Aleksandr Hrolenko, observator militar
Statele Unite nu dispun de posibilități tehnologice de a lupta cu Rusia în Ucraina sau pentru Ucraina, în siguranță pentru interesele sale și teritoriul continental. Manevrele provocatoare ale Pentagonului și NATO efectuate în comun cu forțele armate ale Ucrainei (Georgiei, Moldovei) în regiunea Mării Negre nu reprezintă o demonstrare a forței, ci a slăbiciunii, a unei game largi de vulnerabilități logistice, tactice și strategice.
Serviciul în Marea Neagră a distrugătorului de rachete USS „Arleigh Burke” și al altor nave ale marinei SUA este doar o simulare a puterii militare și a influenței geopolitice a Washingtonului asupra politicii suverane a Rusiei. Arată ridicol: coaliția militară a SUA și a statelor satelite, înfrântă recent de talibanii afgani, încearcă “dintr-o poziție de forță” să-și impună regulile unei Rusii cu rachete și arme nucleare. Apropo, barca Flotei Ruse de la Marea Neagră “Șuia” în cadrul exercițiilor “a tras” asupra distrugătorului american pe 26 noiembrie.
Moscova este dispusă să coopereze pe principii reciproc avantajoase, să concureze onest și să facă comerț cu “partenerii”. Însă ei la rândul lor încearcă tot mai nechibzuit să-și suprime “adversarul” prin forță militară, adică să lupte și să ucidă, invocând orice pretext. În anumite situații Rusia este nevoită să reacționeze dur la provocările Occidentului. Intensificarea activităților SUA și NATO în Marea Neagră, la frontierele Rusiei, sporește riscul unui conflict armat pe teritoriul Europei și Americii de Nord.
Potrivit informațiilor flotei a 6-a a SUA, distrugătorul USS „Arleigh Burke” a demarat pe 25 noiembrie “patrularea” Mării Negre pentru “asigurarea securității și stabilității pe această cale maritimă internațională de o importanță vitală”. Trebuie remarcat că această cale este absolut liberă de pirații din Somalia. Activitatea militară a Statelor Unite și a țărilor NATO în regiunea Mării Negre, precum și implicarea statelor limitrofe amenință stabilitatea strategică și securitatea regională.
Ministerul Apărării al Rusiei consideră manevrele comune și vizitele navelor Flotei Navale ale SUA în Odesa și Batumi un factor destabilizator, scopul central al americanilor fiind explorarea militară a spațiului post-sovietic (Ucraina și Georgia).
Forțele și mijloacele Flotei Ruse de la Marea Neagră și ale Districtului Militar Sud al Rusiei controlează neîntrerupt mișcările navelor militare americane – cu o pregătire permanentă de o reacție operativă la acțiunile ostile (încălcarea frontierelor rusești).
„Arleigh Burke” este urmărit în mare de nave și submarine, din aer americanii sunt monitorizați de piloții avioanelor de vânătoare, pe uscat potențialul adversar este supravegheat de radarele de coastă ale Flotei Rusești.
În acest fel, manevrele comune cu partenerii NATO și aliații din afara blocului ai SUA din regiunea Mării Negre, “libertatea de navigație” și “exclusivitatea americană” a distrugătorului se află în vizorul sistemelor rusești de rachetă 24 din 24 de ore.
Bruxellesul nu este prietenul Kievului
Manevrele periodice în Marea Neagră ale navelor militare ale SUA sunt percepute ca un semnal de susținere politică de către Washington a regimului de la Kiev, nu mai mult. Însă Forțele Navale ale SUA nu recunosc anumite segmente ale mării drept rusești și provoacă intenționat situații de conflict.
O contracarare inevitabilă a manevrelor Pentagonului în preajma țărmului rusesc de către forțele aviației și flotei reprezintă o condiție de securitate a Rusiei. Și odată cu intensificarea activităților flotei SUA crește și riscul unor confruntări militare.
Între timp, iluziile periculoase ale americanilor cu privire la un război “limitat” cu Rusia în Europa cu mâinile aliaților NATO se spulberă ca un colos de nisip. Pe fundalul dezinformării agresive a Washingtonului și Kievului despre o “invazie în această iarnă” a trupelor rusești în Ucraina, Bruxelles a simțit respirația rece a morții, distanțându-se la timp de “frontul ucrainean”.
Pe 26 noiembrie, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că apropiatul summit al miniștrilor de Externe ai alianței în Letonia va examina “concentrarea forțelor rusești în vecinătatea Ucrainei”, însă apărarea colectivă (articolul 5 al Tratatului NATO) nu vizează Ucraina, chiar dacă aceasta va fi atacată de un alt stat. Alianța “susține în deplinătate” Kievul, însă nu va lupta de dragul lui cu Moscova.
Respectiv, într-o bătălie ipotetică a Ucrainei cu un “stat agresor”, distrugătorul USS „Arleigh Burke” și alte nave ale flotei a 6-a a SUA vor fi nevoite să acționeze fără acoperirea aliaților europeni. Fie vor continua susținerea politică, așa cum a fost în situația agresiunii georgiene în august 2008.
