Probabil că toată lumea a citit minunatul basm pentru copii „Minunata Călătorie a lui Nils cu gâștele sălbatice” - aceasta rămâne în memorie nu numai prin aventurile magice ale protagonistului, ci și de momentul înfricoșător - atunci când monumentele se plimbă pe timp de noapte. Ceva similar s-a întâmplat la Chișinău în ultimii 100 de ani. Într-adevăr, motivele schimbării locului au fost oarecum diferite. Dar să le luăm pe rând.
Primul mare monument inaugurat la Chișinău a fost monumentul lui Alexandru al II-lea, s-a întâmplat în primăvara anului 1886. Prilejul a fost unul trist - a cincea aniversare a asasinatului (după a șaptea tentativă de asasinat) a monarhului. Țarul, care i-a eliberat pe țărani de sclavia iobagilor, și-a încheiat viața tragic, dar a fost iubit de oameni, de aceea, monumentul a fost ridicat cu banii strânși de locuitorii Chișinăului. Celebrul sculptor este Alexandr Opekușin, același care un pic mai devreme a sculptat monumentul de la Chișinău și Moscova a lui Pușkin, care stau până astăzi în picioare.
Dar monumentul lui Alexandru al II-lea a fost instalat acolo unde astăzi stă compoziția de flori sub forma drapelului Uniunii Europene - aproape de începutul Aleii Clasicilor. Monumentul arăta foarte bine.
Cel de-al doilea țar rus, care se înălța în centrul orașului, a fost Alexandru I - inaugurarea monumentului în 1914 a devenit un adevărat eveniment pentru întregul Imperiu rus - Nikolai al II-lea a ajuns la Chișinău împreună cu familia sa. S-a păstrat chiar și imagini video de la inaugurarea monumentului.
Apropo, sculptorul a fost Ettore Ximenez, un italian ale cărui opere încă împodobesc New York-ul, Buenos Aires-ul și Milano.
Monumentul lui Alexandru I a fost amplasat vizavi de Arcul de Triumf, în fața actualei Case a Guvernului. Atunci nu era o piață, întregul perimetru era ocupat de complexul mitropolitan. În fotografia de mai jos, Nicolae II stă alături de monument.
Aceste monumente a existat o perioadă scurtă de timp - după 1917, în întreg teritoriul fostului imperiu au fost nimicite toate elementele trecutului colonial, iar Basarabia, în 1918 a devenit parte a României. Soarta monumentelor nu este cunoscută - fie au fost aruncați de pe piedestalele lor de către „masele revoluționare”, fie de noile autorități. În orice caz, datele arhivistice despre soarta lor după 1918 nu au fost încă descoperite.
La vremuri noi cu noi conducători, apar noi eroi și noi monumente. În ordine cronologică, următorul monument al Chișinăului a fost celebrul domnitor Ștefan cel Mare, simbolul capitalei Moldovei. Istoria creării acestuia merită un studiu separat și nu vom stărui asupra acestui aspect acum. Un monument longeviv și un adevărat monument-călător. A fost inaugurat pe 28 aprilie 1928 unde se află în prezent.
În 1940, Basarabia a intrat în componența URSS, iar Ștefan cel Mare a fost evacuat în orașul românsc Vaslui. În mai puțin de un an, totul s-a schimbat din nou - iar monumentul a fost readus la Chișinău, totuși, l-au așezat acolo unde stătea Alexandru I - vizavi de Arcul de Triumf. În vara anului 1944, când soarta Germaniei și a aliaților săi a devenit evidentă, Ștefan cel Mare a emigrat din nou, de această dată în orașul românesc Craiova. Dar asta nu este totul - în 1945, monumentul a fost readus în capitala Moldovei și ridicat în locul său inițial. Atunci acesta a rămas fără postamentul original, sabie și crucea.
