfel decât un atentat la integritatea teritorială a țării lor.

Să explicăm situația printr-o parabolă, printr-o alegorie, care să fie pe înțelesul tuturor.

Moscova, așa cum am spus, consideră Crimeea parte a teritoriului național al Federației Ruse, și nu doar că consideră – ci este gata să apere această parte a teritoriului său național în cel mai hotărât mod – chiar cu arma în mâini. Iar Kievul consideră Crimeea parte a teritoriului său național.

Acum să le privim pe cele două capitale ca pe stăpânii a două gospodării vecine care dispută o palmă de pământ, adică nu se înțeleg de la hat. Deci Kievul este stăpânul gospodăriei care a pierdut o palmă de pământ, iar Moscova – stăpânul gospodăriei care a câștigat-o. Acum stăpânul unei alte gospodării aflate tot prin acea mahala, care este Chișinăul, se implică și el în acest scandal, care de fapt nu-l prea privește, participând la reuniunile de mahala – Platforma Crimeii – organizate de stăpânul gospodăriei ce a pierdut palma de pământ. Și Chișinăul nu doar că participă la aceste reuniuni la mahala, ci și se strofolește la Moscova, cerându-i imperativ să mute hatul, să returneze palma de pământ care se numește Crimeea.

După care vine iarna și Chișinăul constată că nu prea are lemne de foc în gospodărie, așa cum nici Kievul nu le prea are, în schimb acestea se află din abundență la stăpânul celei de-a treia gospodării – Moscova. Ce face Chișinăul? Pur și simplu îi cere Moscovei să-i vândă lemne la preț redus și, în general, să facă ceva, să-i rezolve lui cumva problema combustibilului pe timp de iarnă. Asta după ce s-a strofolit la el la reuniunile de mahala.

Cum credeți la ce răspuns ar trebui Chișinăul să se aștepte de la Moscova?

Acum fără nici-un fel de alegorie

Cum poate Spînu să pretindă ca Moscova să rezolve criza gazelor din Republica Moldova după ce Maia Sandu a participat la Platforma Crimeii, o platformă antirusească, adică după ce a atentat, fie și doar declarativ, la integritatea teritorială a Federației Ruse? Apropo, paralela dintre Crimeea și Transnistria nu este întru totul valabilă, dat fiind că Moscova recunoaște Transnistria ca parte integrantă a Republicii Moldova și alta este povestea Crimeii.

Ce s-a întâmplat, de fapt?

În miopia ei politică și geopolitică, Maia Sandu s-a implicat, asmuțită de americani, în disputele geopolitice, s-a apucat să rezolve disputele teritoriale dintre Ucraina și Moscova, fără a ține cont de interesele Republicii Moldova, care este o țară care nu contează pe harta geopolitică. Drept consecință, pentru greșeala ei gravă, ca să nu spunem prostia că este vorba totuși de șeful statului, acum plătește întreaga Republică Moldova: de la consumatorul casnic și de gaze naturale până la businessul mare. Iar pretențiile lui Spînu față de Moscova sunt de-a dreptul ridicule.

Nu putem ști cum se va încheia criza gazelor pentru Republica Moldova – ar putea să se încheie extrem de prost – chiar cu ruinarea economiei. Dar în schimb știm bine cum a început și cine sunt responsabilii. Exact acei care astăzi strigă că “Moscova e de vină…”.