Capacitățile anti-rachetelor americane de a distruge rachete rusești deasupra Ucrainei sunt exagerate. Prima lansare a Tomahawk în Marea Neagră ar putea fi ultima pentru orice navă americană. În orice caz, lupta va fi una scurtă. În cazul unei confruntări militare reale, “interacțiunea aliaților” va ajunge sub loviturile cu o forță dublă și avansate tehnologic ale Rusiei.
În opinia americanilor, “intangibila” navă a SUA cu rachete în apropierea frontierelor rusești ar trebui să sperie Moscova prin simpla sa prezență. Distrugătorul USS „Arleigh Burke” este dotat cu un sistem informațional de control, componentele sistemului de apărare antirachetă Aegis, poate purta peste 600 de rachete de croazieră Tomahawk (cu o rază de acțiune de până la 1600 de kilometri), o parte dintre care au focoase nucleare. De asemenea, are la bord rachetele anti-barcă ASROC și rachetele antiaeriene Standart.
Cu toate acestea, separat de flota a 6-a, „Arleigh Burke” nu are nicio însemnătate în spațiul operativ al Mării Negre. Marinarii și piloții ruși au exersat distrugerea unor astfel de ținte până la automatism. Orice utilizare de către distrugătorul „Arleigh Burke” a rachetelor va fi urmată de un atac de răspuns al Rusiei asupra centrelor de luare a deciziilor de pe teritoriul SUA.
Nu treziți „ursul rus”
Pe 29 noiembrie, Ministerul Apărării a reamintit despre vulnerabilitatea strategică a “partenerilor”, prezentând încărcarea în siloz a rachetei balistice intercontinentale „Iars” (cu o rază de acțiune de până la 11 mii de kilometri), în cadrul dotării Forțelor de Rachete Strategice.
Amintesc că „Iars” cu trei trepte este dotat cu patru focoase separabile cu ghidare individuală și cu o putere de până la 500 de kilotone fiecare. Forțele de Rachete Strategice ale Rusiei au în dotare peste 150 de sisteme de lansare în versiune mobilă și în siloz. În total e vorba de 600 de focoase.
Pe 29 noiembrie, fregata “Admiral Gorșkov” a lansat din nou cu succes racheta hipersonică „Zirkon”, lovind cu exactitate o țintă maritimă la o distanță de peste 400 de kilometri. Cu o zi mai devreme, Rusia a demarat producția în serie a acestor rachete.
Săptămâna trecută distrugătorul USS „Porter” a părăsit Marea Neagră. Echipajul acestuia în cadrul “patrulării”, probabil, a simțit o adevărată spaimă când la o distanță de câteva minute a observat elicopterul militar rusesc.
Și mai mult întristează observatorii occidentali caracterul jalnic al construcțiilor militare ucrainene. Ministrul Apărării al Ucrainei, Aleksei Reznikov, anunțase mai devreme despre ritmurile rapide de construcție a unei noi baze militare navale în Berdiansk. Însă jurnaliștii străini ajunși la această bază, potrivit CNN, au înțeles că “mai este mult de lucru pentru finalizarea ei”, iar acest timp ar putea fi insuficient până „la un război”.
Forțele Navale ale Ucrainei au primit recent din Baltimore două bărci de patrulare de mâna a doua de timp Island, care au primit numele de „Fastov” și „Sumî”. În scurt timp acestea urmează să demareze “marșurile” de-a lungul țărmului (pentru că nu se bucură de o stabilitate înaltă).
În pofida unei turbulențe politice la Kiev și zvonurile despre pregătirea unei lovituri de stat, SUA și armata ucraineană pregătesc o brigadă de tancuri și blindate și o operațiune de desant aerian pentru curățirea Donbasului, învață “să respingă atacurile rușilor din Transnistria”, să suprime „o revoltă separatistă” în regiunea Odesa. Aceste planuri militariste americano-ucrainene nu promit nimic bun pentru Europa.
Publicația norvegiană TV2 Norge menționează: “Rusia semnalizează că pentru atingerea propriilor scopuri politice este gata să utilizeze mijloace militare suplimentare, precum și să recurgă la o diplomație coercitivă”.
Moscova, propriu-zis, nici nu-și ascunde astfel de planuri.
Publicația „The Wall Street Journal” a anunțat două scenarii ale Casei Albe în cazul unei invazii a Rusiei în Ucraina – “optimist” și “pesimist”, însă în ambele cazuri Ucraina va lupta de una singură. Chiar dacă cineva îi va da o mână de ajutor, nu se va schimba nimic. Moscova nu poate bate în retragere, niciun fel de costuri nu pot reprezenta o barieră pentru forțarea Ucrainei și Occidentului la pace – în condiții rusești. Să nu uităm de fuga trupelor SUA și NATO în august din Kabul, pentru ca această catastrofă să nu se întâmple și la Kiev.
*Abonați-vă la canalul de Telegram al observatorului militar Aleksandr Hrolenko