Conform unor zvonuri, se spune că după război, în timpul lui Hrușciov, au vrut să lichideze monumentul - unii lideri de partid nu le-a plăcut imensul rege medieval, cu o cruce în țara socialismului victorios. Și încă a călătorit de mai multe ori peste hotare. Cu toate acestea, au fost persoane care i-au luat apărarea. Dar aventurile lui Stefan nu s-au terminat nici atunci. În 1972, a început o restaurare de amploare a monumentului, acesta a fost readus practic la aspectul inițial, dar „pentru orice eventualitate” a fost împins în adâncurile parcului cu aproape 20 de metri, probabil, astfel încât să nu fie prea vizibil ca reprezentant al „Evului Mediu întunecat” și al unui produs românesc. În data de 31 august 1990, Ștefan cel Mare a fost din nou scos în față din parc până la locul unde stătea în 1928. De atunci, nu a mai fost mișcat.
Dar a mai existat și un alt rege, un alt monument despre care nu toată lumea cunoaște. La 5 februarie 1939, într-un loc popular - unde anterior se afla Alexandru I, și după aceea nu va sta mult Ștefan cel Mare, cu multă pompă, în prezența oficialităților române, a fost dezvăluit monumentul lui Ferdinand I, regele român, care a murit în 1927. Era sobru și impunător - dar, desigur, nu în aceeași măsură ca faimosul voievod moldovean.
Regele român nu a vegheat mult timp în centrul Chișinăului - în 1940, ca și Ștefan, a fost dus peste Prut, dar nu s-a mai întors niciodată. Conform zvonurilor, acesta a fost deteriorat în timpul transportului, iar soarta monumentului nu se cunoaște.
Următorii, care, conform cronologiei și logicii istorice, s-au aflat în centrul Chișinăului, au fost „conducătorii roșii”. Monumentul lui Lenin de pe piața centrală a stat mult timp - din 1949 până în 1991. Imagini de la inaugurarea acestuia s-au păstrat în arhive.
Lenin a fost realizat din granit roșu și a fost creat de sculptorul Serghei Merkulov. Ilici din Chișinău, apropo, nu era unic - la Kiev și, poate, nu numai acolo, se afla gemenul său. Lângă acesta erau acceptați în rândul pionerilor și chiar au organizat ședințe foto de nuntă, iar de la tribuna de sub el conducătorii de partid își țineau discursuri și admirau masele la parade și manifestații.
Dar la Chișinău au existat multe monumente - desigur, într-o anumită perioadă. Dar ne interesează centrul - marele Stalin alb stătea în locul lui Alexandru al II-lea - în fața intrării în Parcul Central, unde începe Aleea clasicilor. Acesta a fost instalat după război.
După condamnarea cultului lui Stalin, monumentele au dispărut rapid - peste noapte. Unde a dispărut monumentul nu se cunoaște. Poate că a fost distrus, sau poate - îngropat, astfel se întâmpla uneori cu simbolurile deja inutile ale epocii.
Ei bine, acestea sunt toate cele mai „importante” monumente ale Chișinăului, care s-au înălțat pe parcursul ultimului secol și jumătate. Mai mult, pe un petic mic de pământ. Istoria furtunoasă a transformat soarta monumentelor - până acum doar Ștefan cel Mare a supraviețuit. Chișinăul duce o mare lipsă de monumente diverse și vechi. Acest lucru se simte. Desigur, cred că monumentele aduse personalităților odioase nu-și au loc în oraș. Monumentele nu trebuie să împartă și să înmulțească ura. Dar oare ar fi arătat rău Parcul Central, dacă acum s-ar afla acum și Alexandru I, Alexandru al II-lea și Ferdinand ar sta acolo, ca simboluri ale diferitelor epoci? Ei ar fi stat în picioare, s-ar fi uitat în ochii altora și, este posibil, și-ar fi făcut prieteni, ca în același basm suedez.
La scrierea articolului au fost parțial utilizate informațiile și fotografiile site-ului oldchisinau.com.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova