Congresmenii americani au propus un nou proiect de lege, în comparație cu care chiar și suprarealistul “Actul Rodcenkov” pare floare la ureche. “Actul de Aur” - creația Comisiei de la Helsinki a congresului SUA, presupune echivalarea încălcărilor în ceea ce privește dopajul cu infracțiuni grave – spălare și extorcare de bani.
În cazul în care proiectul va fi adoptat, acesta va fi aplicat în toată lumea. Serviciile SUA vor căuta “organizatorii schemelor de dopaj” la orice evenimente sportive internaționale, la care participă cel puțin un atlet american, care este sponsorizat de cel puțin o firmă americană sau este difuzat de televiziune americană.
Pachetul de legi împotriva extorcării banilor (RICO) a fost adoptat în SUA în anul 1970, pentru combaterea mafiei. Acesta prevede că persoanele suspectate de astfel de infracțiuni pot fi interceptate, filate, iar materialele interceptărilor pot fi folosite în procesul de judecată. RICO a fost utilizat pentru a trimite după gratii nașii mafiei din New York și polițiștii corupți din Los Angeles și Key West. Mulți dintre ei se află și astăzi la răcoare.
“Actul de Aur”, precum și “Actul Rodcenkov” are un caracter deplin extrateritorial. Acesta presupune că serviciile americane vor vâna prin toată lumea cetățenii altor state. Îi vor putea intercepta, fila, solicita arestarea și extrădarea în SUA, le vor putea bloca conturile bancare. De asemenea, vor avea dreptul de a desfășura niște “operațiuni speciale” misterioase. Nici nu ne-am dori să ne imaginăm ce presupun partenerii americani prin această formulare.
Se recunoaște deschis împotriva cui este va fi îndreptată această lege. “Împotriva unor astfel de state autoritare precum Rusia, dopajul rămâne o armă asimetrică, cu ajutorul căreia ea încalcă legea”, a declarat coautorul “Actului de Aur”, membrul comisiei de la Helsinki, Joe Wilson.
Copreședintele Comisiei de la Helsinki, congresmenul Steve Cohen a explicat că necesitatea unui astfel de proiect de lege este demonstrată de plângerile atleților americani la Olimpiada de la Tokyo. “Sportivii noștri au suspiciuni că dopajul este uitilizat în continuare”, a spus Cohen.
Cel mai probabil, este vorba de plângerile înotătorului american Ryan Murphy, care a pierdut aurul în fața sportivului rus Evgheni Rîlov, la proba 200 de metri pe spate. “Nu știu dacă a fost în acest caz totul curat sută la sută”, a declarat la Tokyo perdantul. Apoi, la același subiect a vorbit și colegul său din selecționată, Lilly King. “Aici (la Olimpiadă n.r.) sunt mulți oameni care nu ar trebui să fie aici”, a spus ea.
Absurditatea totală a situației șochează. Și WADA, și Comitetul Internațional Olimpic au confirmat odată în plus că la învingătorii ruși nu au fost descoperite niciun fel de substanțe interzise. Pur și simplu, ei au depus eforturi și au învins cinstit. Însă americanii nu pot accepta înfrângerea, chemându-și în ajutor serviciile. Slavă Domnului, n-au apelat la armată, deocamdată.
De ce n-ar înmâna medalii olimpice chiar Departamentul de Stat, exclusiv pentru cetățeni americani? Sau poate să aducem la coastele țării organizatoare a campionatului un portavion cu toată escorta? Pentru ca de pe el să vegheze să nu fie ofensați sportivii americani. Ceva de genul – cine a învins pe pista a șasea? Un rus? Sigur? Nuuuu! Renumărați.
Gaz pe foc pune faptul că absoluta majoritate a scandalurilor sonore de dopaj din ultimul timp sunt legate de sportivii americani. Sprinterul american Sha'Carri Richardson a fost exclusă recent din cauza marijuanei. Gimnasta Simone Biles nu a putut evolua la Olimpiadă pentru că i-au adus metilfenidat. Trei ani în urmă a fost descalificat pentru dopah legendarul înotător, campion olimpic multiplu, campionul mondial Ryan Lochte. Vă amintiți de faimosul ciclist Lance Armstrong, care de-a lungul carierei sale și-a administrat corticosteroizi?
Acestea sunt doar cele mai mari scandaluri. În același timp, comunitatea internațională nici nu știe ce se întâmplă, spre exemplu, în sportul profesional din SUA. E vorba de faimoasele ligi naționale de baschet, baseball, hochei. Mii de sportivi cunoscuți, afaceri de trilioane de dolari, competiții de cult. Toată această complexitate înfloritoare nu este deloc controlată de comitetul antidopaj USADA.
Fiecare ligă dispune de propria organizație, care ar monitoriza utilizarea dopajului, însă acolo se învârt bani atât de mari, încât nimeni nu este prins cu substanțe interzise. În anul 2012 directorul general al WADA, David Howman, a criticat public NBA (Asociația Națională de Baschet) pentru “lacunele” în controlul dopajului. Acesta le-a propus chiar și baschetbaliștilor legendari să se testeze la hormonul de creștere. Însă toți au ignorat ideea.
Dacă e să vorbim de susținerea dopajului la nivel de stat, atunci despre problemele sportivilor americani se cunoaște în SUA la cel mai înalt nivel. E vorba de niște procese sistemice, care se aprofundează din generație în generație, distrugând zeci de mii de copii și tineri. Nu, nu sunt deloc niște speculații ale propagandei ruse. Să-l ascultăm pe președintele SUA.
“Sportivii americani de toate nivelurile – și profesioniștii, și amatorii, și cei care reprezintă sportul universitar (...) – cu toții nu pot evita tentația de a utiliza steroizi și alte substanțe interzise (...) În special există o presiune la cel mai înalt nivel, acolo unde e nevoie de fixa pozițiile în selecționată (...) pentru că vii în vestiar și îți vezi adversarul, care a acumulat în decursul verii nouă kilograme de masă musculară și te gândești: stai un pic, trebuie să fac și eu așa, în caz contrar îmi va ocupa locul în selecționată (...) E o problemă imensă...”
E un citat din discursul lui Joe Biden din 2008, pe când era senator al SUA din partea statului Delaware. Așa vorbea în fața colegilor, pe care îi îndemna să ratifice Convenția internațională pentru combaterea dopajului.
Din câte observăm, autoritățile americane sunt la curent cu ceea ce se întâmplă în sportul american. Cu toate acestea, ei caută să-i prindă pe cei care încalcă legislația antidopaj în Rusia. Kafka fumează nervos.