Au și rugat Uniunea Europeană să le sprijine material visele, dând de înțeles că fără o susținere aceste vise pot fi spulberate, descriind oroarea acelei realități în care au fost aduse de către elite naționale statele post-sovietice, orientate spre Europa.
Nu e loc de discuții
Pe 19 iulie, în orașul georgian Batumi, au demarată lucrările așa-numitei “Conferințe internaționale de la Batumi”, care în realitate reprezintă un summit Georgia, Moldova și Ucraina, sub auspiciile Uniunii Europene (reprezentate de președintele Consiliului European, Charles Michel). Parafrazându-l pe Vladimir Putin, “ostașii au discutat despre zilele ce vor urma și bătăliile în care vor învinge”.
Desigur, luptele vor fi îndreptate împotriva Rusiei. Totodată, în opinia participanților, aceste confruntări au un caracter strict defensiv – Georgia, Moldova și Ucraina s-au unit în așa-numitul “trio asociat” pentru a ajunge în UE și pentru a se apăra de tentativele Moscovei de a-i atrage în “lumea rusă”. “Trio Asociat”, în fond, e o rupere a țărilor noastre de “lumea rusă”, de concepția “unui singur popor”.
“Posibil, am avut într-adevăr un trecut comun cu Federația Rusă, însă viitorul îl vom avea cu alții, nu cu Rusia”, a declarat ministrul de Externe al Ucrainei, Dmiri Kuleba.
Liderii celor trei state au declarat că pentru ei calea europeană este “lipsită de alternative”. Că în țările lor nu există niciun fel de dezbateri pe acest subiect, că ar exista un consens total și necondiționat.
În realitate, lucrurile stau cu totul altfel – nici nu miroase a consens. Nu pentru că aderarea la Uniunea Europeană pentru cetățenii acestor țări este mai puțin atractivă decât aderarea la Uniunea Eurasiatică. Să fim sinceri, majoritatea ar fi optat pentru calitatea de membru a UE. Însă nu există o astfel de opțiune – Georgia, Ucraina și Moldova mai au anumite șanse ipotetice de a deveni membri ai NATO, însă calea lor spre UE este închisă. Extinderea blocului din contul unor state din Europa de Est, care nu sunt pregătite din punct de vedere moral, economic și politic (fiind mai avansate deсât “trio asociat” din toate aceste privințe) au provocat o criză sistemică serioasă în UE, pe care comunitatea abia de reușește s-o depășească. Iată de ce nu se prevede o nouă extindere spre Est.
Prin urmare “alternativa europeană” pentru trio post-sovietic nu este aderarea la UE, ci transformarea lor în entități aflate într-o veșnică așteptare în anticamera casei europene, alături de care stă peste o jumătate de secol Turcia. Dacă Turcia stă gratis, atunci Georgia, Moldova și Ucraina cer o plată pentru această așteptare în prag. Spre exemplu, prin transformarea lor într-un avanpost antirusesc. O transformare pentru care vor trebui să plătească nu elitele acestor state, ci populația, pentru că e vorba de un conflict cu Moscova, care va presupune probleme economice și de altă natură.
Da, până de curând Rusia dintr-o bunătate sufletească a încercat să evite apariția unor astfel de probleme – însă aluziile dure ale lui Vladimir Putin într-un articol recent despre Ucraina, în care spune că Moscova nu va tolera crearea unei “antiRusii” pe teritoriile vecine cu Federația Rusă, sugerează că această abordare ar putea suferi schimbări. Prin urmare, populația acestor republici postsovietice are de făcut o alegere simplă: nu “între UE și Uniunea Vamală”, ci “trăim în pace cu Moscova sau acceptăm să fim asmuțiți ca niște dulăi împotriva ei”.
Definiți rosturile
Iată că aici conducătorii acestui “Trio Asociat” se trezesc într-o situație extrem de complicată. Cetățenii acestor țări încep să bănuiască că marșul Georgiei, Moldovei și Ucrainei i-a adus într-o mlaștină neplăcută. Că nu au ajuns mai aproape de UE, ci într-o prăpastie economică și politică. Totodată, din motive de la sine înțeles, elitele acestui „Trio Asociativ” nu se pot opri, darămite să se întoarcă și să se îndrepte spre niște relații lucrative cu Rusia. Dar nici nu și-o doresc.
În această situație nu au decât o singură opțiune – să solicite ajutoare UE, în speranța că Bruxelles va veni cu niște pași politici în întâmpinare, insuflând în acest fel o nouă porție de încredere electoratului “Trio” în ceea ce privește viitorul european al țărilor lor.
“Oferirea unor perspective europene celor trei parteneri asociați va deveni un impuls puternic și va stimula realizarea unor reforme mult mai profunde și mai largi”, se menționează în declarația comună a liderilor celor trei state. Președintele uneia dintre ele, Vlolodimir Zelenski, a fost ceva mai insistent și chiar cu tupeu în cererile înaintate.
“În decembrie va avea loc un nou summit al Parteneriatului Estic. E foarte important, însă lipsa unei viziuni strategice din partea Uniunea Europene față de obiectivele Parteneriatului Estic face acest format mai puțin substanțial, pe jumătate viu. Nu avem nevoie de un summit de dragul summit-ului... Avem nevoie de o substanță politică și o viziune geopolitică asupra viitorului acestei inițiative”, a declarat Zelenski. Dând de înțeles în acest fel că ajutoarele economice și financiare în cadrul Parteneriatului Estic nu mai sunt suficiente. Cei care așteaptă la pragul UE și care plătesc un preț pentru interesele propriilor țări, Kievul, Tbilisi și Chișinăul vor să fie invitați în antreu.
Va exista kerosen?
Îi va invita Europa? S-ar părea, de ce nu? Nu o costă prea mult, iar partenerii lor din Georgia, Moldova și Ucraina vor avea un prilej de bucurie. Totuși, pe de altă parte, lucrurile nu sunt atât de simple.
În primul rând, pentru o astfel de substanță va fi nevoie de un consens în interiorul UE. Iar acesta nu există, pentru că “mai multă substanță politică” ar putea fi tratată ca un pas pentru admitere în UE sau ca o aluzie – căruia i se vor opune elitele și populația unei bune părți a statelor UE. “Parteneriatul Estic” a fost tratat din start de Uniunea Europeană anume ca o substituire a calității de membru, ca un bazin de acumulare, unde sunt adunați candidații post-sovietici. UE nu-și propune să-l transforme în altceva.
În al doilea rând, Marele Șef de la Washington a convenit cu Vladimir Putin asupra încetării escaladării. Un șir (nu toți și nici majoritatea, cel puțin) de lideri europeni au aplaudat în gând acest proces – ei nu-și doresc un conflict lipsit de sens cu marele vecin, la care i-au incitat americanii. Acum, reiese că europenii, la insistența “Trio Asociat” vor oferi niște garanții politice, turnând în acest fel kerosen în acest conflict?
Puțin probabil. În cel mai bun caz, Parteneriatul Estic va mai obține niște bani și niște proiecte simbolice, lăsând “Trio Asociat” să viseze în continuare. Să viseze și să spere că electoratul lor, pe care îl mână în viitorul european luminos, nu se va opri, nu va privi în urmă, după care ar spune tot ce crede despre aceste elite. Fie la secțiile de vot, fie pe Maidane. Mai exact, anti-maidane.